504 matches
-
soartea a omului născut. Când moare a lui suflet aripele și-a 'ntins Și renturnând în ceruri pe drum steaua a stins." (Povestea magului călător în stele) Suntem "stelari" fii ai cerului, gândește omul eminescian. De aceea titanii, zeii din cosmogonia sa se poartă după reguli omenești: "ceea ce ești este precum ceea ce este sus, iar ceea ce este sus precum ceea ce este jos, spre a împlini miracolele unui singur lucru...".30 M. Eminescu nu gândește lumea în scindări, ci în armonie, în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mistic („Deschid aceste porți spre o lume fără margini/ Deasupra cărora serafii cântă-n mâini cu stele/ [...] Mângâie-mi pe veci auzul cu glasuri cerești/ Și ochii să se-mbete de arderea albastră/ a lemnului sfânt”), se regenerează, oracular, prin cosmogonii, în care între celest și mitica „mumă” htonică nu se înregistrează nici o fisură și în care aventura simbolică e echivalată cu căutarea graalului, ca în Început („Deasupra lor bolțile veciei se arcuiesc,/ Plouând flori albe, presimțiri de rod,/ Și tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
IX.7. Simbolistica socială a vălului în islam ................................................. 111 IX.8. Statutul social al femeii în islam ..................................................... ..... 112 IX.9. Căsătoria, divorțul și educația copiilor în islam ................................... 113 Capitolul X. Hinduismul ..................................................... ..................................... 117 X.1. Hinduismul. Aspecte generale ..................................................... ......... 117 X.2. Cosmogoniile indiene ..................................................... ...................... 118 X.3. Asceză și căi soteriologice în hinduism ............................................... 119 X.4. Texte de bază ale hinduismului ..................................................... ....... 120 X.5. Zeii religiei hinduse ..................................................... ......................... 121 X.6. Castele în societatea hindusă ..................................................... .......... 124 X.7. Practici religioase în familia hindusă ................................................... 126
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
asemenea altar puteau fi considerați stabilizați pe acel teritoriu (vezi Satapatha Brăhmana, tratat teologic din perioada 1000-800 Î.Hr.). Or, arată Eliade, ridicarea altarului închinat zeului agni este imitarea rituală a creației. Se trece de la „haos” la „cosmos”. X.2. Cosmogoniile indiene Sunt o moștenire transmisă din preistorie. Importante sunt interpretările și revalorizările pe care vechii indieni le-au dat creației. Există patru tipuri de cosmogonii care i-au interesat pe poeții și teologii Vedelor: a) creația prin fecundarea Apelor originare
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
zeului agni este imitarea rituală a creației. Se trece de la „haos” la „cosmos”. X.2. Cosmogoniile indiene Sunt o moștenire transmisă din preistorie. Importante sunt interpretările și revalorizările pe care vechii indieni le-au dat creației. Există patru tipuri de cosmogonii care i-au interesat pe poeții și teologii Vedelor: a) creația prin fecundarea Apelor originare. Aici, în imnul X din Rig Veda, zeul înfățișat ca „embrion de aur” plutea deasupra apelor. Apoi, „cufundându-se în ele, el fecundează apele care
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
constituirea, prin operații complexe, a unei substanțe care se structurează pe fundul creuzetelor, retortelor sau în cuptor.” Se mai numește massa confusa, dissolutio, putrefactio. Simbolismul ei este dublu. „în primul rând - pe plan macrocosmic -, el întruchipează haosul primordial, premateria, începuturile cosmogoniei.” Pe plan microcosmic, amestecul simbolizează „stadiul prenatal al ființei umane, epoca sa embrionară, acel regressus ad uterum”. În joc este pentru neofit o adevărată moarte inițiatică, în sensul coborârii în infern, al anihilării Eului, al atingerii stării haotice, mai scrie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
totodată, cum îl prezintă Euripide, cel care revelează bucuria cotidianului, sărbătoarea și realitatea iluziei prin teatru, dar și sângerosul și orgiasticul patron al impulsurilor vitale); orfismul tutelat de Apollo, cu textele sale sacre, mai apropiat de filozofie și propunând o cosmogonie contrară celei hesiodice (dacă aceasta considera ordinea diferențiată ca fiind creată din haos, orficii priveau realitatea ca o cădere în diviziune a Totalității inițiale, a perfecțiunii, prin devorarea lui Dionys de către titani și apoi regenerarea sa), profesând o relație directă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai creadă în mituri (în miturile tradiționale, mai exact, deoarece, cum vom vedea ulterior, însăși negarea vehementă a mitului dezvăluie o atitudine mitică), formulând primele demitizări, subsumate unor investigații și speculații filozofice menite să treacă "dincolo" de faptele zeilor, în cosmogonie. Aceasta însă vine ca o confirmare a ideii că gândirea sistematică însăși își are originea în mitologie, filozofia continuând mitologia în temele esențiale, precum puterea originilor, eterna reîntoarcere, supremația memoriei etc.46 Deși raționaliștii greci condamnă miturile prezentate de către Homer
