1,399 matches
-
putea Înfrunta drumul lung. Dar mai apoi Își aminti de o căruță, Întrebuințată din când În când de bargello, și care era ținută În grajdurile de la San Piero. Îi făcu semn să Îl urmeze și se Îndreptă spre Priorat. O coti la dreapta pe o străduță laterală, spre râu. În fața lor, În depărtare, Începeau să se Întrevadă torțele de pe Ponte Vecchio. La o răscruce, i se păru că zărește niște umbre ce se furișau grăbit pe lângă zidurile palatului din față. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Închisă, ca și când ar fi construit un soi de hotar inviolabil pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se de tavernă, după ce se asiguraseră, printr-o ocheadă furișă, că nu era nimeni prin preajmă să-i vadă. Din ascunzătoarea lui, le putea vedea bine fizionomiile, conturate În plină lumină. Cecco Angiolieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vor putea salva de la prăbușire, când va sosi momentul. Iar acel moment noi Îl vom hotărî! Dante ridică din umeri. - Facă-se voia Domnului cel puternic și milostiv. Abia pe scări Își dădu seama că folosise formula păgânilor. Poetul o coti spre malul Arnului, trecând pe lângă atelierele tăbăcarilor. Încerca să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era un gest inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Început să alerge orbește, cu pumnii strânși, cu inima bătându-i În piept ca un ciocan. Departe În față a apărut un punct negru care s-a lățit Încet, alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția unor petice și luciri minuscule... Pe urmă s-a lăsat, dintr-o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Am plecat, Fred, a spus răspicat Amory. Îi tremurau genunchii și știa că dacă mai rămânea un singur minut pe stradă, avea să se prăbușească pe locul unde stătea. Voi veni la „Vanderbilt“ la prânz. A pornit grăbit și a cotit pe Fifth Avenue. Întors la hotel, s-a simțit mai bine, dar când s-a dus la frizerie, cu intenția de a cere un masaj la cap, mirosul loțiunilor și al pudrelor i-a amintit de zâmbetul lătăreț, sugestiv, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dispărute, din nou fără să‑și închipuie unde s‑au putut rătăci. # Höhenstrasse șerpuiește printre coline îndreptându‑se spre Dunăre, totuși cu puțin înainte de a ajunge acolo se oprește aproape de Klosterneuburg, se îngustează, iar autoturismul vechi al familiei Witkowski o cotește și el într‑acolo, odată cu șoseaua, iar în interiorul lui se răsucește Rainer, vorbind precipitat despre tensiunile interioare de natură artistică, pe care le explică dându‑l de exemplu pe Camus. Rainer a plecat la drum fără carnet de conducere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trezesc. Se anunța o zi frumoasă pentru oricine în afară de Herr și Frau Hanke, care dormeau acasă la ei în Steglitz. Am condus spre est, de-a lungul lui Kurfürstendamm, cu magazinele sale au forme geometrice, luminate de neoane, și am cotit spre nord pe Joachimstaler Strasse, în capătul căreia se zărea marea seră luminoasă care era Stația Zoo. În față erau câteva dube ale poliției, o ambulanță de care nu mai era nevoie și câțiva bețivi dornici, încă, să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
săptămâni, nu-i așa? — Nu vă pierdeți speranța. Un alt oftat, mai degrabă nerăbdător: Nu o s-o găsiți. E moartă, nu-i așa? De ce nu admite cineva asta pur și simplu? — Este în viață până când descopăr contrariul, Frau Steininger. Am cotit spre sud pe Potsdamerstrasse și pentru o vreme am tăcut amândoi. Apoi am devenit conștient de faptul că ea clătina din cap și respira ca și cum urcase un șir de trepte: Oare ce veți fi crezând despre mine, Kommissare? zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tăcut multă vreme după asta. La nord de Brunswick, am traversat canalul Mittelland, unde se termina autostrada, și am mers spre sud-vest către Hildesheim și Hamelin. Nu mai e mult, am