560 matches
-
civil în Statele Unite ale Americii. Hawking a fost profesor de matematică Lucasian de la Universitatea din Cambridge între 1979 și 2009.Hawking a obținut un succes cu lucrări de popularizare a științei , în care el discută teoriile sale proprii și ale cosmologiei, în general; Hawking suferă de o boală care a progresat de-a lungul anilor. El este aproape în întregime paralizat și comunică prin intermediul unui dispozitiv de discurs generatoare . El s-a căsătorit de două ori și are trei copii.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
moarte, mi se pare oportun să amintesc că, în religia ebraică, ideea învierii din morți este atestată numai începând cu epoca târzie elenistă (2Mac 7,9; Dan 12,2) și trebuie, deci, să o excludem din cercetarea aceasta. Capitolul 7 Cosmologia religioasă Biblia ebraică nu are un termen care să corespundă cuvântului „cosmos”, acesta fiind de origine greacă. În puținele locuri în care LXX, adică versiunea greacă a Vechiului Testament, folosește termenul kósmos (cf. Gen 2,1; Ex 33,5-6; Dt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din canonul creștin al Vechiului Testament, în 2Mac 7,28. Din aluziile cosmologice conținute în unii psalmi și în alte texte considerate anterioare Gen 1-2, reiese mai degrabă că vechiul crez în Yhwh, Dumnezeul creator, împărtășește idei și trăsături tipice cosmologiilor cananeene și, în parte, egiptene, nu celor din cultura greacă. În cosmogoniile din zona mediteraneană orientală, zeul creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o ordine înțeleaptă și durabilă. Mai mult decât
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
greacă. În cosmogoniile din zona mediteraneană orientală, zeul creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o ordine înțeleaptă și durabilă. Mai mult decât teologia lui Yhwh creator al cosmosului ne interesează aici cosmologia religioasă, adică aspectele conceptuale și religioase ale cosmosului însuși. E bine să ținem cont că universul, fiind o lucrare divină, participă la acel conținut religios pe care creatorul a dorit să i-l ofere; cu alte cuvinte, în afară de faptul că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de ape subterane. Cerul Cosmologia comună din Orientul Apropiat antic considera că cerul era o boltă solidă (Iob 37,18) ce servea drept susținere apelor cerești care se aflau deasupra sa (Ps 148,8), permițând astfel formarea unui fel de balon care asigura umanității mediul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
9) ce se regăsește și în alte mitologii din Orientul Mediu antic precum în lupta dintre zeul Baal și zeul Yam din textele de la Ugarit sau mai cunoscuta luptă dintre zeul babilonian Marduk și Tiamat în mitul Enuma Eliș. În cosmologia religioasă a timpului se constituie astfel opoziția dintre Dumnezeu, ocrotitorul umanității și garantul stabilității universului, și mare, văzută ca forță haotică și ostilă lui Dumnezeu. În aceste texte, marea este desemnată nu doar prin termenul uzual (ebr. yam), ci și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și inviolabilă. Astfel de credințe sunt, bineînțeles, păgâne. Bellarmino făcu o pauză scurtă, lăsându-și auditoriul să savureze cuvântul. Se gândi să spună mai multe despre credințele păgâne, în special despre venerarea panteistică a naturii, pe care unii o numeau „cosmologia californiană“. Dar se hotărî să nu o facă în acea zi. Continuă. — Biblia ne spune clar, în Geneză 1:28 și 2:15, că Dumnezeu le-a dat oamenilor sarcina și responsabilitatea de a avea grijă de pământ și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Cealaltă, a relativității generale, are ambiția de a explica legile universului, unind electricitatea cu gravitatea. Ea rămîne încă o fulgurație a gîndirii prin nimic prevestită, validată de puține date. Are drept unică consecință dar ce consecință! reînnoirea unei științe învechite, cosmologia, și atribuirea unei arii imense de manifestare: mulțimea stelelor. La fel, înainte de ruptura amintită, a existat o teorie psihanalitică restrînsă, a individului și a familiei, a nevrozei și a viselor, și care a încununat evoluția psihiatriei și a psihologiei clasice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
așa mai departe. Pentru a nu mai pierde vremea, să conchidem observînd că trecerea de la teoria psihanalitică restrînsă la teoria generală presupune o totală schimbare de univers. Ca și cum am părăsi astronomia, știința sistemelor planetare izolate, pentru a intra pe domeniul cosmologiei, știința vieții și a morții mulțimilor de stele și galaxii pe care noi nu le întrezărim decît în nopțile senine. Nimic mai interesant decît urmărirea acestei paralele a istoriei. Dar istoria nu este singurul obiect al acestei cărți. Capitolul II
