339 matches
-
țoi. A făcut-o în silă însă. Mai mult i-a ținut de urât crâșmarului. Cum s-a arătat primul mușteriu, Toaibă și-a luat bastonul și s-a îndreptat către ieșire. Toadere! N-ai uitat nimic? - l a întrebat crâșmarul. Știu eu la ce te gândești, bade Prispă. Numai că astăzi nu am nevoie. Poate data viitoare... Cum vrei, Toadere - i-a răspuns crâșmarul nedumerit. Era o zi cu moină. Omătul se înmuiase de-a binelea și mersul era dificil
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
luat bastonul și s-a îndreptat către ieșire. Toadere! N-ai uitat nimic? - l a întrebat crâșmarul. Știu eu la ce te gândești, bade Prispă. Numai că astăzi nu am nevoie. Poate data viitoare... Cum vrei, Toadere - i-a răspuns crâșmarul nedumerit. Era o zi cu moină. Omătul se înmuiase de-a binelea și mersul era dificil, mai ales pentru Toaibă. Pe la poarta Dochiței se simțea vlăguit deja. S-a oprit. De ce? Nu-i era clar. De oboseală sau... Tocmai își
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fișe istorice pentru tratatul de artă a tragerii sforilor la români). Toate acestea se consumau sub semnul unei singure certitudini: cea a viețuirii de azi pe mâine. Tabloul social este întregit prin revenirile ca-n noduri de năvod la crâșmă, crâșmari și consumatorii de varii spețe și motive. Ei bine, într-un asemenea spațiu - azi suprarealist pentru mulți dintre noi - trăiau adevărați oameni ai lui Dumnezeu, demni, simpli, inteligenți și de o dăruire cum numai în Viețile Sfinților o mai poți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca plutonier-major. Era- un post fără ,,situație''. La Hanul-cu-Tei, când intra vreunul, de era necunoscut, circula o singură ochire bănuitoare, și, de era cunoscut, era primit cu nepăsare. Chiar Lică îl saluta cu neglijență. Nici erîșmaru!, nici nevasta, nici domnișoara crâșmarului nu ar fi stat de vorbă cu un astfel de pitpalac. Așadar, nici amor, nici afaceri de furaj, nici onoruri. Când avea vreo plictiseală cu armata, Lică se gândea mai lesne la civilitate. De ar fi fost vorba să nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oprit. Prin urmare grânele neconsumate trebuiau prefăcute în obiect exportabil - în vite. S-au combinat lucrurile. Velnița consuma prisosul și da hrană vitelor. Velnița producea rachiu, rachiul trebuia consumat și era mult. S-au făcut multe crâșme. Pentru acestea trebuiau crâșmari. S-au adus mulți evrei și proprietarul impunea fiecărui din supușii săi de a lua atâta rachiu pe an. Unde plăți pentru muncă se făceau în rachiu. S-au introdus exportul într-adevar, însă velnițele au rămas; în locul grânelor s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fi neputinciosul mediu prin care fabricatele occidentale îi omoară meseriaș după meseriaș, clasă pozitivă după clasă pozitivă, până ce regatul Sf. Ștefan va rămânea o adunătură de țărani proletari și de scribi și mai proletari, puși la discreția, ba la îndurarea crâșmarilor evrei, deveniți pîn-atuncea bancheri vienezi. Și ceea ce e mai ciudat e că tocmai populația curat maghiară scade la număr, încît rusul Danilevski ar putea face ungurilor o diagnoză asemănătoare cu cea care o face turcilor, că trăiesc pentru a scăpa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oprit. Prin urmare grânele neconsumate trebuiau prefăcute în obiect exportabil, în vite. S-au combinat lucrurile. Velnița consuma prisosul și da hrană vitelor. Velnița producea rachiu, rachiul trebuie consumat - și era mult. S-au făcut multe crâșme. Pentru acestea trebuiau crâșmari. S-au adus mulți evrei și proprietarul impunea fiecăruia din supușii săi de a lua atâta rachiu pe an. Unele plăți pentru muncă se făceau în rachiu. S-au introdus exportul, într-adevăr, însă velnițele au rămas; în locul grânelor s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
văduve, avusese meseria de rotar de la care a derivat a Rotăriței sau Arotăriței. Modul acesta de formare a numelor proprii în onomastica românească este ceva obișnuit. Mai întâlnim la Torcești pe Ioniță morar, Irimia morar, Costandin ciubotar și Enachi crâcimar (crâșmar). În catagrafiile din 1831 și 1845 regăsim cu aceeași meserie urmași ai celor din 1774, cum ar fi Mihăilă sin (fiu) lui Ioniță morariul, în 1831, apoi Ion sin Mihăilă morariul în 1845, observându-se trecerea de la tată la fiu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unor produse în cadrul obștii sătești umbrăreștene, în ultima fază a existenței ei. Avem un exemplu de contract din domeniul comerțului, din satul boieresc Torcești, ale cărui clauze sunt relevate tot cu prilejul unui