991 matches
-
mirele a tot Înghesuit-o pe Floare În acest răstimp, a tot pîndit-o prin poiată și prin șură și, cum nici el nu prea știa ce-i de făcut, mai mult o ciupea și o Învinețea, asuprind-o prin toate cotloanele. Nunta s-a ținut cu multă voie bună, a trecut ea și luna aceea, s-a făcut cununia legiuită, s-au Întocmit și s-au Înaintat hîrtiile trebuitoare, aproape că a trecut și anul. Cu voioșia, frumusețea și hărnicia ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2 Culae dormi neîntors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei. Ticu, însă, obiectă destul de nemulțumit că nu mai era cazul să le întoarcă pe toate cu dosu-n sus, după curățenia generală pe care o făcuseră înaintea Paștelui. Dar Mafalda își vedea liniștită mai departe de treburi, dereticând prin toate cotloanele și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi pașa de la Vidin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu un aer satisfăcut și dădu să se îndepărteze. Dar studenta cu gentuța plină de cărți se însufleți din nou și-l interpelă pe individ, mai înainte de a se face nevăzut printr-un cotlon sau printr-un birou: O clipă, vă rog... Vreau să vă întreb și eu ceva! Vigilentul se opri și se întoarse, vădit surprins că cineva îl provoca, când el binevoise să considere încheiată toată acea poveste. Vreau să vă-ntreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici ? Dora ezită, străinul insistă și iată-i așezați pe două scaune alăturate în cotlonul cel mai ferit de curent. Dora nu a mâncat din seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fost întreruptă de vorbele aspre a doi bărbați necunoscuți care au venit să ne scoată din beci și ne-au urcat fără nici o explicație într-o căruță la care era înhămată o vacă. Unul din ei a luat dintr-un cotlon întunecos al beciului gemăntănașul meu cafeniu, dar când am făcut un gest să îl recuperez am fost imediat oprită cu o lovitură brutală. Simțeam că nu mai puteam suporta lovituri și m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-o șapcă roșie țeapănă, cauciucată. În a doua dimineață o a doua șapcă, cea a bătrânului Artenie, de culoare cenușie, a fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cooperativei. Noroc că rasa lui nu-i pretențioasă și că el este un exemplar numai vână, răbdător ca și oamenii locului. * * * Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la îmblânzirea Balaurului Moșul a lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi, soarele a dispărut de pe cer și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de prieteni i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până va da de un zid de cărămidă și o luminiță. Până acum, totul fusese În regulă. Căpitanul rămase un moment nemișcat ca să studieze locul, neuitându-se drept la felinar pentru ca acesta să nu-l orbească, Împiedicându-l să scruteze cotloanele cele mai Întunecate, apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine pălăria pe cap și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu făcu nici o mișcare la intrarea căpitanului, iar când servitorul - care la lumina candelabrului se vădi a fi un om de vârstă mijlocie, fără vreo livrea după care să poată fi identificat - se retrase lăsându-i singuri, rămase neclintit În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de cinci-șase ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu idei năstrușnice: Vrei acuma să te lauzi! îl gratulă ea cu blândă ironie. Mă rog, ești ghid, admise și se pregăti să îl urmeze prin toate camerele, aranjate cu gust de fosta lui soție, Irina. Se opriră prin fiecare cotlon din casă, care merita să fie arătat unei vizitatoare și zăboviră, la sfârșit, în fața unui perete încărcat cu fotografii înfățișându-l pe Bart în cursul agitatei sale cariere jurnalistice, care îi purtase pașii până în îndepărtatul Afganistan, unde fusese trimis de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
peisajul poeziei actuale, sclipește. Condensând imaginile până la a-și construi o formulă cu cifru, poezia lui Valeriu Mircea Popa impune, pentru decodare, o lectură și o relectură. Fiindcă, pentru a putea gusta acest tip de poezie, trebuie să parcurgem niște cotloane foarte întunecate, adesea înfricoșătoare, să le iluminăm, apoi să întoarcem acest întreg interior pe față, ca pe o haină. Și atunci vom avea în fața ochilor o bijuterie încântătoare. Și, mai ales, vie. Trebuie precizat de la bun început că nu este
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