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
disponibile. Ceea ce nu trebuie să-l descurajeze în a urma împreună cu noi o cercetare pe care alte date ar putea-o justifica într-o zi. În lipsa unor astfel de aventuri din romanul ideilor n-ar fi existat nici astronomia, nici cosmologia, nici chimia. Nu vă veți mira văzînd că acest avertisment pregătește o revenire la ipoteza privind ciclul totemic inaugurat pri uciderea tatălui primitiv. Cu toate acestea, la fiecare revenire, o abordăm dintr-un alt unghi și plecăm din alt punct
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dar necomunicată oamenilor)1. O asemenea perspectivă lasă loc imens pentru speculație în domeniul teologiei naturale. O definire a naturii divinului ca „irezistibilă putere” apare limpede la Hobbes 2 și montează, desigur, un set de propoziții destabilizatoare pentru antropologia și cosmologia spirituală a tradiției creștine. Reducția dimensiunii iconice (apofatică, deci inepuizabilă) a umanității, în care se reflectă divinul, la natura unei voințe determinate, obligă individul să acționeze după principiul economiei puterii, dozându-și energiile pentru control și manipulare. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
energiile pentru control și manipulare. Pe de altă parte, disoluția vechii paradigme a participației conduce către o criză a medierilor, vizibilă în scolastica târzie prin apelul la teologia grației create, pe de o parte, și prin noua orientare angelologică a cosmologiei, care suferă de o certă inspirație arabă, pe de altă parte 3. Modelul relației om-om, respectiv om-natură-Dumnezeu, devine unul contractual 4. Faptul este trădat în istoria ecleziastică a sfârșitului de Ev Mediu, când Biserica romană oscilează doar între un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
caz, „categoriile de vârstă”, „categoriile profesionale”); actorii sociali nu operează Întotdeauna cu aceleași clase cu care operează cercetătorii. Individualismul este o construcție culturală, moștenire a unui patrimoniu cultural-simbolic creștin. Friedland și Alford (1991) vorbesc de logica instituțională care reasertează o cosmologie socială. Societățile moderne sunt Însă axate pe finalități, pe stări viitoare, plasând „epoca de aur”, idealul social, Într-un viitor potențial, spre deosebire de societățile arhaice care plasau acest ideal În trecut. De aceea, considerăm că este mai adecvat, În cazul societăților
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
viitoare, plasând „epoca de aur”, idealul social, Într-un viitor potențial, spre deosebire de societățile arhaice care plasau acest ideal În trecut. De aceea, considerăm că este mai adecvat, În cazul societăților contemporane, să folosim termenul de teleologie socială În locul celui de cosmologie socială ca rațiune reasertată a instituțiilor formale. De asemenea, Douglas (2002) folosește conceptul de analogie a relațiilor sociale definite de instituții cu structurile din afara habitatului uman (din lumea materială, supranaturală sau din veșnicie) pentru a naturaliza clasificările și astfel a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de analogie a relațiilor sociale definite de instituții cu structurile din afara habitatului uman (din lumea materială, supranaturală sau din veșnicie) pentru a naturaliza clasificările și astfel a fundamenta legitimitatea acestora. Bazându-se pe analogii diferite, cum ar spune Douglas (2002), cosmologii diferite cum ar spune Friedland și Alford (1991) sau teleologii sociale diferite În cazul nostru. Propoziția, cu caracter general, avansată de Meyer și Rowan (1991:45) este: „Pe măsură ce reguli instituționale raționalizate apar În domenii de activitate date, organizații formale se
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
abandonează acestei reverii a voluptății conjugale cu sentimentul că participă la recuperarea, unei plenitudini pierdute. O datorie care se transformă Într-o bucurie mistică. Recapitulînd, putem spune că Ion Heliade Rădulescu pune totdeauna Într-un poem mai multe teme (de la cosmologie la ideologie), În discursul său fiind mereu mai multe discursuri, inabil anvelopate. Latura morală este cea mai puternică. De oriunde ar porni, Heliade ajunge la judecata etică. Manifestă o disponibilitate totală, gîndul lui fiind că poezia poate transforma orice obiect
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau "cunoscute" prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada 2, cuvântul face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Buddha sau Confucius. Se știe de mult că cele dintâi sisteme de reprezentare pe care omul și le-a făurit despre lume și sine însuși sunt de origine religioasă. Nu există religie care să nu fie în același timp o cosmologie și o speculație despre divin. Dacă din religie s-au născut filosofia și științele, aceasta s-a întâmplat deoarece religia însăși a început prin a ține loc de științe și filosofie. Dar ceea ce s-a remarcat mai puțin este că