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care ceva semnificativ se întâmplă pentru prima oară. Când viața ia o turnură neprielnică, când evenimentele scapă de sub controlul omului, ea nu mai poate fi reparată, ci doar reîncepută, revenind la origine, care este izvorul de perfecțiune (în ultimă instanță, cosmogonia este modelul pentru orice alt mit de origine, iar timpul ei este unul tare, în contrast cu cel scurs de atunci până în prezent, ignorabil și eliminat prin reactualizarea cosmogoniei).114 Reînnoirea ritualică are rădăcini și în viziunea arhaică a purității și perfecțiunii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
doar reîncepută, revenind la origine, care este izvorul de perfecțiune (în ultimă instanță, cosmogonia este modelul pentru orice alt mit de origine, iar timpul ei este unul tare, în contrast cu cel scurs de atunci până în prezent, ignorabil și eliminat prin reactualizarea cosmogoniei).114 Reînnoirea ritualică are rădăcini și în viziunea arhaică a purității și perfecțiunii originilor, o viziune vitalistă asupra existenței, puterea și vitalitatea aflându-se în perioada de început, pe măsură ce timpul se scurge crescând și distanța față de origine, deci și impuritatea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unul autentic, eficient, însă, e necesar ca vestigiile lumii trecute să fie complet eradicate: "pentru ca ceva cu adevărat nou să poată începe, este necesar ca rămășițele și ruinele ciclului vechi să fie complet nimicite", fiindcă orice escatologie presupune și o cosmogonie ulterioară.115 Prestigiul originilor s-a păstrat și în modernitate, conchide Eliade, fapt vizibil în primul rând în Reforma luterană, care încerca recuperarea creștinismului incipient, pur, dar și în Revoluția franceză, care recupera discursiv Roma și Sparta (mai exact anumite
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inteligența umană insuficient "exersată față de obiect", nivel la care se petrece interferența erelor vârsta de aur -, a omului primordial, a revelației inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În orice
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Manu, traduse din nou de cîteva ori în germană, în jurul anului 1790 [99]. 5) William Jones, Institutes of Hindu Law (a nu se confunda cu A digest of Hindu Law de Colebrooke, Calcutta, 1797-98), din 1794; publicație capitală, întrucît cunoașterea cosmogoniei indiene se va difuza tot mai mult prin intermediul acestui text, mai ales etic și juridic, cunoscut sub numele de Legile lui Manu [100]. Așa cum se observă, William Jones (1746-1794), care a fost judecător în 1783 la Tribunalul din Calcutta și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
stelele, fluviile, munții, în diferitele momente ale acțiunii lor, ale schimbărilor lor, ale influenței lor binefăcătoare sau distrugătoare, conservatoare sau distrugătoare. Unul dintre principalele obiecte ale imaginației și artei índice este însă nașterea zeilor și a tuturor lucrurilor, teogonia și cosmogonia, deoarece imaginația índică este neîncetat preocupată de a introduce în miezul fenomenului exterior ceea ce este cu totul lipsit de caracter sensibil, precum și invers: de a topi în abstracții extreme ceea ce e pur natural și absolut sensibil. În acest fel este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
conținuturi pot sa aibă, pe de o parte, figuri divine speciale; pe de altă parte, însă, aceste divinități ajung să își însușească semnificațiile zeilor de rang mai înalt. Există un număr mare și o multitudine infinită de asemenea teogonii și cosmogonii. Cu alte cuvinte, atunci cînd se spune "Indienii au perceput astfel creația lumii și apariția tuturor lucrurilor", acest lucru nu poate fi valabil decît pentru o sectă sau o anumită operă; pentru alte secte și pentru alte opere, însă, lucrurile
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ele provin din decretul vreunui rege, care, avînd nevoie de multe lucruri, a stabilit pentru fiecare cerință personală și socială o anumită clasă, separînd și împărțind îndatoririle fiecăreia: lucru care, cu timpul a rămas fix, trecînd în atribuțiile castelor. În cosmogoniile indiene se spune că originea castelor ar fi în diferitele părți ale lui Brahmă: din gura lui s-a născut casta brahmanilor, din brațele sale casta războinicilor, din coapsa sa casta meseriașilor și, în sfîrșit, din piciorul său casta slujitorilor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
care au adesea dimensiuni astronomice, dar care și mai adesea sînt născocite cu totul arbitrar. Se spune astfel despre unii regi că ar fi domnit șaptezeci de mii de ani sau chiar mai mult. Brahmă, prima figură care apare în cosmogonie și care s-a creat pe sine însuși, a trăit douăzeci de mii de milioane de ani etc. Se înșiră nenumărate nume de regi, printre care încarnările lui Visnù. Ar fi ridicol să considerăm asemenea date drept date istorice
