1,600 matches
-
fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace, tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe sub cămașa de tort, încinsă cu chimirul lat de o palmă, mai ales că în drum se oprea obligatoriu la bodegă, unde trăgea o „dublă”, așa încât ajungea la poartă pe două cărări, intrând în gura spurcată a bunicii, care blestema crâșmele de mama-focului. Și mai avea bunicul un hobby, acela de a mă trimite săptămânal la tuns cu trei creițari, pe care-i împărțeam pe din două cu frizerul poreclit Bouțul, că tot nu avea ce să tundă. Nițucă era mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
frizerul poreclit Bouțul, că tot nu avea ce să tundă. Nițucă era mai tânăr decât fratele său Constantin, poetul popular, întors olog din primul război mondial, dar vindecat miraculos de doctorul Reginei Maria. Atunci când Constantin Sasu și-a deschis o crâșmă, ce avea anexată o sală de cinematograf, bunicul și-a făcut ucenicia în rularea primelor filme din comună. * Bunica Ecaterina Sasu era o țărăncuță cu patru clase, mai tânără decât bunicul cu vreo 15 ani, știau ei ce știau, flăcăii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
filme din comună. * Bunica Ecaterina Sasu era o țărăncuță cu patru clase, mai tânără decât bunicul cu vreo 15 ani, știau ei ce știau, flăcăii mai tomnatici din sat, unde umbla vorba că și găinile sunt curve, căci mai toate crâșmele și băcăniile erau patronate de evrei, mari amatori de prospături și delicatese. Mărunțică, dar cu o voință de fier, și-a folosit instinctul de conservare să-și crească cei patru copii: Ana, Gheorghe, Vasile și Arcadie, pentru că bunicul se implica
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai gingașe, un gang înflorat de jur împrejurul unei case de om gospodar, înainte de Paște, bunicul își primi plata de 700 de lei și-i porunci lui Sâlică să ducă acasă traista grea, plină de scule, că el se oprește puțin la crâșma Doboșoaiei să se răcorească. Numai că, pe drumul de întoarcere, îl mai ispitiră încă două cârciumi unde poposi, la Grigore Pircu și la alogenul Lang, ajungând acasă pe înnoptate, bine aghezmuit. Când îl văzu bunica, primul lucru a fost să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mele a fost cinematograful, căruia îi aduc elogii și astăzi, căci mi-a îmbogățit universul cunoașterii încă de la o vârstă destul de fragedă. La o sută de metri în fața casei părintești se afla proprietatea lui Grigore Pircu, care deținea pe lângă o crâșmă și o sală imensă pentru petreceri îbaluri, hore, nunți, cumetrii), spectacole muzicale și de divertisment sau filme artistice. Primul film pe care l-am văzut împreună cu mama, a fost Colț Alb, ecranizare după romanul scriitorului Jack London, în 1954, când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
după Revoluție. Popicăria veche era aglomerată în trei anotimpuri, mai puțin iarna, căci avea un perete deschis, compus dintr-o balustradă ce permitea spectatorilor să urmărească evoluția popicarilor, foarte numeroși atunci. Se spune că între cele două războaie mondiale numărul crâșmelor în Vama era la fel de mare ca după Revoluție și, pentru atragerea clienților, dispuneau de o pistă de popice în curte. Astăzi, o spun cu părere de rău, în calitate de popicar veteran la echipa „CFR-Olimpia” Iași, vice campioană națională în 2013, nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit de unul singur Gheorghe Amnar. Și ce înseamnă asta? - a întrebat Alecu Slobodă. Asta înseamnă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Alecu Slobodă. Asta înseamnă vreme bună, băiete. Așa că vom avea vreme bună și nopți senine încă câteva zile de azi înainte. Să dea Domnul, că avem treabă nu șagă - a aruncat peste umăr Mitruță Ogaș. Pe nesimțite, au ajuns la Crâșma din drum. Costache crâșmarul și Măriuța - care trebăluiau prin curte - au ieșit în poartă. Bine ați venit! Sau mai degrabă bine ați ajuns, gospodarilor! - i-a întâmpinat crâșmarul, cu bucuria fluturându-i pe chip. Bine v-am găsit - au răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmbătrânit de tot, Dumitre. Ia privește tu colea în depărtare. Nu vezi nimic? Moș Dumitru s-a oprit în loc, și-a burnițat privirea și a căutat către locul arătat de Pâcu. Măi, că bine zici. Acela-i felinarul din poarta Crâșmei din drum. Îi semn că trebuie să ne grăbim, că se răcește mâncarea. Cu ultimele puteri, au ajuns în poarta Crâșmei din drum. Lumina felinarului din parul porții scotea la iveală semnele oboselii de peste zi, adunată pe chipul cărăușilor... Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