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
în deplina lor ordine, complexitate și flexibilitate. Mă gândesc la teoria haosului și a complexității: prin știință nu mai înțeleg acum mecanicismul lui Laplace sau materialismul cras al secolului XIX, lucrurile astea au cam dispărut din științele de avangardă, din cosmologie, din microfizică etc. Există oameni extrem de serioși, și nu pot să nu dau nume: Frederic Turner, apoi în Franța, într-o oarecare măsură, Michel Serres, tot în America William Paulsen, Katherine Hayles, care susțin că cel mai bun context pentru
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
paleontologie și stratigrafie ; 2. gradul epistemologic; Fizica este singura știință care satisface deplin și integral cele trei postulate metodologice ale științei moderne ; 3. gradul generator de noi discipline : de exemplu tranferarea metodelor din fizica particulelor în astrofizică a dat naștere cosmologiei cuantice Dar astăzi se vorbește și de transdisciplinaritate adică ceea ce se află în același timp și între discipline, și înlăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină . Finaliatea ei este înțelegerea lumii prezente , unul din imperativele sale fiind unitatea cunoașterii . Am
FENOMENE FIZICE tranziții de fază și corelații interdisciplinare by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/1164_a_2233]
-
a ignorat pînă acum realitatea că "aproape tot spațiul și timpul aparțin viitorului", or, știința trebuie să studieze realitatea, deci mai cu seamă evoluția viitoare a universului. Proble-ma e că ecuațiile lui Einstein, pe care fizicienii ce se ocupă de cosmologie le folosesc, sunt "maxi-mal haotice" și pentru a explica ceva au nevoie de niște ipoteze suplimentare. Cea mai impor-tantă dintre ele a fost propusă de către fizicienii americani J.B.S. Haldane, John Bernal, Paul Dirac și Freeman Dyson și susține că universul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
iar timpul Ființei este viitorul. Ea are toate însușirile divine cunoscute și nu poate fi decît Dumnezeu, deoarece nu poate exista mai multă ființă decît Ființa însăși. Existența sa este compatibilă cu liberul arbitru omenesc, ipoteză demonstrabilă, crede Tipler, în cadrul cosmologiei cuantice. "Acest nedeterminism fizic poate să apară doar în contextul gravitației cuantice și deci este complet diferit de "nedeterminismul" asociat principiului de nedeterminare al lui Heisenberg" (Fizica nemuririi, Editura Tehnică, București, 2008, p. 16). Noul tip de nedeter-minism fizic a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Robert Nozick. Simultaneitatea descoperirii sugerează cu tărie că "viața veșnică în termenii fizici" este o idee căreia i-a sosit momentul. Conceptele-cheie ale tradiției iudeo-creștino-islamice sunt acum concepte științifice. Din punctul de vedere al fizicii, teologia nu este altceva decît cosmologie fizică bazată pe ipoteza că viața ca întreg este nepieritoare" (op. cit., p. 20). Teoria "punctului Omega" este impor-tantă, în primul rînd, pentru că oferă un mecanism fizic plauzibil pentru "învierea universală". Ceea ce nu mă face să fiu de acord cu autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
înainte al părintelui André Scrima, lucrarea a dispărut repede de pe piață și se impune, cred eu, reeditarea sa. "Semnele vremii" o cer cu prisosință, o vreme marcată de sfîrșitul unei epoci în dezvoltarea umanității, un ciclu lung, gen Maha-yuga din cosmologia hindusă, sau Marele an pitagoreic, sfîrșit care recapitulează, readuce la nivel manifest toate caracteristicile și evenimentele definitorii ale întregului ciclu, o perioadă în care extremele se întîlnesc, conflictele exacerbează, pregătind terenul pentru trecerea la o nouă eră. F. Schuon vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
aliniindu-se acestui tipar de influențe. În sens general, ideea creează imaginea de ordine a lumii, pe care omul prin informație, înțelegere și explicație devine conștient de poziția sa și de existența referențialelor identitare. Este cazul, între altele, al funcției cosmologiei, care se ambiționează să lumineze inserția omului în univers. În acest caz, ideea creează imaginea universului și nu universul în sine, deși prin faptul conștienței relaționate universul este chiar ceea ce realizăm că este și nu altceva, ascuns revelației noastre. În
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]