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dedalic. Dificultatea lecturii constituie semnul literarității, iar imaginea reprezentativă este dedalul. Labirintul se prezintă ca marcă a intertextualității și a mitologicului, deopotrivă. 2.3.2. Repetarea Prezența intertextului implică re-Creația. Repetarea este a doua caracteristică majoră a mitului. Prin repetarea Cosmogoniei, are loc generarea lumii și a vieții, chiar a timpului, ceea ce declanșează o anumită tensiune. Eliade o numește combustie. În termenii analizei noastre, o atare tensiune se produce prin suprapunerea hipotext/hipertext. Conform Eliade, tama, substanța spirituală, avertizează asupra suspendării
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că adăugarea fiecărui cerc prin reiterări inter textuale are loc în unul și același cadru, blocul temporal, altfel spus, timpul sacru. "Savurez întoarcerea la origini, dezinvoltura care face să vină un text anterior dintr-unul ulterior [bloc temporal], "mandala" întregii cosmogonii literare, amintire circulară..." (Barthes: 2006b, 59). Mandala este o experiență personală sau personalizată, cel puțin pentu că ea reprezintă un act voluntar, profund interiorizat și individual. Interpretarea ca moment ceremonial pare des prinsă dintr-un discurs pe tema intertextualității: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
planul blocului temporal. 2.3.4. Reintegrarea într-un timp primordial Un ultim semn al prezenței mitului rezidă în reintegrarea in illo tempore. "Canoanele mitologie ale oricărei civilizații revin asupra posibilității de repetare a timpului" (Durand:1992, 323). Prin repetarea Cosmogoniei, are loc o construire a Timpului. Raportul scriitorului cu textul, respectiv al cititorului cu pagina scrisă, din unghiul intertextului, nu coincid niciodată. Perspectivele diferă, în consecință, identificarea nu va fi aceeași pentru cititor ca pentru autorul textului. Întoarcerea la hipotext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
gândire a epocii, dominată de ocultism, de interesul pentru cultivarea viziunilor speculative, mistice. Soluțiile acestora au fost găsite satisfăcătoare pentru explicarea fenomenelor naturale, pentru explicarea omului, a vieții organice și sufletești. Din atenția gânditorilor medievali a dispărut interesul antic pentru cosmogonie, pentru cunoașterea cauzalității din natură și din sufletele oamenilor. Acesta a fost înlocuit de un altul, îndreptat spre realizarea reflectării conștiente, spre ceea ce se întâmpla în convingerile fiecărui om în parte. S-a născut un nou interes legat de nevoia
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
puterea cetăților, care devin orașe prospere. Tot acum se nasc și înmulțesc frământările sociale, care nu mai pot fi clasate simplist în categoria ereziilor, renaște interesul pentru tradiția filosofică a Antichității, pentru idealismul lui Platon, pentru determinismul lui Epicur, pentru cosmogonie. Se transformă în erezii o seamă de convulsii sociale potrivnice ordinii ecleziaste dominante. Pentru sancționarea acestora a fost creată Inchiziția, iar unele persoane vor fi arse pe rug. Victimă a unei asemenea condamnări a fost Giordano Bruno alături de alții, vinovați
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene, persane și indiene. 41. Mitul androginului la Platon, Banchetul (189d - 192a), în traducerea lui Cezar Papacostea; și, desigur, Geneza, din Sfânta Scriptură. 42. „Modul de viață pitagoreic”, așa cum apare el în Sentințele lui Aristoxenos, îngăduie această judecată. În confreria
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
într-o formă narativă: "Mitologia unui grup este formată din sistemul de tradiții pe care îl împărtășesc membrii acestuia. De asemenea, exprimă felul în care societatea percepe individul și lumea în totalitate, fiind în același timp un sistem moral, o cosmogonie, dar și istorie"243. Abordarea sociologică evidențiază în principal funcțiile pe care mitul le are în societate și cultură fără a-și pune într-adevăr problema originii mitului, întrucât pleacă de la premisa că acesta este creat în interiorul societății. Semiotica abordează
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de paradigmă în ceea ce privește studiul mitului. În timp ce pentru mulți antropologi miturile indicau o lipsă de rațiune a societăților primitive, Lévi-Strauss arată că acestea sunt logice, iar sursa logicii mitului vine din faptul că lumea este imaginată și simbolizată în mituri și cosmogonii, care o descriu cu ajutorul simbolurilor preluate din viața de zi cu zi. Prin Pascal Boyer 245, mitul este abordat din perspectivă cognitivistă, autorul francez studiind relația dintre memorie și manifestările culturale. Boyer susține că, pentru a fi credibile și memorabile
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]