15,033 matches
-
și binele, curajul și lașitatea, raționalul și iraționalul. Am sărit din lumea tăcerii în cea în care puteam vorbi. Liber. "Jos comunismul!" Și nu mi-a mai fost frică. Niciodată de atunci. Ce-a urmat, am mai tot povestit. De costumul meu nou s-a ales praful. Dar nu mi-a părut rău. Niciodată nu mi-a plăcut verdele. Pe 22 decembrie, în casa lui Ceaușescu, devastată, un domn amabil m-a compătimit. Ajunsesem prea tîrziu. Păcat. Și tînără, și drăguță
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
de viața noastră. Fularul meu mai poartă încă urmele trecerii pe acolo. Există, la aceste dineuri explicit teatralizate, o adevărată voluptate a travestirii ironice, practicată de actorii din trupa lui Odin: într-o seară, ei servesc la masă îmbăcați în costume "viscontiene", într-o alta se înveșmântează în "sud-americani", ca și cum sărbătoarea ar trebui trăită până în ultima clipă cu acea plăcere copilărească sub semnul căreia ei plasează întreaga aniversare. "La vârsta noastră ne-o putem permite", îmi mărturisește Eugenio. Da, echipa, reputată
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
își făcea meseria în mod corect, nu te puteai supăra pe el. Cu doar un sfert de oră înainte de plecarea navei, o limuzină lungă opri în fața clădirii vămii, iar Mac Gill coborî primul, urmat de Jean Maura, care purta un costum din tweed de culoare deschisă, cumpărat probabil de la New York. Apoi își făcu apariția și Little John, care părea să fi adoptat o dată pentru totdeauna bleumarinul și negrul în vestimentație. Maigret nu se ascundea. Cei trei oameni trebuiau să treacă pe
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
a mijloacelor electronice. Indiferent de diversitatea surselor, tot mai numeroase (telefon, computer, alarmă etc.), bip indică semnalul sonor al modernității grăbite. Cînd e folosit cu sensul său de bază, ca onomatopee, cuvîntul este adesea repetat (,la intrare băieți serioși, în costum, cu aparate din alea care fac bip-bip", atelier.liternet.ro). În cele mai multe utilizări, bip este un substantiv, adesea articulat - un bip, bip-ul (,se va auzi un nou bip", mithos.ro; "ziariștii din Buzău au primit Ťbip-ulť prietenesc prin care
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
s-a prezentat ca document extraordinar nu era necunoscut electoratului român. Tot ce-a ieșit la iveală a fost doar reîncălzirea și, poate, amplificarea și sistematizarea unor locuri comune ale banditismului de partid și de stat. Dezbrăcați de cravate și costume, stăpânii și stăpânele țării nu erau altceva decât niște borfași lacomi, roind în jurul prăzii precum hienele în jurul stârvurilor. Că transcrierea ședințelor conducerii pesediste semăna ca două picături de apă cu pagini întregi din "Nașul" lui Mario Puzzo era demult știut
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
neclare, mai potrivite la o casă de corecție sau la un spital psihiatric - are, însă, un nume diafan: "Piața Flavia". Un paradis al vechiturilor, dar și al mărfurilor contrafăcute. Vrei un parfum Dior? Nici o problemă: cinj'dă mii flaconu'! Un costum Armani? Gratis: juma' dă milion! O bicicletă ca a' lu' Armstrong? Maximum opt sutare! Ultimul Bertolucci (pour les raffinés!)? Un euroi! (Un amic și-a procurat... viitorul disc Cohen cu numai cincizeci de mii!) Un film de categoria XXX? Cu
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
i-am zis. Tăcere. Evident, că nu era o premieră criza lui Haralampy... Cele două moldovence din patrimoniul său - soția și soacra - știu bine ce au de făcut în astfel de situații : îl așteaptă pe palier, în fața ușii, îmbrăcate în costum național, prima semănând cu Adrian Năstase după întâlnirea de taină cu Ion Iliescu la Snagov 1, cealaltă cu vicepreședintele AP Vasile Lupu muștruluit de Emil Constantinescu, ambele zâmbind cam ca iedul cel mic după vizita inopinată a lupului la ranchul
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
Portugalia 2004 au fost fotbaliștii care au rămas acasă și i-au privit la t.v. pe colegii lor. Nu-mi ies din cap Marica și Zicu filmați pe plaja de la Mamaia și dîndu-și cu părerea despre Raůl și Henry. Costumele de baie le veneau mai bine decît tricourile și chiloții de sport. Asta e viața: unii cîștigă privindu-i pe cei care pierd jucînd. Doar că mai trebuie să le și folosească la ceva privitul. Marica și Zicu ne vor
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
se poate întîmpla � să fii mulțumit de cum scrii, plus privilegiile de mai sus". Necazul (și farmecul) cu autorul Micilor schimbări de atitudine e că nu știi cînd vorbește serios și cînd se joacă, dacă se dezvăluie sau parodiază, unde sfîrșește costumul de clown și începe carnea vie. Cînd i se pune, cu directețe, o întrebare cam prea intimă - ai avut tentația sinuciderii? � discursul lansează artificii și perdele de fum suprarealist: "Originea conflictului interior al scriitorului modern e atitudinea morală în fața cunoașterii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
