586 matches
-
argumente de ordin social, nicidecum biologic. Chiar și cu astfel de fundamente - câte altele Încă... care par s’o demonetizeze - sunt convins că iubirea și nu altceva ne este definitorie. „Perpetuum duminical“, 14 februarie 1999, ora 17,20 12. A cotrobăi Sunt un fericit: mi-au făcut leafa de nici mai mult, nici mai puțin de 3,2 milioane! Dar să vedem, căci „tot pățitu-i priceput“, mai precis „cine s’a opărit cu borșul, suflă și’n iaurt“; și cum detaliez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a comunității locului, dar și pe „verticală“, când biocâmpul cutăruia se adaugă la acela al tatălui, bunicului, străbunicului... rezultând - ca o biunivocitate - și o unitate și continuitate a comunității umane În discuție. Dar să extind ideea de spirit al locului cotrobăind, unde În altă parte decât În Moldova istorică, adică Între Carpați și Nistru. Folosind ca markeri, ca să nu spun „cobai“, oamenii, mai precis biocâmpul lor. Păi ăsta se Întinde ca o câmpie, dar una care urcă spre spiritualizare de la vest
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un pământ -, i se impune votul uninominal. În loc să se gândească doar la viitorii aleși locali, el e deturnat de la gândul care se referă de cele mai multe ori nu la ziua de mâine, ci chiar la cea de astăzi, obligându-l să cotrobăie Într’un teanc de buletine de vot, căci mai sunt și deputați și senatori, bașca un președinte - greu lucru, căci acela știut și votat automat, tocmai iese din scenă. Colac peste pupăză, bietul alegător nu mai poate privi „barometrul“ care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în zilele când nu veneam acasă cu tașca plină de hârtie tipărită. Ar trebui să fac ceva cu rafturile astea pline de cărți din jurul meu, fiindcă nu mai umblu de ani buni în ele și sigur n-o să le mai cotrobăi niciodată. Dar e destul să-mi imaginez cum m-aș trezi dintr-odată între patru ziduri golite de biblioteci, ca să înțeleg că doar în cetatea mea de hârtie sunt cu adevărat viu și apărat. Film Am văzut un film tulburător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aducea aminte de maica sa. L-a crescut un tată bețiv care îl trimitea la cerșit. Nimeni nu-l învățase să se spele, de aceea, chiar dacă hainele nu-i erau rupte, nu prea miroseau bine. Își purta singur de grijă, cotrobăind prin containere în gunoi. Când a văzut niște adolescenți culegând cioburi întrun șantier, a rămas intrigat. Având ochi de artist, băgă de seamă că hârburile erau frumoase. Profesorul său de desen îl învățase să coloreze, ba chiar i-a ales
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
juca "cald și rece". Găsesc un purcel în debaraua de scule din spatele bucătăriei. Pare epuizat, dar e curat și zvelt. Ridică capul dar nu se scoală de jos. Iau pistolul-mitralieră. Îmi vine o idee (încă nu m-am putut hotărî). Cotrobăi prin debara, găsesc un pachet de terci Findus pentru copii. N-am apă, pompa electrică e oprită. Amestec praful cu Merry 1. Torn într-o farfurie adâncă, țin porcul în picioare (oare n-o putea mânca în poziție culcat?). Sunt
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
fraze vânturat furibund, scuturându-mă În frigurile viciului meu solitar și Îmbăindu-mă din creștet până-n tălpi În dulcea demență a exacerbării eului prin uitare de sine. Am explorat și am devastat toate limitele acestei forme decadente de autocompătimire. Am cotrobăit dărâmând și reconstruind prin toate subteranele memoriei. Nu rămăsese desigur loc neatins, de vreme ce mă revedeam mereu reîntors acolo de unde plecasem. Vedeam masa pe care mâncam cu Andrei cotropită de hârțoage, Biblia Îmbrăcată În vinilin negru, un Acatistier cât o cărămidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca să mângâie scăfârlia mea colțuroasă. Ce ai? mă-ntreba mâna ei. Unde te-ai dus? Ce-o mai fi și-n capul tău ăsta mare? Nu lăsa gândurile să-ți mănânce puța, și eu că uite-l cum amușină și cotrobăiește brotacul. Terminase colțul de pâine și răscolea iarăși prin haine și apoi l-am văzut căznindu-se să-și bage pe cap șorțul ăla negru pe care-l purta Andrei pe sub pantalonii de lucru. Felul cum mă uitam o făcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
