245 matches
-
anii aceia se mânca atunci când plecai în călătorie din plin, mai rudimentar, dar mai sănătos decât acum când la modă sunt sandviciurile, hambrugherii, hot-dog-urile. Când au ajuns la pui, Alexandru i-a întins un picior de pui. — Ție îți dau cotoiul ăl mai mare. Așa-mi spunea mama, când eram mic. În clipa aceea Teofana a avut un simțământ imperceptibil, amintindu-și că așa i se spunea și ei în șatră. Din nou l-a simțit pe Alexandru ca un protector
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ea m-a refuzat. Apoi mi-a respins și propunerea de a fi prieteni... Iosefina a rămas încremenită: Și dacă n-a ținut vrăjeala cu fiica, ai încercat la mămica!.. Și m-ai adus în pragul disperării, în preajma morții, Cătăline! Cotoi torcător ce ești! Mi te-ai sălășluit în suflet, mi te-ai furișat în viață, mi te-ai băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi demonstrat adevăratul sens al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spui, încât n-am mai răbdat și mia venit graiul. Auzi colo, să se spânzure! Ionică: Ce-aș putea face altceva, n-am nimic pe lumea asta. Cotoșman: Nimic? Dar ce, eu sunt nimic? Ionică: Ba ești ceva, ești un cotoi amărât și de aceea tragem amândoi Mâța de coadă. Cotoșman: Fiindcă nu vrei să lupți, totul e să vrei și să judeci, iar de crengile pomilor, lasă să se spânzure veverițele cu coada, nu ditai flăcăul ca tine!... Ionică : Ai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
tot o să găsești tu prin buzunare. (Începe să se uite prin geantă) Ce să-ți dau? Un briceag, o oglinjoară, un cojocel, un chimiraș? Scoate o pereche de cizme). Cotoșman: Stăpâne, cumpără-mi mie cizmulițele astea! Negustorul: (speriat) Aoleu, vorbește cotoiul? Ionică: Da, fiindcă e năzdrăvan! Negustorul: Am trăit s-o văd și pe asta, om să miaune ca pisica, am mai văzut, dar pisică care să vorbească ca omul, ba! Cotoșman: Vorba! Negustorul: La ordin jupâne! Cotășman: Stăpâne, cumpărămi-le! Negustorul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mai văzut, dar pisică care să vorbească ca omul, ba! Cotoșman: Vorba! Negustorul: La ordin jupâne! Cotășman: Stăpâne, cumpărămi-le! Negustorul: Cumpără-i-le, nu vezi cum și-a zdrelit labele, săracul. Pentru dumnealui ți le dau pe nimica toată. Un cotoi care vorbește, e cineva! Ionică: Bine, ia-ți cizmele! (îi dă moșului câțiva bani) Umblă sănătos! Cotoșman: Și la pungă gros! Negustorul: Câț, spurcăciune! Ionică: Șiret moșul, cum făcu, cum drese, ma lăsă fără nici un ban în buzunar. Cotoșman: (se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Măriei Tale să te ucidă... Cotoșman: Minte Măria Ta! Marele Dregător: S-a introdus în castel prin daruri și vicleșuguri pisicești și dacă nu deschideam eu ochii la timp... Împăratul: (Adresându-se ostașilor) Așa e, oaste, legați-l fedeleș pe cotoi! Cotoșman: (Începe să sară și să strige) Uitați-vă! Sus! Sus! Slujitor I și II: Ce e ? Ce e? Cotoșman: Uitați-vă, uitați-vă, zboară! Împăratul: Ce zboară? Unde zboară? Care zboară? Cotoșman: Eu zbor, iubiților! Dar pe fereastră nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe tine cu măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți că mă omoară!...(se ascunde sub pat) iepurașul: Ah, ah, nu mai pot de frică! Cotoșman: Stai tâlharule! Marele Dregător: În sfârșit, mi-ai căzut în gheară, cotoi blestemat! Te jupoi de viu!... Îl omor și pe Împărat! Mă logodesc eu cu Domnița și mă fac eu împărat! Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș fi făcut ginere, dar așa, socru de cotoi, mă fac de râs! Cotoșman: Eu sunt însurat, Măria Ta...Dar am să-ți recomand pe altcineva, să-l faci ginere! Pe stăpânul meu,Voievodul Ionică de Dragodana. (Un moment dispare și apare cu Ionică, care pare cam nedumerit). Îți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
