278 matches
-
pus naiba să mă scandalizez, să mă ridic în picioare și să-l iau la rost: cum își permitea să dea un coleg, medic ca și el, afară? Tipul a răspuns îngâmfat: când se ducea el la ministru, nici nu crâcnea. Bine, i-am răspuns, dar dumneavoastră nu sunteți ministru! A înghițit replica, au urmat inspecții! Terorizante!!! Și era psihiatru ca specialitate! Un zdrahon pe care n-o să-l uit niciodată, îl chema Pop!!! Mai târziu Aristița a fost detașată disciplinar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Strauss and Giroux, New York, 2007. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBI Samit, bădie! De câteva zile încoace, Dorohoiul e într-o fierbere mocnită. Parcă toată lumea merge chitită pe un scop de interes general, dar nimeni nu crâcnește. În aer plutește un consens pe care nu-l mai întâlneai decât la muncitorii de la Porțelanul, pe vremea când furau împreună mai bine de jumate din producție, de ajunseserăm să ne montăm modelul Nereida în loc de vas WC. Acum se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
comandă aici! Adam reușise să se ridice pe jumătate. Încă mai avea un picior Întins pe jos, când a văzut-o pe Neng ridicând scurt un genunchi. Mișcarea s-a oprit Între picioarele băietanului, care s-a prăbușit fără să crâcnească. A Întins o mână să se apere de alte lovituri, dar nu i-a fost de nici un folos. Neng i-a sărit deasupra și l-a lovit Întruna În același loc, ba uneori sărea În sus și-l călca În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui de absolvire ar fi fost plin de note de zece: cozonacul cu nuci, trimis de acasă, îl împărțea de bună voie, era mereu săritor. Un băiat cu o fire caldă, prietenoasă, care făcea tot ce i cerea fără să crâcnească. După cizmele lui, le curăța și pe cele ale colegilor de dormitor, dacă aceștia doreau, și încă atât de corespunzător încât, la apel, erau o plăcere până și pentru ochii celui mai sever dintre sergenți. Cârpa și peria le mânuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu a funcționat. Până și golirea cu găleata fixată la capătul unei prăjini lungi a latrinelor trupei, în care colcăiau viermii, o pedeapsă care în jargonul militar se numea „centrifuga de miere“, el o îndeplinea ore întregi temeinic, fără să crâcnească, scoțând, înconjurat de un nor de muște, căcatul din groapă și umplând cu el hârdaiele până la margine, pentru transport, pentru ca la scurt timp după aceea, proaspăt dușat și aliniat în formație pentru primirea armelor, să refuze din nou să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi văzut trupul acesta perfect și transparent, nu numai că ar fi renunțat la spectacol, dar probabil că s-ar fi sinucis cu succes. - Dezbracă-te! porunci femeia-zână. Sub ochii ei arzători, domnul Popa își dădu la iveală fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
decât religia fricii. Cruciații acelei religii negre, îmbrăcați nu în armuri, ci în haine de cerșetori, visau probabil să vină o zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ochii lumii strâmbă. Cei mai mari dușmani ai Stațiunii. Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat mai mult ceea ce nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trăit! Ascultă, Anisie, ia-n du-te în șură și cată după ușă; vezi c-ai să dai acolo peste-o coadă nouă de topor, șlefuită de-a mai mare dragul. Ad-o-ncoace, s-o am la îndemână. Și de mai crâcnești mult, doamne, doamne, când te-oi lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-o dezlega popa! Ți-am spus că mă mânii! ANISIA: Iaca tac. Fă ce știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
intru înăuntru cu oaspetele ista ales. Cată de adă degrabă ce-am spus. Hai, Codârlic, să te blastăm, cum ziceam. (Smaranda iese, cei doi intră în casă. Gălăgie mare, voci de copii. Dănilă, din casă) Gura! Unu' să nu mai crâcnească pân' ce nu spun eu. (liniște. Dănilă iese în prag.) Venit-ai, Smarandă? SMARANDA (vine cu cele cerute): Gata-s. DĂNILĂ: Bun. Dă-le-ncoace. (reintră cu uneltele. Din casă) Puneți mâna, dragii tatei, pe jupânul ista și începeți a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ne-om revedea, să-ți fie ochii senini și sufletul plin de soare. (Liana iese pe ușa din dreapta. Posacul o urmărește cu privirea.) CRAINICUL CURȚII (din culise): Măria Sa binevoiește să prânzească. Restul împărăției să steie pe loc și să nu crâcnească! (Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 2 La curtea lui Gând-Împărat. La chelăreasa Ilinca. Încăpere modestă, curată, cu două paturi, o masă cu o condică groasă așezată acolo, două scaune. Deasupra paturilor, două scoarțe, dovedind mai degrabă gust și bună-cuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai știu face și alte minuni, care de care mai de mirare, de-i zice "ia-mă, mamă!" după ce te-i întâlni cu ele... PITAC (încântat): Halal liturghie-i trage, așa-i, taică părinte? DUMITRAȘ (îl privește urât): Mă! Nu crâcni, că te umflu! Hai, cuvioase, dă-i drumu'; spune tot ce știi! ILINCA (se burzuluie): Ia-n ascultă, dom' șef! La o adică să zicem că l-am agonisit eu, să-mi țină de urât. Ai ceva în contra? PITAC: Hopaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-a întâmplat de atâtea ori că m-am obișnuit. O să-mi contramandez întâlnirea cu Nathaniel. Altă întâlnire... altă amânare... Însă, brusc, am o revelație. Nu mă mai aflu la Carter Spink. Și nu sunt nevoită să accept fără să crâcnesc așa ceva. Ies valvârtej din bucătărie și o găsesc pe Trish în sufragerie. — Doamnă Geiger, spun cât pot de fermă. Îmi pare rău în legătură cu întâmplarea nefericită cu cafeaua și voi face toate eforturile pentru a-mi îndeplini atribuțiile cât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestiune care nu suferă amânare. Ana Briceag intră și închide ușa cu cheia. Lionel, fără să se recomande, îi spune lui Anghel direct, în românește: — Pulică, dă repede pe RAI UNO! Obișnuit să îndeplinească ordinele venite din țară fără să crâcnească, Anghel ia telecomanda și comută pe canalul italian. Vede adunarea din Piața San Pietro. Îl aude pe papă spunând în rusește: — Doamne, apără-l pe robul tău, Lionel Frunza, și fă-l să treacă peste această zi de cumpănă. Nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
s-ar putea mișca. — La ce oră ai venit azi? Al dracului, nu se lăsa, pocitul. O ține, la o adică, așa, cu tava în mână, în mijlocul camerei, s-o biciuiască. Iar ăștialalți, nimic, mutulache, nu aud, nu vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochi să nu găsească nimic la ei. Dacă se pierdea un săcușor nu era mare pagubă însă, restul avutului, trebuia să fie pus în siguranță, ferit într-un loc, pe care, numai el îl cunoștea. Priceput om era bătrânul! Nu crâcnea nimeni împotriva deciziilor lui. Fusese șeful lor dintotdeauna, și nici unul nu-i punea la îndoială autoritatea. Peste iarnă, coborau la câmpie unde căutau un sat mai răsărit, la marginea căruia să se așeze. Făceau negoț cu sătenii care se bucurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de prietene de pe vremea deloc îndepărtată când fusese domnișoară și nu le putea da uitării numai fiindcă acum nu mai era. În plus, avea o mulțime de treburi, așa că umbla mult prin oraș și Nestor o însoțea, țop-țop-țop, fără să crâcnească. Prietenelor mamei trebuia să le spună tanti, deși știa bine că nu erau de-ale casei și nici rude nu-i erau, dar se uitau în jos la el cu ochi strălucitori și îi zâmbeau drăgăstos, iar uneori, în toiul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era de fapt înăuntrul lor. Acolo trebuiau să caute. Gagii, atât prin înspăimântătoarele personalități pe care le aveau și cu care degajau orice concurență, cât și prin ravisantele veșminte care le mistificau înfățișarea, reduseseră la tăcere orice suflu. Nimeni nu crâcnea ori scotea vreo literă. Toți erau fermecați. Deodată, câțiva zei din anturajul lui Sultan găsiră de cuviință că era momentul să scoată ceva ce aducea cu niște obiecte total necunoscute. Asta pentru a concura, gândiră unii, succesul inimaginabil al trupei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
reușim, la cât suntem de fricoși, o să ne căcăm pe noi doar la auzul declarației de război și în mod sigur n-o să avem curajul să ne războim cu ei, asta se vede și din faptul că Prodan, fără să crâcnească, s-a lăsat maltratat. În primul moment, la toate astea, Prodan n-a avut replică, și-a luat mâna de la umăr, am văzut că era mânjită de sânge, nu doar palma, dar și degetele toate, și privindu-și palma de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
totuși, milă de ei, unui antreprenor mobiliar. I-a angajat, pe toți, cu condiția să nu știe nimeni că muncesc la negru, din câștig, jumătate urmând a fi al său, și, pe parcurs, nimeni nu va avea îndrăzneala de a crâcni. Adevăratul proprietar nu va fi divulgat nimănui. Mai târziu s-a răspândit, tot la negru, zvonul, că, proprietarul ar fi fost primarul municipiului, în prezent, deputat în parlament. Zilele, lunile treceau; construcția avansa; nemulțumirile se acumulau. Nu ieșeau,însă, la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub poala codrului, cu navetele de bere alături, cu nevasta voioasă și copiii alergând prin preajmă, omul se simțea suficient de patriot, ca să nu crâcnească la unele chestii care nu-i plăceau pe atunci. Dar s-au dus acele vremuri, și după 1989 odată cu noii zori, a celei mai încețoșate perioade din istoria țării noastre, am strămutat și ziua națională. Și după ce aleșii patriei s-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
alte angarale de nici nu le mai știm pe nume, tocmai pentru ca statul să aibă grijă de noi. Să aibă de unde să plătească profesori, polițiști, funcționari, medici, să construiască drumuri, să le întrețină și așa mai departe. Plătim fără să crâcnim pentru pensii, ajutoare de șomaj sau indemnizații de creștere a copiilor la bugetul asigurărilor sociale. Un purcoi de parale plătim și la bugetul asigurărilor de sănătate. Dacă statul acesta, prin cea mai abilitată voce, aceea a președintelui țării, spune franc
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mare, cu cât nu au apă potabilă și aș fi fost nevoit să mă spăl cu vin, care, pe insulă, curge din plin. Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]