decembrie pâlpâind la fereastră. Banii. — Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și văru' Laur cu Steluța, dar cine știe cât ar mai fi cotrobăit ăsta de nebun prin țarcul speranțelor noastre irosite, dacă nu i-aș fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri În toate direcțiile, Începând cu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prin/după ele, dar odată ce a apărut Internetul, am vrut să caut cărți și la modul digital, pe Amazon.com. Pentru informare mergeam la bibliotecă, dar acum am vrut să-mi fac cercetările digital cu ajutorul lui Google sau Yahoo!, nu cotrobăind prin teancuri de cărți. Obișnuiam să-mi cumpăr un CD ca să-i ascult pe Simon și Garfunkel - CD-urile deja Înlocuiseră albumele ca formă de muzică digitizată -, dar atunci când a apărut Internetul, am vrut ca fragmentele muzicale respective să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
nostru” și continua: „Astăzi s-a prezentat la redacția ziarului nostru dl. Dr. Focșaner, avocatul dlui Anhauch, însoțit de 3 polițiști speciali, pentru a ne face o minuțioasă percheziție, având împuternicirea Tribunalului penal. Poliția și reprezentanții dlui Anhauch ne-au cotrobăit toate sertarele și manuscrisele redacției.” De altfel, tot în Bucovina, Ziarul Vremea nouă, organul socialiștilor bucovineni, publică următoarea înștiințare și mai alarmantă: din cauza cenzurii „nu mai suntem în măsură să scoatem ziarul. Vom scoate totuși ziarul la timpul potrivit. Redacția
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai fac apologia lăzii de gunoi, care se transformă în vidanjori ai experiențelor subterane și pentru a induce în eroare vorbesc și scriu imitînd primitiv tonul marilor patrioți. În absența organică a ideilor, gîndesc instinctual, operează cu senzații tari sau cotrobăiesc prin dosarele securității. Nu facem aici vreun rechizitoriu sau proces de intenție presei postcomuniste din România și nici nu generalizăm. Din motive lesne de înțeles, chiar dacă pare să fie o abatere de la normă, n-am numit nici o publicație și n-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
le putea achiziționa, [prințul Maxențiu] era singurul pe care-l putea transporta cu ea pretutindeni (sic)." Tratarea personajului în registrul metaforic obiectual nu este o noutate în limbajul romanului. Sia pare condamnată la ilustrarea procedeului, devenit manieră: "Mîhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărîma în blocul acela." Metafora solidificării, ca expresie a spiritului / și trupului implacabil creează o rețea repetitivă în portretul (itinerant) al Siei: "Sta acum ca o stîncă, care se străduia să cadă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un rege bețiv, afemeiat și crud? Ai cunoscut vreun rege dumneata? Adică l-ai văzut în carne și oase, ai dat mîna cu el? Parcă tu ai cunoscut! mormăia cel agresat verbal. În acest moment Dorin bagă mîna în buzunar, cotrobăiește atent și scoate o fotografie protejată în plastic. Acolo erau Regele Mihai, Regina Ana, Primarul și autorități ale locului. Împreună cu un mare alai de curioși mergeau pe strada Ștefan cel Mare și Sfînt. În planul doi era chiar el, Dorin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în jur. Țipenie de om, zare de casă, pustiu cît vezi cu ochii. Opresc mașina, ne uităm înspre toate cele patru puncte cardinale, căutăm vreun drumeag lateral care să ducă la Taza. Nimic, absolut nimic! Copiii scîncesc și începem a cotrobăi prin rezerve. Bem cafea dintr-un termos. Hai să ajungem la Fes, îndemn familia cu jumătate de gură. Pe urmă ai să zici pînă la Sefrou că mai sînt 30 km. Cu puțin scandal ajungem la Sefrou și ne refacem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meu lighioane precum scorpionii, tarantulele și furnicile. Toate sînt extrem de parșive și au arme extrem de eficiente. Plus scîrboșenia lor fizică! Pe afară, lucrurile par a fi mult mai interesante. Motanul Boboașă boleșnițește că l-a mușcat o tarantulă. Cu lăbuța cotrobăiește prin găuri și le scoate afară. Începe o luptă în care agerimea întotdeauna cîștigă. Tarantula are o poziție de luptă înfricoșătoare, dar Boboașă nu se impresionează. Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de nimic. Să te așezi acolo detașat, ca și cum te-ai instala pe budă. Să știi că de acum înainte nu mai depinde de tine. De-aia pacienții își urăsc doctorul. În fond, cine e idiotul ăla și cu ce drept cotrobăie el prin corpul meu? Să-l auzi cum spune despre tine, ăsta scrie, scribălăul, asta face, ca și cum scrisul ar fi un efect secundar al bolii. Unii își bat nevasta, alții joacă tabinet. Io scriam. Fiecare cu stolul lui. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dai un corp cu care să se joace. Asta devii, terenul lui de joacă, proiectul preferat. De-aia concepusem io o teorie că toți pacienții își urăsc din tot sufletul doctorul. În fond, cine e ăla care are dreptul să cotrobăie prin corpul tău? Devine un ataș, o extensie a ta, care judecă ce e bine să faci și ce nu. Păi, pă ce? Făceam tot felul de teorii în spital. De-aia se zice că lenea e mama a nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acest departament era format din indivizii cei mai incapabili, cei mai slugarnici și mai dispuși la ticăloșii, cei mai nemernici din cadrul instituției. Aceștia se ocupau cu fabricat dosare, intrau prin efracție (infracțiune) în locuințe ca să pună microfoane, să le mai cotrobăie prin lucrurile oamenilor ,,suspecți” să vadă dacă ar putea fi șantajați cu ceva, terorizau populația, iradiau pe cei incomozi, arestau și chiar omorau direct oameni. Indivizi cu o anume pregătire făcută într-un anumit scop, se războiau practic cu omul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
calitate rară și această putere de pătrundere dincolo de aparențe. Tata s-a apucat vârtos de lucru. Dar mai întâi a fost obligat să-și repare unealta. Furca juca în coadă și n-avea nici cuiul care s-o fixeze. A cotrobăit prin chichineața moșului și până la urmă a găsit un clește și-un ciocan. Și-a lepădat cămașa pentru a fi în contact mai direct cu razele binefăcătoare ale soarelui și făcându-și sfânta cruce așa cum se obișnuiește la români la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dictaturii de acestă inflamată limbă de pantofi se dovedesc și azi o investiție mai însemnată decât 15 ani petrecuți în pușcăriile comuniste. Pentru a proba că ipochimenul a făcut și poliție politică, oameni serioși și-au pierdut vremea și sănătatea cotrobăind prin arhivele atât de parțiale - și astăzi, și mâine, mereu! - care au fost puse la dispoziția unei instituții aproape imaginare de către o alta, pare-se eternă. De fapt, tot ceea trebuia intreprins spre a dovedi că bâțâitul a practicat poliție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Direcția a III-a!) 4. Ce-ați făcut, stimați "cooperatori și cooperatoare", atâția ani, de nu l-ați prins și demascat pe James Bond, alias Alin Săvescu? Îl ascultați din 1974, i-ați instalat T.O. la domiciliu, i-ați cotrobăit, în absență, prin apartament, îl verificați tot din 1974, l-ați mai băgat în verificări și în 1983, când a plecat de la MAE... V-a dus de nas în toți cei 14 ani x 365 de zile x 24 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
adevărat. Sunt fericit să constat asta. Șters din memoria tuturor. Inexistent, în sfârșit. Zidul În fiecare zi, singur în odaia mea, mă pierd în contemplarea zidului. Săvârșesc meticulos o călătorie înlăuntrul meu; o iau de la varul exterior al evenimentelor și cotrobăi în memorie, parcurgându-i toate sertarele. Merg pe dâra interioară rămânând nemișcat, captiv între patru pereți. E, de fapt, numai o călătorie imaginară. Am vrut să înfrunt, în chip conștient, o astfel de experiență, dar, ca s-o fac, trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și era pregătită să meargă mai departe, dar dacă ar fi putut plânge acolo în fotoliul în care se afundase, atunci s-ar fi răcorit de toate gândurile care i se ghemuiau fără voia ei și nu-i dădeau pace, cotrobăind nemiloase prin toată ființa ei. O dată cu trecerea timpului descoperea încet și sigur o parte din ea pe care nu o cunoscuse. Anii cei mai frumoși ai tinereții ei se ascundeau fațarnic, ghemuinduse undeva în capul ei. Trecuse de mult de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fără interes. Se simțea ca un soldat fără armă pe un câmp de luptă. Încrederea și așteptările ei erau acum ca o zdreanță flendurită. Ar fi vrut în clipa aceea să se transforme într-o pulbere fină ca cenușa, să cotrobăiască pământul și toate ungherele Universului, iar vântul s-o aline legănând-o la infinit. Ochii i se umeziseră. Putea să renunțe chiar în clipa aceea, dar dorința ei era mai mare. Vroia să salveze un om care căzuse mai jos
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]