275 matches
-
să-i scoată unii din demonii care o stăpîneau. Pentru asta întrebuința două măistrii puțin deosebite una de alta. Cea dintîi se chema bătaie, iar a doua o bătaie ca aceea ori o mamă de bătaie. Muierea îndura fără să crîcnească puterea omului ei și rămînea neînduplecată, cu dracii care-i avea; iar Nechifor Lipan își pleca fruntea și arăta mare părere de rău și jale. Pe urmă lumea li se părea prea bună și ușoară, după rînduiala lui Dumnezeu din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
directorul de la "Parvana", și doar ce român a fost el totdeauna, mi-a spus pe față să te povățuiesc să te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tatăl tău, dar azi își vede de banca lui și nu crâcnește, cum nu crâcnesc nici ceilalți, aici și pretutindeni... Ascultând pe maică-sa, gândurile lui Apostol răvășeau prin colțurile celor zece zile de când e acasă, descoperind deodată lucruri peste care a trecut fără să le ia în seamă. A ieșit puțin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și doar ce român a fost el totdeauna, mi-a spus pe față să te povățuiesc să te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tatăl tău, dar azi își vede de banca lui și nu crâcnește, cum nu crâcnesc nici ceilalți, aici și pretutindeni... Ascultând pe maică-sa, gândurile lui Apostol răvășeau prin colțurile celor zece zile de când e acasă, descoperind deodată lucruri peste care a trecut fără să le ia în seamă. A ieșit puțin prin târg, un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o tristețe chinuitoare când îi trăsni prin cap că fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cină și întîmplător îi spuse Petre că "fetișcana" s-a încuiat în odăița din fund și nici nu crâcnește, parc-ar fi înghețat acolo "cine știe de frica cui"... Ziua următoare i se păru strâmbă, sfărâmată și plină de un miros acru. Nu văzu deloc pe Ilona. De-abia seara o întîlni, în tindă. Era gătită. În cap o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l mai bate pe cel mic, îl ucide. - Și celălalt nu e aparat de nimeni? întrebă străinul cel vârstnic. - De cine? zise speriat pământeanul. Cei mari țin unii cu alții. Ceilalți sunt prea slabi, și ei știu că dacă ar crâcni îi vor pedepsi și zeii. Străinii căzură pe înduri. - Dar și voi v-ați certat! le spuse Auta, lămurindu-le încă o dată înțelesul cuvântului ceartă. Atunci, străinul vârstnic zâmbi. Străduindu-se să folosească multe cuvinte vechi ale lor, amestecate cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
când văzu că unul din străini (cîrmaciul) se duce în față și începe să miște anumite mânere, bănui ceva și se mută pe scaunul de lângă el. Auta amuți de mirare văzîndu-l atât de liniștit, lăsîndu-se legat în curele fără a crâcni (de fapt, Tefnaht se lăsă legat văzând că asta se întîmplă și cu toți ceilalți) și urmărind mâinile cârmaciului cu cea mai desăvârșită luare aminte. Sclavul se gândi apoi că mirarea sa era fără rost, și pesemne că preotul, încredințat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Partidul comunist, ca orice Biserică față de dogmă, reglementează strict studierea acesteia, învățându-i pe unii detaliul teologiei și necerându-le altora decât să profeseze un crez simplificat, pe care primesc misiunea de a-l apăra fără șovăire și fără să crâcnească de criticile "contrarevoluționare". Nu trebuie să ne mirăm peste măsură de vigoarea acestor teze perimate, care surprind astăzi prin spiritul lor de sistematizare grosolană și prin caracterul lor adventist. Ceea ce le apără nu este nici rațiunea, nici cunoașterea, ci credința
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost picătura care a umplut paharul. Am dat buzna în casa Sprague și l-am făcut pe Georgie cu ou și cu oțet, știind că Ramona nu-i chiar în toate mințile. Bietul om mi-a înghițit bruftuluiala fără să crâcnească. După aceea m-am simțit groaznic - Georgie a fost desfigurat într-un accident de mașină și a devenit boschetar. Era administratorul unor clădiri de-ale lui Emmett, iar acum lucrează cu ziua prin curțile oamenilor și îngrijește spațiul verde pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