burnițat privirea și a căutat către locul arătat de Pâcu. Măi, că bine zici. Acela-i felinarul din poarta Crâșmei din drum. Îi semn că trebuie să ne grăbim, că se răcește mâncarea. Cu ultimele puteri, au ajuns în poarta Crâșmei din drum. Lumina felinarului din parul porții scotea la iveală semnele oboselii de peste zi, adunată pe chipul cărăușilor... Costache crâșmarul a stat cu urechea la pândă și când a auzit scârțâit de care și vorbă a ieșit cu grabă în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe la fiecare și vezi cum au aranjat boii. Ai grijă ca toate să fie la locul lor. Pe urmă ne adunăm să mergem la masă. E limpede? Mai clar nici că se poate... Moș Dumitru, împreună cu Pâcu, a intrat în crâșmă. Bun găsit, cinstită gazdă! - i s-a adresat Pâcu mai mult Măriuței, care tocmai așeza niște străchini pe masă. Bun venit, gospodari dumneavoastră - a răspuns Măriuța, îmbujorată, semn că i-au făcut plăcere vorbele lui Pâcu. Te ții de pozne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încerci să vezi dacă... Că te poți trezi cu una peste... ochi, de uiți cum te cheamă!... La auzul acestor vorbe spuse de Pâcu cu intona ții și gesturi ghidușe, cărăușii au izbucnit în râs de s-au cutremurat pereții crâșmei... Din cuhnea care avea ușa deschisă a pornit un tril de râs...Toți au întors privirile într-acolo... Și n-au avut ce vedea decât o ușă care se închidea încet... Pâcu însă a reluat vorba: Și cum vă spuneam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de fiecare dată, a ridicat ulcica, a drămăluit-o, a dus-o la gură și a băut prelung... După ce și-a liniștit setea, a pus mâna pe fluier... O doină cu unduiri prelungi a început să fâlfâie din aripi la Crâșma din drum... Cărăușii ascultând ghersul tremurat al fluierului, au plecat capetele ca într-o reculegere... După un timp, pe nesimțite, un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste capetele plecate ale cărăușilor. În cele din urmă, melodia s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu urechea, că povestea, nu-i pentru tine fata moșului. Îi pentru niște guri căscate ca aiestea din fața mea... Cu alte vorbe, îi numai pentru cei ce poartă nădragi... Semn că Măriuța trăgea cu urechea la ce se vorbește în crâșmă, a apărut în ușa cuhnei și l-a liniștit pe Pâcu: Lasă, moș Pâcule, că doar nu-s fată mare și mi-a fi rușine. Tu ce zici, Costache? a întrebat ea, privind galeș la Hliboceanu. Costache, care - se vedea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-l asculți. Bine! Dacă spui tu... atunci am să mă încui, ca o măicuță - a răspuns Măriuța cu țâfnă. S-a întors grăbită și a intrat în cuhne, lăsând ușa întredeschisă cam un lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu... La început a fost așa, ca o joacă... Îi plăcea să-l vadă intrând în crâșmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu... La început a fost așa, ca o joacă... Îi plăcea să-l vadă intrând în crâșmă. Dar mai ales felul cum râdea când Pâcu spunea polojănii... Pâcu a stat liniștit până și Măriuța a dispărut în spatele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu... La început a fost așa, ca o joacă... Îi plăcea să-l vadă intrând în crâșmă. Dar mai ales felul cum râdea când Pâcu spunea polojănii... Pâcu a stat liniștit până și Măriuța a dispărut în spatele ușii de la bucătărie. Apoi a început să vorbească: Povestea din astă seară îi oleacă mai deocheată, așa că să nu-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o să vă aducă aminte de pe când erați și voi tinerei... Apoi la mine în sat, care-i colea la o aruncătură de băț... La mine în sat, cum spuneam, pe o costișă din ponoare, stă și astăzi - Dumnezeu știe cum - crâșma lui Ion Prispă. Înspre vale și-a pus umărul ca s-o sprijine o prispă lată și înaltă cât ți-i malul. Pe ea, pe lângă perete, erau rânduite câteva măsuțe de brad înconjurate de scăunele nu mai înalte de două
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gâtlejul.” Se înțelege că crâșmarul i-o îndeplinit dorința lui Vasile Căpitanu. Și a gândit:„A plăti el Vasile, că-i om gospodar. Și apoi suntem de-un leat. Nu s-a face el de rușine pentru o datorie la crâșmă”. Ca urmare, aducându-i țoiul cerut, s-a așezat și el la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și tragă sufletul și să guste din ulcica cu vin. Când a simțit că a scăpat de nodul din gât, a pornit să meremetisească luleaua și nu s-a oprit decât în clipa când scotea fum ca hornoaica de la cuptorul Crâșmei din drum. A pufăit până ce și-a limpezit gândurile și a grăit cam în doi peri: Dacă încă mai sunteți treji, am să vă spun, mai departe povestea celor doi prieteni... De nu... La Sfântu’ Așteaptă! La auzul acestor cuvinte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]