Istoriei secrete a literaturii române, de "o știință care scoate la lumină o istorie tabuizată a culturii", acțiune consonantă, ne dăm seama, cu ceea ce criticul însuși și-a propus în carte: să înlăture tabu-uri, să desecretizeze, să răzbată în cotloane obscure ale istoriei (și geografiei) noastre literare, evitate până acum sau pur și simplu neglijate, uitate. Dar să urmărim mai de aproape felul în care procedează autorul Istoriei secrete, neocolind nici aspectele discutabile ale demersului său. Apar în carte și
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
cu fală, Sau ciocan, sau nicovală. Din Epigrame venețiene 1) Veneția 1790 4. Încă-i Italia cum am lăsat-o. Pulberi pe drumuri; Încă e strâns cu ușa străinul, orice ar face. Cinstea germană zadarnic o cauți chiar și-n cotloane, Viață și țesere, însă nu ordine, bună purtare. Fiecare își vede numai de sine, ne-ncrezător, vanitos, Capii cetății la rându-le numai de sine își văd. Mândră e țara; dar pe Faustina n-o s-o mai aflu. Nu mai
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
îmi reiau povestea de la episodul unde o lăsasem, reîntorcându-mă, Iolanda, la casa unde am locuit înainte să cunosc familia mamei mele, cu ale sale șase mii de coridoare, ale sale șase mii de ascunzișuri, ale sale șase mii de cotloane, casa, casa, casa, Dumnezeule, înconjurată de pescăruși pe faleză și de vapoarele oceanului, de porți bătute de vânt și perdele în zdrențe, cu firma Hotel Central în semicerc pe fațadă și cei trei agenți ai poliției secrete, mereu în negru
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
ciorchine îndesat) al corespondențelor: "În sufletul nins a început să plouă, // lîngă statuia poetului, / dorm, sughițînd, cenușile așteptării, // amintirile sunt cum sunt, / de gheață și foc și fum, / parte fum de parfum / și mute și multe florile morților, // eu în cotlonul de azi și de ieri, / ploaia foșgăie ca o morală, / sugestii, istorii, versete oftînd, // ieri, sînul stîng avea jar, / cu opintirea din urmă, ce poți să faci, / aștepți și aștepți, prunc adunînd / mătrăguna, crinii din gînd, // ai fi ghes, ești
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
într-un spațiu sau în altul, ne-am dus destinele pasate peste garduri și interdicții, în pași de vals, în pași de moarte. Ce este fericirea, Maestro? În timp ce unii băteau pas de defilare, alții își frămîntau iubirile cu tandrețe, prin cotloanele unui pat salvat de la dezmembrare. Cum au rezistat sufletele la atîtea dezmembrări? Și pactul semnat a fost, pentru unii, o deșirare interioară. În vreme ce o mamă evreică își spune povestea băiatului, fiind singura moștenire ce i-o lasă, altă mamă își
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
numeroasă" (Poe. The Cask... 32). Continuîndu-și drumul alături de victima ignorantă și deja alcoolizată de multele degustări făcute pe parcurs, naratorul ne informează că "trecurăm pe lîngă ziduri pline de oseminte, printre balerci și poloboace, și ajunserăm în cele mai îndepărtate cotloane ale catacombelor" (Poe. The Cask... 32). Pentru cineva familiarizat cu imaginea catacombelor francmasonice, menite să înlocuiască peșterile antice egiptene, din cultul inițierilor secrete în misterele lui Isis sau cu tabloul infernului labirintic, dominat de Proserpina, unde subiectul (mystul) coboară pentru
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
pe jocuri de cuvinte și pe textele din care s-a inspirat spre a-și scrie lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De aceea, a intra în cotloanele operei lui Maimonide aduce cu o veritabilă inițiere. Ești silit să cobori în subteranele și polisemantismele unui text atît de ermetic încît simți cum cel mai adesea îți pierzi busola înțelegerii. În Profetul și oglinda fermecată, Madeea Axinciuc sapă la
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
afla să auzi o știre la două zile după ce s-a produs și mai ales, după ce-a făcut ocolul târgului, încât să n-o mai poți discuta cu nimeni? Doar un roman care adâncește pasajele subtile, ori care luminează cotloanele întunecate ale întâmplării ar putea să mai redeschisă un subiect peste care au trecut tropăind treizeci de zile. Un astfel de roman e ca emisiunile tv., de pe vremuri, făcute din selecțiuni de la revelion, pentru cine ar fi vrut să-și
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
și să-l scot din schemă așa cum ar fi făcut orice bărbat întreg la cap. În consecință, deci, când Ann mi-a dat vestea proastă la telefon în seara aia de iunie chiar la ora cocteilului - când soarele răsărise în cotloanele tuturor cămărilor din Haddam, gheața din tăvi era spartă în boluri de cristal, cupe plumbuite și carafe suedeze, iar vermutul era adus afară de mâini nesigure și mirosul de ienupăr umplea nările multor soți epuizați, dar merituoși - am fost pălit fix
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]