proces, pornit la 7 iulie 1836, de către crâșmarul evreu botezat, Mihalachi Botezatu, împotriva arendatorilor săi, Manolache Gheorghiu și serdarul Gavril Dodan, arendași, la rându-le, ai moșiei lui Mihalache Cantacuzino-Pașcanu. Botezatu arată că cei doi l-au „alcătuit vânzător de vin la orânda din sat/ul/ Torcești cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la socotială să-mi ție în samă o vadră vin la poloboc chicătura și la drojdie din zece una și câte una ocă lumânări de tot vasu”. Apoi, „luându-mi socotiala la patru ani pentru 39 poloboace ce vândusem - continuă crâșmarul - nu mi s-au agiunsu 323 lei din capiti, scăzându-mi numai chicături și drojdiile, iar de lumânări nici cu un banu m-au scăzut, nici alte rădicaturi”. Dar ceea ce amplifică nemulțumirea crâșmarului este faptul că în contul sumei cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ani pentru 39 poloboace ce vândusem - continuă crâșmarul - nu mi s-au agiunsu 323 lei din capiti, scăzându-mi numai chicături și drojdiile, iar de lumânări nici cu un banu m-au scăzut, nici alte rădicaturi”. Dar ceea ce amplifică nemulțumirea crâșmarului este faptul că în contul sumei cu care a fost scos dator, „în lipsa mea de acasă, aflându-mă la Eși pentru alte obijduiri, am și împlinit de la casa mea un bou, neprețăluit, pentru care, îndatorat fiind cu sare domnească a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
comunei de a autoriza și nu în sensul că în toată comuna era în funcțiune o singură cârciumă. Sistemul acesta de reglementare, ce rezultă din contractul din urmă, a fost aplicat în toată perioada interbelică, schimbându-se doar protagoniștii, adică crâșmarii. Noi știm că în acest timp au avut prăvălii sătești locuitori obișnuiți precum: Vasile Strătulat (Caștaliu) și Sava Dănăilă la Umbrărești; Dumitru Pricop, Vasile Roșu și Năstase Brat în Slobozia, fostul Boziești; familia Damian la Torcești; Toader Nechifor la Siliștea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ca la Boldescu de bună, se tot ridicau și plecau drept la care, sculînd boulenii, săltînd și proțapul - cu tîngă - în dreptul grumajilor pentru ca boii, cuminți, să-și petreacă tot gîtul în jug și să iasă încet, călcînd rar, din ograda crîșmarului care spurca bunătatea cîrnaților adăugîndu-le sînge. S-au tot măcinat ani și ani... Feciorii, nepoții și chiar strănepoții acelora care lăsară pe masa de la ,,Șapte Draci“ cîrnăciorii, gîndindu-se că, Doamne Sfinte, mănîncă și sînge, privesc deseori cum strîng sîngele alții
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
erau cam de-o baie. Venea pe la noi și-l scotea din minte pe bădica, să facă gioc. Îi plăcea să vadă lumea veselă și să grăiască tot vorbe de-a noastre. El da țidulă pentru rachiu. Aveau ei un crîșmar, Șmil, cu care se înțelegea, în ascuns. Crîșma era într-un bordei, colo peste gard, cam unde-i ocolul gițeilor. Cîntau trei ursari: doi cu cobza și unul cu scripca. Ehei, da ce cîntare cîntau, săracii! Ieșea și conu Gheorghieș
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
greși prea mult. Carnetele roșii ce aveau inserțiile însemnelor comuniste (secera și ciocanul) deveniseră adevărate stigmate ale trădării pentru marea majoritate a locuitorilor României, dar și ale fricii prin urmare, opinăm că simpla lor arătare provoca groaza printre comercianți și crâșmari care deveneau dintr-o dată foarte servili față de puștanii membri ai UTC, așa că aceste abuzuri au fost pedepsite, cel puțin în zorii comunismului vasluian. Purtările imorale ale fetelor credem că s-au referit la faptul că, pe la câte un bal organizat
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
supuși străini -, după informațiile oferite de Costache Radu, în perioada 1840-1860 marele comerț al Bacăului a fost dominat de negustorii de rit ortodox, evreii fiind abia la începutul dezvoltării propriilor afaceri. În intervalul mai sus amintit, negustorii din ulița mare, crâșmarii cu debite însemnate, bacalii, blănarii, comercianții de vite, casapii (măcelarii) etc., proveneau în special din rândul românilor și armenilor, între ei existând numeroase legături de rudenie. În general, negustorii români își aduceau marfa de băcănie din Galați, iar cei armeni
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a unui oraș lipsit de industrie. Într-adevăr, cel mai adesea, documentele studiate au scos în evidență mai mult potențialul comercial al orașului și mai puțin pe cel industrial. Astfel, pe listele Camerei de Comerț și Industrie apar preponderent băcanii, crâșmarii, comercianții de vite, cereale sau cherestea, proprietarii de cofetării, farmacii sau cafenele și mai puțin reprezentanții industriei băcăuane. În chip fericit, documentele rezultate în urma participării județului Bacău la expoziția jubiliară din anul 1906 reușesc să aducă anumite clarificări în privința dezvoltării
