253 matches
-
pântecele nu era alt ceva decât o cutie de tinichea plină cu spirt și fasonată astfel încât să se adapteze corpului și să simuleze sarcina. Trăsurile de Hereasca: Sunt cunoscute acele trăsuri zise „de Hereasca“, cu coviltir, acoperite. Ei bine, acest coviltir, bine acoperit și bine căptușit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruțașii: Am văzut căruțe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruță de chiristigiu a căreia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o că a și adromit sărmana. A așezat-o în căruța cu coviltir pe salteaua pe care dormeau și ei, acoperind-o cu o pătură. —Măi, lsmaile,a venit Rusalda cu propunerea. Cear fi să luăm noi fata asta, s-o creștem, să fie fata noastră. —Ai inimă slabă dă muiere. Nu-i
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai multe sate, până au ajuns la marginea orașului, unde-și aveau șatra. Copiii i-au întâmpinat bucuroși, la fel și mama Brândușa, țiganca cea bătrână. În strigătele copiilor, Teofana s-a trezit și a scos capul din căruța cu coviltir mirată că nu știa unde este și ce se întâmplă. —O trăzni-m-ar! Cei cu puradela asta? se miră Brândușa. Rusalda o ia în brațe pe Teofana și le-o prezintă spunându-i povestea ei. Dă-o-ncoace, ea-i norocul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ați fugit din Nord?!? Nu cunosc amănunte deoarece la plecare aveam numai cinci ani. Îmi amintesc doar de groaza generală, graba tatălui, lacrimile mamei, de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe Ileana cea lăptoasă, și admira, și, eventual, afla, cum se face că dă atâta lapte, pentru a prelua și alții, la rândul lor, metoda, spre a o aplica la vacile lor. A fost pregătit un tractor, o remorcă, un coviltir, care, ca și crețurile de la armonică, ori de la foiul fierarului, se puteau aduna și Întinde, când era necesar, ba, pentru a face umbră, ba, pentru a o feri, pe Ileana cea vestită, când de umbra prea multă și prea răcoroasă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se Înglodau În lut ca‑n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și până și trăsura domnului subprefect lăsau urme adânci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încântare și după acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o cergă călduroasă, prefăcându‑se că moțăie, căci erau tare abătute. Vântul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pășește cu greutate aburcându-și mereu o traistă pe umăr. O privesc cu băgare de seamă. După culoarea obrazului și îmbrăcăminte, îmi dau seama că face parte din neamul celor care au ales să-și poarte gospodăria într-o căruță cu coviltir. Neamul ce pare să-și caute mereu fericirea la o margine de sat sau de târg...Femeia se oprește, își îndreaptă spinarea obosită și mă țintește cu niște ochi pătrunzători. Simt un fior străbătându mi ființa și nu-mi dau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
moscheile imperiului. Atunci când curtea sultanului a luat drumul spre Isfahan, Malik Șah e mort de câteva zile, dar Chinezoaica tot le mai ascunde oștenilor vestea. Cadavrul e lungit Într-un car mare, tras de șase cai și acoperit cu un coviltir. Dar mașinația nu poate dura la nesfârșit, un trup neînsuflețit care n-a fost Îmbălsămat nu poate rămâne printre vii fără ca mirosul să nu-i trădeze existența. Terken hotărăște atunci să scape de el. Așa se face că Malik Șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să ajungă mai repede la gară. Trec pe lângă un teren viran. Mai exact, pe lângă un teren pe care-l știau viran. Acum, pe el se așezase o tabără de nomazi - într-o exprimare politically correct. Câteva corturi, câteva căruțe cu coviltir, multe cutii de carton și focuri de vreascuri, ici și colo. Din mijlocul taberei se aud niște viori vesele și câte un nechezat de cal, neliniștitor. Și lătrat de câini înfometați. — Țigani români, își dă Lionel cu presupusul. — Și dacă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din România, ca urmare a vizitei făcută de Ceaușești în China și Coreea de Nord. Avea pe-atunci doar patru ani, putând revendica oricând statutul de cea mai tânără disidentă. Părinții ei erau țigani căldărari. Au ascuns-o într-o căruță cu coviltir când au trecut granița în Austria. Foarte de tânără, a dovedit însușiri paranormale, făcând să dispară numeroase portofele pe toate liniile de metrou din Paris, dar și la cozile de la Turnul Eiffel, Luvru și, performanță foarte rară, la Muzeul Rodin