fantezie, pe care le derulează pe diversele nivele ale scenei. Mare parte a înscenării amintește de lumea visului și multe simboluri sunt greu de descifrat, spre exemplificare, perfect coregrafiat sub lupa încetinitorului, meciul de tenis între doi domni înveșmîntați în costume roz-rococo. De o mare forță poetică este aria finală, cînd însoțitorii lui Ghandi își deschid cuferele, din care începe să curgă nisipul, în timp ce ei înșiși sunt mumificați cu bandaje albe." Și, în continuare, cronicarul se întreabă: "Moarte, unde îți e
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
de mare ținută în care harul este dublat de performanța actoricească. Or, tocmai ceea ce este nou, viu și performant aici este adormit, de multe ori, în teatru. Și nu numai la noi. Energia unor interpretări fantastice, a unor decoruri și costume care te lasă cu gura căscată prin tușa liniilor dinamice, care țîșnesc din lumina și din forța ideilor se regăsesc tot mai rar, tot mai puțin, tot mai amorțite și diluate în spectacolul de teatru. Privind fragmentele din filmul lui
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
tumultuoasă a celorlalți. Ritmul în care se trăiește îl accept cu îngrijorare și neputință, observându-i de la înălțime ofensiva, petrecerea. Unde se grăbesc, spre ce se îndreaptă periculos, și câți se vor și întoarce dintre adolescenții bogați și besmetici în costume luxoase, călărind motociclete asurzitoare, îmbătați de viteză? Provocându-și destinul, plătind uneori cu viața " un preț exorbitant pentru o plăcere care nu dovedește aproape nimic. Vecinii mei se plâng de nevroze. Prea puțini dispun de fonduri pentru termopane și aer
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
moartea " și o comentează extrem de simplu și de tulburător. Un spectacol care m-a tușat, Recviem, jucat de Teatrul Cameri din Israel. Pe o scenă goală, ca într-un fel de teatru pentru copii, cu elemente puține, improvizate parcă, în costume de sac, niște adulți vorbesc despre viață și despre moarte. Cu ironie, cu autoironie, cu umor negru, cu teamă, cu disperare. Cu un discurs- pledoarie, de o mare simplitate, al firescului vieții și al morții. Un bătrîn, de pildă, își
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
literară", iar în 1934, înainte de apariția volumului, Petru Comarnescu îi prefața entuziast câteva fragmente din Apunake în "Vremea", în acești termeni: "Romanul Apunake este o lucrare simbolică și humoristică în care viața cea mai banală este îmbrăcată în forme și costume ce-i trădează mai bine convenționalismul de bal mascat". Narațiunea - imposibil a fi numită altfel decât "text", deși autorul și comentatorii oscilează între roman, nuvelă și povestire - este o fantezie în stil suprarealist, o farsă onirică și absurdă, o "glumă
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
de stradă, restaurante, în întunericul cinematografelor, în cafenele, cluburi de noapte, biblioteci publice, clădiri de poștă. în afară de ebraică, vorbea franceza și engleza, puțin românește și idiș. La nevoie, o rupea și în germană și în arabă. Purta aproape întotdeauna un costum gri, convențional. Se deprinsese să călătorească în lumea întreagă cu o valiză ușoară și un bagaj de mînă. își omora timpul stînd singur cu gîndurile lui. învățase să se mențină în formă cu ajutorul cîtorva exerciții ușoare de gimnastică matinală, al
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
un prieten, decât pe un străin dușman la capul Sfintei Noastre Biserici. Aș putea Îndulci deciziile celor mari ! În camera se auzi o rumoare deoarece fiecare Încerca să-și dea cu părerea. Nicolae Penescu eraun bărbat frumos. Îmbrăcat cu un costum ultramodern, de culoare albastru Închis, cravată de mătase, pantofi asortați și cămașă albă ale cărei mâneci ieșeau cu un centimentru, așa cum era scris la carte...Obrazul bazanat, parfumat și pudrat, ochi negri-taciune, mâini de intelectual cu unghiile lăcuite. Era omul
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
luxoase. Este miza pe care a mers, în principal, și versiunea de la Operă. Scenografia somptuoasă semnată de Viorica Petrovici transmite vizual atmosfera textului; reușite sunt îndeosebi actul I cu delicatele tente Jugendstyl și exuberantul act final, aplaudate la scenă deschisă. Costumele multicolore, sclipitoare, mi s-au părut mai puțin armonioase; dar este o chestiune de gust personal. Pentru cântăreți, adaptarea la stilul operetei vieneze, atât din punct de vedere vocal cât mai ales scenic, a fost o provocare; stilul hieratic cu