militar. Da, e posibil, răspunzi Înmărmurit În fața unei astfel de Întrebări. E posibil. Vă pot ajuta cu ceva? Mă puteți ajuta, Îți spune misteriosul personaj. Vreți să vă scoateți puțin cămașa? Vreau să vă privesc spatele. Te supui, fără să crâcnești, rămâi În fața lui dezbrăcat până la brâu și el te examinează atent. ─ Am venit să vă aduc asta, și scoate un fel de ștampilă metalică rotundă În centrul căreia se află inscripționată litera c. © ca la copyright. Știți, spune În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de ochi a tatei, de care suferea încă de tânăr, o făcea pe mama să-i treacă de multe ori cu vederea unele lucruri greu de înțeles. Doar în B. fuseseră fericiți și, cu toate astea, a acceptat fără să crâcnească să se mute la țară, ca el să devină asociat la o turnătorie pe care o cumpărase bunicul. Ochii tatei aveau albul îngălbenit în jurul irisului de culoare deschisă și umflături fine ca înțepăturile de insecte, cicatricele abia vizibile lăsate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și diferitele târguri. Cu aceste ocazii, Herr Hackler se arăta foarte generos, uneori arunca sume uriașe de bani, încât până și tata era neplăcut impresionat și găsea că așa ceva friza aroganța. Mama participa la aceste călătorii și vizite fără să crâcnească, se înțelegea și cu doamna Gerda foarte bine; Gerda era sensibilă și inteligentă; îi oferea o companie agreabilă. Mama se abținea de la orice critică, niciodată nu-i făcea tatei vreun reproș, dar, de când semnase contractul și lucra din nou pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui de absolvire ar fi fost plin de note de zece: cozonacul cu nuci, trimis de acasă, îl împărțea de bună voie, era mereu săritor. Un băiat cu o fire caldă, prietenoasă, care făcea tot ce i cerea fără să crâcnească. După cizmele lui, le curăța și pe cele ale colegilor de dormitor, dacă aceștia doreau, și încă atât de corespunzător încât, la apel, erau o plăcere până și pentru ochii celui mai sever dintre sergenți. Cârpa și peria le mânuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu a funcționat. Până și golirea cu găleata fixată la capătul unei prăjini lungi a latrinelor trupei, în care colcăiau viermii, o pedeapsă care în jargonul militar se numea „centrifuga de miere“, el o îndeplinea ore întregi temeinic, fără să crâcnească, scoțând, înconjurat de un nor de muște, căcatul din groapă și umplând cu el hârdaiele până la margine, pentru transport, pentru ca la scurt timp după aceea, proaspăt dușat și aliniat în formație pentru primirea armelor, să refuze din nou să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
l-a făcut (foarte oportun, după mintea mea) măgar și animal. I-a mai zis și că era bun doar să intre În conflict cu nenorociții, dar că dinaintea unui bărbat curajos știa să păstreze distanța. Harrap nici n-a crâcnit. Am priceput Întregul sens al moralei pe care ne-o făcuse parohul abia când am aflat că Bibiloni Își luase tălpășița În noaptea aceea; soldățoiul Îl agresase pe nefericitul scriitor. — Lămurește-mă, prietene Montenegro, a intervenit Parodi. Ciudatul vostru tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă vreți, care plăteau fără să crâcnească cinzeci de firfirici pentru La Nación, și droaia de arhitecți reuniți În breaslă, care ne-au dat În judecată, după nici trei zile! În pofida celor pledate de avocăței, chestiunea e clară, evidentă. În cele din urmă, În biroul său deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se înghite asta. Nu știu dacă mai crede cineva în cauza inițială. E atâta minciună în potemkiada din jur, că sistemul ar trebui să se prăbușească. Dar rezistă pentru că s-a vârât adânc, în toți, frica. Te opui regimului sau crâcnești, îți pierzi slujba, cine își pierde slujba e un paria și nu-l mai primește nimeni nicăieri, cine nu e primit nicăieri și nu lucrează e un parazit, iar paraziții ajung automat la închisoare, prin urmare, pe căi ocolite, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