zis peste umăr. Nu se auzi nici un răspuns. Am cotit de pe drumul principal și am condus încet câteva minute pe un drum îngust care ducea într-o zonă împădurită. Am oprit mașina și m-am uitat în jur. Kindermann moțăia ușor. Mi-am aprins o țigară cu mâna tremurândă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu asta îmi trânti ușa în nas. Era bine să fii afară din oraș, mi-am zis în timp ce mergeam înapoi la Mercedes. Oamenii de la țară au mult mai mult timp pentru politețuri obișnuite. Am găsit drumul cu îngrăditura și am cotit în sus pe pantă până la o esplanadă acoperită cu pietriș. Era destul de ușor de înțeles acum de ce fata cu cărbune în gură fusese atât de amuzată, căci ceea ce îmi văzură ochii nu era deloc ceva ce ar fi semănat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trei se apropiară și ei de hublou. — Într-adevăr - spuse Dromiket 4 -, e o lumină. O fi vreo stație interplanetară. — Ia mână într-acolo, porunci comandantul Felix. Dromiket 4 reveni la tabloul de comandă și corectă traiectoria. Nava spațială „Bourul” coti lin, fără zgomot, conform licenței. În curând, în fața lor se desluși o clădire mare, cenușie, cu acoperiș în stil popular, cu câteva mici dependințe în jur, toate așezate pe o platformă de beton ce ieșea de sub clădire și venea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ultimii ani, aceea de a sta lipită de zidul rece al bisericii și de a privi trecătorii cu o curiozitate flamândă. Se chinui apoi să-și miște piciorul stâng, să-l târâie cu ea, chiar dacă obosea îngrozitor. La capătul străzii coti pe strada care ducea către zona centrală, mergând cu gândurile împrăștiate, golită de bucurii și de dragoste. În fața bisericii se opri ostenită și-și scoase din sacoșa mare celelalte două sacoșe mai mici, le întinse cu grijă pe bordura care
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
să-i aparțină, ne aștepta. - Poți să conduci?, am întrebat-o cu indignare. - Ha, ha, ha!, a fost răspunsul ei. A demarat în trombă, sfâșiind întunericul străzilor cu lumina farurilor. Am zărit în fugă reclama companiei aviatice „Interflug”. Apoi șoferița coti pe o străduță pietruită, unde ne-am oprit în fața unei porți din fier forjat. Râzând în hohote, femeia își scoase din poșetă un obiect nichelat, cu ajutorul căruia deschise porțile de la distanță, fără a mai coborî din mașină. Demară zgomotos, acceleră
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Opinii > IACOB CAZACU-ISTRATI - ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRȘIT DE RĂBDARE? Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului „Lung e drumul Și cotit ... , dar mergi pe el Drept, ca să nu te clatine îndoielile și vei ajunge la împlinire ... ” Iacob Cazacu-Istrati Boala unor lideri aflați prea de mult la putere este, cred egoismul vicios. Și cu cât e mai sus poziția, cu atât mai
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
erou. Cumpăna de n-o ții bine, riști să cazi de la-nălțime... Mulți nu știu, dar numai banul, el te face de rușine. Vezi în crâșmă câte unul, care nu bea cumpănit; Ca să meargă-i vine greu, drumu-n față e cotit... Și mi-l vede bifurcat, că nu-mi știe cum s-apuce: „Care-i bun?” În șanț ajunge, nu poate ca să urce. Dar de coborât îi pare mai ușor, și el s-aruncă Unde-i mocirla mai groasă și acolo
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
a fost lipsa locomotivelor din parcul rece de la Dezmir, precum și rampa de încărcare goală, abandonată, lângă o gară aproape pustie. Am aflat că locomotivele fuseseră tăiate și vândute la fier vechi. Turnul de control rutier de la intersecția cu șoselei care cotește spre Cojocna nu mai există. Am lăsat în dreapta drumul Cojocnei și am apucat-o spre centrul Apahidei, urmând șoseaua către Jucu. Un cartier de blocuri te întâmpină imediat. După el urmează o mică piațetă cu deschidere la drum, flancată de
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