la ciută, i se alungiră într-o expresie de pisică. Ispititoare, ațâțată, alintându-se ca o felină, miorlăi: Motănel, vino aici! Haide să facem ca pisicuțele! Înainte de a se ivi zorii zilei și de a se auzi primele miorlăituri ale cotoilor vagabonzi, făcură ca pisicuțele, de câteva ori, Melanie părând să fie acaparată de o febră a nesațiului proverbial, atribuit acelei prostituate de lux, Mesalina din cetatea Tebaidei, nesațiu pe care se zice că îl mai au, în zilele acestea, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și ea într-o rochiță cu trandafiri și volane și sărea de pe-un picior pe altul și nea Bucur a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
continuare. ― Nu-i nimic prin locurile astea, îi zise coechipierului. Dacă o fi fost vreodată ceva, în afară de noi și de Jones! (Se uită la Parker.) Primesc orice sugestie. ― Să ne întoarcem! Am putea măcar să-l ajutăm pe Brett să prindă cotoiul ăla afurisit. ― Nu-ți vărsa focul pe Jones! răbufni Ripley. E și el înspăimântat ca și noi. Când era vorba să-și apere motanul, lui Ripley nu trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gol, ca o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu glas înfundat, cearta. Și aici, cotoiul birmanez ciuli urechile, oamenii neștiind că mâțele au pe lângă cele nouă vieți vedere nocturnă și înțelepciune mascată și darul de a percepe nevăzutul și neauzitul, fără să-l înțeleagă, dar de ajuns pentru a se alarma și a-și salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Doar unul singur nu apare: Cu el l-a procopsit soția. Domnișoarei X (mare amatoare de pisici) În jurul ei roiesc admiratorii Și-n van cu o speranță mai rămân, Privind-o cum își crește mâțișorii, C-o să adopte și-un cotoi bătrân. Ajutor Ea-i jună, el, cam ofilit Și-i face față anevoie, Însă prieteni au sărit Să-l mai ajute la nevoie. Geometrică Că a urcat pe verticală Frumoasei i se duse fala, Cu o viteză maximală, Doar adoptând
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
cît mai am timp! Miroase a tragedie <victor37>: crezi? Să verific oală, mincarea o fi început să se afume ... <lia>: helo! hi! mai ești acolo? <victor37>: scuze. Gata-gata să ai dreptate. Jigodia nu a zis nimic... <lia>: Jigodia? <victor37>: Motanul. Cotoiul. Pisică... <lia>:aha. Trebuia să zică? <victor37>: cînd nu-i place ceva, scuipa. Nici mie nu-mi place mirosul de ars... <lia>: deci, nu ești singur <victor37>: nope. Nici nu am zis așa ceva <lia>:e drept, nu ai zis. Cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
a îmbătat. „Am observat că o parte din cele prezise de orologiu țin de natură”, i-a zis Filozoful Profesorului. „Mda”, a mormăit acesta. „Și banii din Bancă i-a luat vîntul...” Într-o după-amiază, au trecut pe la Ceasornicar. Doi cotoi bătrâni cărora meșterul le-a retezat mustățile dintr-o tăietură: „Ați venit să iscodiți?” - și i-a dat afară. Veniseră cu gândul să aducă vorba despre porumbei. Ziceau unii că hulubii - aduși, se pare, într-o noapte cu viscol cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat la apă, Șobolanul compensează, însă-ntr-alte calități: Dă un loc călduț la mâță și, din când în când, o-adapă Cu vreo primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
te-ai fi trezit nimerind într-o serie cu toți proștii. 142 DANIEL BĂNULESCU Și-i descărcă între palme, desprinzîndu-și de la brăcinari, o pungă dintr-o piele lascivă, de culoarea caisei și-a nisipului. În care Țaca, scufundîndu-și, ca un cotoi într-un acvariu, gheara, și-o extrase, de-acolo, îmbrobonată, nu de-o colonie de ouă de broască țestoasă, ci de cincisprezece, douăzeci de ghemotoace, rulate și alcătuite, numai din bancnote de una sută lei. Bancnotele erau strălucitoare și-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua cu dinții lui puternici și o tăvălea. O întorcea și pe-o parte, și pe alta. Hoțomanul o lăsa oleacă, se unduia peste ea, o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță într-un cui, în spatele ușii. Se uită la Dincă zâmbind. ― Luni seară mă cărăbănesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]