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
să nu se ducă la Pungești, dar ei nu’l ascultau și treceau înainte spre Pungești”. Din mărturia lui Ion V. Lache, am aflat că V. Enacache Tofan, cel bănuit de către autorități că ar fi unul din capii răzmeriței, era crâșmar în satul Gârceni. Iată ce scria declarantul poștaș: „...ajungând pe la crâșma lui V. Enacache Tofan, l’am găsit pe acesta cu șeaua pusă pe cal și m’a oprit puțin zicând că merge și el cu mine și (...) am plecat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pe la casele lor, să nu se ducă în Pungești”. În urma apelului ajutorului de primar, pare-se că o parte dintre oameni s-au liniștit, dacă e să luăm în considerare onestitatea celor declarate sub jurământ judelui instructor. Între Oatu și crâșmarul Enacache Tofan, cel atât de des evocat în acest studiu, au avut loc unele discuții din care am reținut câteva propoziții incriminatoare: „...eu am spus lui V. Enacache Tofan că am auzit că dânsul îndeamnă oamenii să se ducă la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ca o adevărată pecingine localitățile mai răsărite numite în epocă „târgușoare” (Negrești, Codăiești, Pungești, Ivănești, Vutcani, Băcești, ș.a., care erau reședințe de plăși), precum și orașele-reședință de județ. Pe parcursul acestui mic studiu vom afla la ce samavolnicii și șiretlicuri se dedau crâșmarii evrei atunci când era vorba de deschiderea unor conturi de băutură pe datorie. De altfel, vom demonstra cu documente originale (publicate) că proprietarii semiți de cârciumi sătești „lucrau” mână în mână cu arendașii de aceeași nație la ruinarea totală a țărănimii
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Din misivă a aflat și i-a informat pe cei de față la un pahar că „...în Tg. Frumos și Podu Iloaei sunt răscoale și oamenii au aruncat toate lucrurile de prin case și dugheni în stradă”. Ajuns în fața anchetatorilor, crâșmarul Neculai Toescu de 45 de ani, însurat, din Gârceni, a întărit cele spuse de Drăgoi adăugând, repede, că nu l-a interesat conținutul scrisorii fratelui militar al cetățeanului Holtea și nici nu i-a îndemnat pe oameni să ia cu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Citați fiind ca martori ai răscoalei, au mai depus declarații mai mult sau mai puțin clare și sătenii: Vasile Coțică Lache (care i-a identificat ca instigatori pe aceiași Pintiliescu și Melenciuc), Vasile Ursu, Grigore Agafiței Șoroagă, Toader a Catrinei, crâșmarul Simion Mocanu, Grigore Boroda care a declarat că l-a văzut pe cetățeanul „... Constantin N. Mâță mergând dinspre Pungești spre casa sa cu o legătură în mână”. Contabilul moșiei Pungești, Iosub Magder, de 44 de ani, s-a referit în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
acestor documente. Potrivit înțelegerii dintre părțile rusă și română, orice transport de repatriați trebuia a fi însoțit și de personal medical autorizat, de regulă chiar doctori, dar cum în România de atunci aceștia nu erau așa de mulți ca și crâșmarii, de-o pildă, muscalii se mulțumiseră până la urmă și cu simplii oficianți sanitari. Nicolae Năstase, posesor al acestei meserii, primea la data de 28 martie 1945 suma de 7.600 de lei, pentru cele patru zile cât însoțise vagoanele cu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași. Astfel, el notează: „Legătura se stabili astfel, încât, pe urmă, mai nimenea nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă și pe Creangă fără Eminescu; Plecau amândoi și se înfundau pe la vreun crâșmar de prin Tătărași, Păcurari sau Nicolina, adică prin părțile exterioare ale orașului. (...) Era o plăcere pentru ei ca să se așeze într-o odaie din fundul unei crâșme, pe lăviți de lemn, cu brațele rezemate de o masă murdară, serviți de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cârnați cu usturoi și vai de lume cum erau preparați,ordonau ca să li se aducă o cană de vin, de calitatea cum s-ar fi întâmplat, și după ce mâncau pastramă, apoi, înaintea unui pahar de vin, stăteau toată noaptea, dacă crâșmarul le da voie. Când crâșmarul voia să închidă, ei plecau în altă parte a orașului, unde știau că localul stă deschis până la ziuă, și vorbeau, vorbeau, vorbeau, dar și beau. Ce vorbeau între ei? Nu știu; Eminescu și Creangă rar
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]