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
pro-democrații, pe de alta, pro-republicanii. Că la noi nu se prea știe ce e cu unii și ce e cu alții, e în firea lucrurilor: un ditamai bolșevicul precum Iliescu face figură de social-democrat sadea, stângiștii din P.D. îmbracă dezinvolt costumele de centru-deapta, pe când destui liberali se simt de minune în ițarii populismului grațios, promițând marea cu sarea poporului fericit să trăiască din cadouri. De aceea, nu m-a mirat să văd figuri alungite de intelectuali români, altminteri situați declarativ la
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
Construcții simple, metalice, care se mută lejer și rapid de colo, dincolo, care alcătuiesc schematic piese de decor - un pat, un tron, o temniță etc. - care compun și recompun multitudini de spații în călătoria noastră. O călătorie înveșmîntată simplu, în costume neutre, ca hainele călugărilor pelerini, într-o cromatică de bejuri și nisipiuri, cu cortine din fîșii de pînze elastice care dau consistență și nasc volume pe scenă sau accesorii-simbol pentru costume, menținînd mereu atmosfera nesofisticată, primară, într-un fel, a
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
spații în călătoria noastră. O călătorie înveșmîntată simplu, în costume neutre, ca hainele călugărilor pelerini, într-o cromatică de bejuri și nisipiuri, cu cortine din fîșii de pînze elastice care dau consistență și nasc volume pe scenă sau accesorii-simbol pentru costume, menținînd mereu atmosfera nesofisticată, primară, într-un fel, a unui asemenea demers inițiatic. Proiecțiile folosite, eficient și cu atentă măsură, augmentează fabulosul, misterul, neprevăzutul, surescită visceralitățile și tîlcul adînc al faptelor. "...sîntem încredințați că-n lungul drum, timp vom avea
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
roman Caius Lucius. Actrița reușește să sugereze golul care explică de ce, deși a învins pe câmpul de bătălie, generalul se întoarce la Roma fără tributul cuvenit. Viorica Petrovici a construit un decor simplu sugerînd atemporalitatea, dar și concretul unor ambianțe, costumele devin sub ochii spectatorului hainele necesare unei anumite scene, scenografia fiind unul din elementele cele mai adecvate concepției regizorale. Fascinat de lumea lui Shakespeare, sintetică, tragică și ridicolă în același timp, Hausvater a înfățișat-o fără să o judece: dramele
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
președinți de notorietate de care nu auzise nimeni, dar bărboși, netunși, cu geci slinoase, blugi decolorați în genunchi și în fund, cu o grămadă de fermoare și flenduriți în zona manșetelor... semiratatul i-a liniștit pe-ai casei: " Gata cu costumul și cravata! Așa arată generațiile de scriitori postdecembriști..." Membrii juriilor, pe jumătate adormiți, unii chiar năuciți de tăria țuicilor din seara precedentă, se întruneau și, cu mare importanță, acordau premii cu indiferență sau la sugestia vreunui organ local; iar după ce
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
moderatorilor, spre a-i aduce mai încoace, nu-i înturnau de pe șleaul acelor esențiale realizări ale căror părinți fuseseră - cu incursiuni în mica anecdotă, întru descrețirea frunților. Bătrâni, dar vioi, destul de bine conservați - cel puțin Maurer, în bilghere canadiene și costum de pădurar te convingea că fusese cel mai bun vânător din România, din Europa, de pe mapamond. Cei care-i succed se înfățișează ca niște moșneguți plini de bun simț, de haz pe alocuri, discreți, cum stă bine omului care a
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
Chira Chiralina - instantanee de grup și portrete în sepia, turbane și alambicuri cărate în spinare, corsete la vedere, un chioșc, oglinzi, amor, vînzoleală, povești, Baal și tehnica cool a modernității, a pierzaniei și a degradării teribiliste, Oblomov și divanul lenei, costume spectaculoase care îmbracă ratarea, zeci de perne umflate în ritualurile dinamice ale unei femei simple, zgomotul pașilor pe butucii de lemn, leagănul seducției, grădina verde a speranței și viselor, apa purificatoare ce se revarsă din susurul fîntînei, Leonce și Lena
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
aurie, prețioasă care închide corporalitatea poleită a adorației, halatele ŕ la japonaise, opulente, purtate în intimitatea locuințelor. La fiecare palier al spectacolului se adaugă, nu se simplifică. Luate în sine, elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții unui spațiu, fie el cameră, salon, teatru se luminează uneori emoționant, desenînd ipostaze ale iluziei florale a paradisului. Jocul cu transparențele și opacitățile, cu oglindirile
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]