tot înainte în sus, am ajuns la biserica englezească ridicată cam de puțină vreme. Înăuntrul bisericii se făceau lucrări, așa că nu am putut judeca despre frumusețea ei, în schimb s-a putut vedea că este destul de cuprinzătoare. De aici am cotit la stânga și, după alte câteva cotituri, ne-am pomenit în fața unui hotel pe care scria: „Hotel Lorents”. Am hotărât să rămânem la acest hotеl pentru o noapte. De aici am mers să cercetăm orașul. IV. Templul budist din Point de
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
niște cursuri de pregătire (organizate nu știu de ce la Botoșani), năzuind să devină medici. De fapt, amândoi ascundeau nemărturisitul gând de a izbuti să pătrundă în lumea literaturii. Pentru sussemnatul, a fost mai simplu: căzând cu succes la admitere, am cotit-o rapid către filologie. Mai norocos, Schor a intrat la medicină, pentru a pierde (vorba vine!) șase ani din viață tocind liste de mușchi, oase și metehne. Doctori, ne-doctori, tot la literatură aveam să ajungem amândoi: în 1972 i-
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
fel de prag fără nici un fel de „apărătoare” pentru eventulae coliziuni, și-n părți te sprijini de două „bețe” lungi care-ți permite să aluneci nu cu viteză mare pe drumul care circulă mașini înmatriculate dar poți la o adică „coti” și pe trotuare prin mulțime. Mai ai la îndemână ricșa asiatică și trăsura, dar doar pe suprafețele plane și pe străzile supraaglomerate. George Nicolae Podișor Referință Bibliografică: Hai-hui cu tramcarul prin Frisco... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
joacă, de agrement și parcul propriu-zis. Din centrul apei, atenuând decibelii dinspre sporturi și zbeng, baletează către cer o arteziană, pe timp de noapte luminată. Și tovarășei mele-i place aici. N-o spune, dar îndeamnă săltăreț pe alei. O cotește spre fântână și, cum o bancă e liberă, se trântește în mijocul ei. Latura din stânga fiind mai mare, mă cheamă discret, îndemnându-mă să nu mă cred sub nici un fel discriminată! Abia sosită, companioana mea își lasă binișor pleoapele în
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
Odele sale din secolul al II-lea. Autorii prozelor: Gina Agapie, George Patza, Alexandru Florin Țene, Norocel Jerca, Ștefan Goanță, Dumitru K Negoiță, Teresia Bolochiș Tătaru, Petre Vlad, Dora Alina Romanescu, Constantin Pădureanu, Florica Ranta Cândea, Ioan Crăciun Petrișan, Mihai Cotea, Vătuiu Roaua Ion Andrușa, Mirela Neagu, Marian Pătrașcu, Maria Cardei, Corneliu Zeana, Constantin Neacșu Predescu, Vasile Szolga, Tudosia Lazăr, Vasile Tănase, Elena Buică și Florin T. Roman, își exprimă sentimental dorului prin multiple subiecte și mijloace, sunt elemente definitorii ale
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > MIHAI COTEA - METEOROLOGUL Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Vestea că Mihai Cotea tocmai avea în mâini prima lui carte de autor m-a bucurat în aceeași măsură în care l-a bucurat
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > MIHAI COTEA - METEOROLOGUL Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Vestea că Mihai Cotea tocmai avea în mâini prima lui carte de autor m-a bucurat în aceeași măsură în care l-a bucurat și pe el. Asta pentru că îl întâlnisem cu ceva timp în urmă pe siturile literare pe care activam și mă
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
vraja lor. Coincidența a făcut să fiu în România imediat după anunțul primit și să pot intra rapid în posesia cărții. O bucurie! Și... iată-mă în avionul care mă aducea de Acasă (România) acasă (Germania) cu cartea lui Mihai Cotea în mână, așteptând decolarea avionului, nerăbdătoare de a începe cititul. Era la o săptămână după catastrofă aviatică din Franța și vrând, nevrând, chiar cei mai curajoși dintre călători aveau o mică greutate în stomac. Ca și cum nu ar fi fost de
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]