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dăunat, Dorind pe veci să-l sfarme. * „Prin noi doar timpul trece, Problemele rămân”, Căci valuri vin zevzece Și-apasă pe român. * Pentru toți și pentru toate Terra e maternitate Și tot asemeni cimitir De-ai fi-n palat ori coviltir. 24 mai 2004 DE-O VIAȚĂ LUPT De-o viață mă silesc să scriu Chiar dacă-i mediocru, Un vers în care circumscriu Trăiri sfârșite-n ocru. De-o viață lupt, tot lupt, tot lupt, Să scriu cu artă versul, Din
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fuseseră siliți să se înscrie, i-a amețit cu ruperea cererilor și p-ormă au luat-o de la cap. Și mai tare. A venit și armata mai apoi. Au înconjurat toată pădurea, cu câini, cu mașini de-ale lor cu coviltir, cu mitraliere. Era armata de la interne, preciză bărbatul. Se răsuci spre el. Îl privi concentrată, de parcă îi studia profilul. - Trecusem într-a șaptea atunci, încercă ea să-și amintească. Da, cam prin cincizeci și opt, dacă acu’ merg pe șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă mai necăji! Se apropiau de locul unde Cristian Toma se oprise cu o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă țiganul cel bătrân fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm. Ați terminat de scos aurul din pârâu? Vă mutați în altă parte? Nu. Plecăm de tot de aici. De după coviltirele căruțelor oprite se ițeau capetele țigăn cilor care îi priveau curioase, să vadă de ce s-au oprit și mai ales cu cine stă de vorbă șeful. Unde plecați? întrebă și mai mirat Cristian. Nu vă mai interesează să aflați ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum de nu dă faliment? n-am văzut nici o mașină oprind să se aprovizioneze) și un general store (magazin "cu de toate"). Încolo, nimic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de neînchipuit, neîncrezuți și instruiți, apăruți când ți-era mai greu, mîngîindu-ți nostalgiile cu mir de la Scorburi, dând sufletului tău ghies spre cârciumile universitare Coviltir, Nu mă mai îndrăgești, Țața Țenea, Zamparaua, Valtrap, Amorțica, împingîndu-te să intri la cursuri negândite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
audă Ă-lde-sus! Hainele de le avea se cam hărtăniseră de atâta purtare. Au mers la târguială împreună, luând Grivița de la un capăt la altul. Muierea, înainte, negustorul, după ea. Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el acolo și cu alți de-ai lui plănuind revoluționarea modului de reflectare a realității socialiste în arta contemporană din multilaterala noastră dezvoltată. Pentru documentare, plănuiam să facem un tur al României în căruță. Goran făcea rost de atelaj (cu coviltir) de la un fierar din satul lui, eu trebuia să închiriez caii de la vărul N. Și Atleta, nepoata unui secretar de la secția economică a organizației de partid a Capitalei, promitea să facă rost de-o finanțare de la C.C. al U.T.C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lupă imensă, au luat locul tuturor simțurilor. Brusc, o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o clădire pe care o știam cumva, Teatrul Național din București, de pe Calea Victoriei. În piața din fața clădirii stăteau aliniate mici birje acoperite de coviltir, iar vizitiii bine înfofoliți așteptau și vorbeau între ei. Copaci plini de zăpadă marcau semicercul pieței. Eram, așadar, pe Calea Victoriei. Mă întorsesem oarecum acasă și casa părinților mei ar fi trebuit să fie la câțiva pași. — Doamne Dumnezeule, unde m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe ploaie, nu găsești nici una - a venit la el, fiindcă era renumit pentru bacșișuri. Le-a lăsat-o lor, înclinându-se politicos și într-o clipă au fost sus. Tatăl a mulțumit cu simplitate, iar fata a dispărut imediat sub coviltir. I-a fost rușine să-i mai rețină. Nici de data asta n-a putut să afle ce culoare au ochii ei, era prea întuneric, dar a apucat să audă o adresă. „Strada Fântânei, lângă Sfântul Iosif !“ Acolo s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
importanți ca ei, dar era foarte mândru să stea alături de prietenul lui și să se uite la lume de sus. Putem să dăm coșul, ca să ne vedem mai bine? Erau gând la gând, pentru că portarul împinse chiar în clipa aia coviltirul deoparte. Era o zi blândă, de mult nu mai fusese așa de bine în preajma Crăciunului. — Câte zile mai sunt până când se anunță rezultatul la loterie? — Păi, dacă azi e 24, taman o săptămână, pe 31, de Anul Nou, însă la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
disciplinați, priponiți de câte un țăruș înfipt în mijlocul unui imaș cu mult troscot și iarbă presărată ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]