furi, să nu minți, astea le știu. Tu nu minți și nici nu furi și nici nu-ți nesocotești părinții. O fi păcatul originar? Izgonirea din rai? Simți că ai fost pedepsită fiindcă ai mușcat din măr? De-aia nu crâcnești tu și muncești de dimineața și până seara, ca să-ți câștigi pâinea cu sudoarea frunții, cum a zis Dumnezeu când v-a prins că ați mâncat din pomul cunoștinții binelui și răului? Și eu îți spun ție că e mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui erau vicleni și resemnați, cetățeni ascultători, veșnic căzuți în dizgrație, revoltați doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici și tureacii rusești, fără ca buzele să dea vreun semn că ar obosi de-a lungul veacurilor. Fațadele purtau cearcăne, ferestrele se închideau cu obloane grele. Geamurile fără voleuri fuseseră îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care te fugărea pe scări, să te ciomăgească împărătește. Din tată-n fiu, Robanii adoptaseră și transmiseseră mai departe ustensilele simple, dar convingătoare, ale bunei-înțelegeri fizice: ce nu se pricepea cu vorba bună, era întărit cu sculele-autorității strămoșești. Nimeni nu crâcnea. Străbunicul Ionel bubuia cu pistolul în tavan, dacă se întâmpla să nu îi vină ciorba caldă; bunicu’ Vitalian își strunea familia cu-o cravașă superbă, cu mânerul din lemn vișiniu de cireș; taică-meu mă atingea cu-o nuielușă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exact în gară, își recuperau sacoșele și papornițele și coborau din tren veseli și proaspeți: Paris, Viena, Sudrigiu, oriunde era nevoie. Dacă le-ai fi dat ordin să doarmă în timp ce mergeau, probabil că ar l-ar fi executat fără să crâcnească. Bineînțeles, eu arătam altfel. Nu numai că nu puteam să închid un ochi (corpul ar fi dorit, dar mintea refuza să se supună legilor gravitaționale ale deplasării), dar recapitulam și zeci de imagini întortocheate, care tocmai atunci își cereau proiecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și în împrejurimi, impresia e de cuprindere foarte largă. Esențial, în arta rebreniană este în a surprinde pe viu pătrunderea duhului răscoalei în gloată. În urma unor nedreptăți sociale acumulate în timp, țăranii încep să nu mai fie umilii din Proștii, crâcnesc, primesc sfaturile, propunerile și discursurile proprietarilor și acoliților lor cu câte un rău prevestitor „De!”, încep să amenințe, înjură și în special, vorbesc între ei cu înțelesuri revelatoare. Scriitorul face deosebiri între boieri ca tânărul Grigore Iuga, om cu vederi
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
și sfaturilor populare. Nici Mizil, săracul - nu cumva l-a orbit pe el și pe alții „disciplina de partid”?! sau aureola proaspătă a lui Ceaușescu de „apărător al teritoriului național” - și nici colegii lui din ierarhia de partid nu au crâcnit (deși era evident după „Tezele din iulie”, marile ședințe care au urmat În toată țara, unde se afirmau, ba aș putea spune că se clamau, se strigau, cu aceeași voce răgușită și cu ochii inflamați resturi se pare Încă vii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mie pixul un pic te rog frumos? ocup scaunul liber după semnul făcut, ai stat în ușă, tragica ridicare cu ochii pe sus cît mă cercetezi, anxioasă pe fond schizofrenic, la picioare vîrfurile adunate, în poală mîinile adunate, mustață, nu crîcni! poza pe manualul de psihiatrie, e schit de călugări, pădure nouă, forestier, cobori la vale, îți dai duhu' la vale dacă ai bagaje! scăderi în mulțimile de oameni, la harta României analiză cartografică, lasă deoparte volumetria excesivă a oamenilor vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
silitor la carte și cuminte! Că dacă știi carte, ai parte! Ai parte să fii în rând cu lumea! Iar când îs sărbătorile din Postul Crăciunului, Filipii din luna noiembrie, care se țin pentru lupi, să ai grijă! Să nu crâcnești, să nu vorbești nimic rău despre lupi! Nici măcar să nu pomenești cuvântul lup!... Și dacă-ntr-o zi, te-o întâlni, l-o ține Dumnezeu cu fălcile încleștate! Și te-o lăsa în pace...! Eu, încurajat și de mamaia, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
omorât ca să-i pomenească și poporul să-i vadă aprinzând lumânări și Îngenunchind la mormintele eroilor martiri ai poporului. Și nu-i puțin lucru că poporul Îi va iubi și pe ei dimpreună cu omorâții lor, chiar dacă uneori va mai crâcni și-i va arăta cu degetul, cum că ei au pus la cale toată porcăria asta. Au omorât și au hăituit poporul cu gloanțe și gaze și bastoane pe spinare, dar jertfa n-a fost zadarnică de vreme ce i-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]