747 matches
-
ai durat? / Noi vom semăna cu piscuri, norii, / Și-i vom pietrui cu diamant -“ // Vino să ne urci, în spate, munții, / Vino și-mplinește la poveri, / Dincolo de cer, lumina frunții, / Să-ncovoaie culmile de ieri - // Și-am privit în clipele-mi crăpate, / Și în măcinarea-mi os pe os, / Și le-am spus: “drum bun și sănătate, / Eu rămân, cu muntele meu, jos ... Seamănă nuntașii, alte creste, / Altă-ncovoiere de frumos, / Eu demult, de-am fost, rămân poveste / De nisip, cu muntele meu
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
sectoare administrativ și cultural - le-a stabilit programe clare de lucru și cu termene precise. Dintru început, a restaurat Catedrala și Reședința Mitropolitană, precum și imobilele alăturate, care fuseseră ciuruite de gloanțe și de schije, încât rămăseseră fără geamuri, cu zidurile crăpate și cu găuri în acoperiș, dar și cu inventarul răvășit și în parte pierdut. Le-a refăcut pe toate, completând pe rând lipsurile existente, și le-a adus în bună stare de funcționare, inclusiv fabrica eparhială de lumânări, care aproape
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Viteazul din poveste! O harfă port în mine, dar corzile-i s-au rupt și sufletul mi-au sfâșiat cu ură. C-un scut crăpat, cu găuri, o ruginită-armură și-o sabie tocită vreau să lupt? Viteazul din poveste am fost cândva, demult. Fugea când mă vedea orice balaur. Azi mi se face frică atunci când zboară-un graur, iar fâlfâirea-îmi pare un tumult. Cu trup
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357715_a_359044]
-
ți alină din ochi și buze-un zâmbet stins și-un vis care suspină Iar eu rămas-am să-ți veghez, ca-n alte dăți, răgazul și până-n zorii purpurii ți-aș mângâia obrazul. CONTRADICȚIE Te revăd uneori prin ferestre crăpate Ca pe-un duh străveziu, care fumegă dus Și-mi răsar amintiri, dintre lacrimi uitate Ca iubiri ce-au apus Ca iubiri ce-au apus Îmi întinzi spre infern paradisuri precare Le apuc tremurat, știind bine că mor; Încleștată te
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
fi dorit să fie Martie Nici mărțitoare n-ai mai fi dorit... UN GLAS ÎN NOAPTE În țara ce fără de grijă se-nchină La tot ce lucește și pune temei Pe tot ce își zice ca este lumină, Din puțuri crăpate te-mbie să bei... De toate s-aduni din grămezile sorții, S-aduni și să iei (ce prostie să dai!) Și-apoi te îmbie-n câmpiile morții, Și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai. Ridică paharul norocului
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
mângâia precum un proiectil pe Tare lumânări aprinse pământuri polare alungate de păsări de brațe desculțe trunchiuri plutitoare înflorite cu mâini și picioare țipete pe tine cu mâinile murdare de mine am acoperit-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată pe buze cu setea ascuțită precum o piatră de mare cu o pălărie de pai să miroase a pâine și sare poarta s-a deschis o gamelă alerga în urma pașilor să culeagă ultima picătură Referință Bibliografică: pentru că / Vasile Pin : Confluențe
PENTRU CĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350688_a_352017]
-
un dușman, că nu degeaba se spune "dacă tăceai, filosof rămâneai". Nedorind niciunul să rămână în dicționarul înțelepților, vorbăria lor e un dezmăț de cuvinte. Datul cu presupusul e diploma de calificare. Dintre dinți, vorba e aruncată ca o coajă crăpată a sporovăielii pe stadionul vieții unde majoritatea dintre noi stă în tribune la aplaudaci. Ce mare lucru sa luăm împrumut niște miliarde, de acolo de unde apune soarele?! Foștii cu actualii se răfuiesc, socotesc, împart, le tot rămâne cu rest, dar
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
lumină, dar ochii ți-o vor cu sete de viață, cu teamă și dor! și frica te mâna pe-un drum nesfârșit, ai vrea sa te-ntorci și să știi ce-ai greșit, când rază se pierde în urma-ti străină crăpata în cioburi arzande de vină. și noaptea-i nebună și cerul tot curge, mi-e grea amintirea, lumina se frânge si-as vrea doar o ușă să pot s-o deschid... să văd doar o stea rătăcita zâmbind. Citește mai
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
pasăre pe cer X , un drum încrucișăm, Z, o treaptă mai urcăm. Azi literele toate Le știu, pot scrie-o carte Căci mi-au cântat în cor, Mi-au spus povestea lor. De ce ? Un copil cu fețișoara Ca un pepene crăpat A zămbit plin de candoare Și deodatăa-ntrebat: Dar de ce pe Lună oamenii Nu merg, ci sar, De ce acolo de m-aș duce Aș trăi cu alt orar? De ce Soarele-ncălzește, De ce -i noapte, de ce -i zi, De ce mama ne iubește
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
lumină, dar ochii ți-o vor cu sete de viață, cu teamă și dor! și frica te mâna pe-un drum nesfârșit, ai vrea sa te-ntorci și să știi ce-ai greșit, când rază se pierde în urma-ti străină crăpata în cioburi arzande de vină. și noaptea-i nebună și cerul tot curge, mi-e grea amintirea, lumina se frânge si-as vrea doar o ușă să pot s-o deschid... să văd doar o stea rătăcita zâmbind. Referință Bibliografica
NOAPTE NEBUNA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360161_a_361490]
-
cele din urma.Tu, vei găsi cu siguranta calea dacă la rândul tău nu te lași pradă neputinței. Nu, copilul nu “trebuie” să priceapă mai mult decat că e ascultat, înțeles, iubit. Răsplătit. Pentru fiecare “te iubesc!” spus cu ochii crăpați dimineața devreme, pentru notele pe care le-a obținut învățând, pentru desenul stângaci pe care l-a facut că tu să găsești o surpriză, pentru “rețetă” pe care ți-a “prescris-o” într-o zi când te-a văzut mai
INCREDERE VS NEPUTINTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360168_a_361497]
-
un dușman, că nu degeaba se spune "dacă tăceai, filosof rămâneai". Nedorind niciunul să rămână în dicționarul înțelepților, vorbăria lor e un dezmăț de cuvinte. Datul cu presupusul e diplomă de calificare. Dintre dinți, vorba e aruncată că o coaja crăpata a sporovăielii pe stadionul vieții unde majoritatea dintre noi stă în tribune la aplaudaci. Ce mare lucru să luăm împrumut niște miliarde, de acolo de unde apune soarele?! Foștii cu actualii se răfuiesc, socotesc, împart, le tot rămâne cu rest, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
un dușman, că nu degeaba se spune "dacă tăceai, filosof rămâneai".Nedorind niciunul să rămână în dicționarul înțelepților, vorbăria lor e un dezmăț de cuvinte.Datul cu presupusul e diplomă de calificare.Dintre dinți, vorba e aruncată că o coaja crăpata a sporovăielii pe stadionul vieții unde majoritatea dintre noi stă în tribune la aplaudaci.Ce mare lucru să luăm împrumut niște miliarde, de acolo de unde apune soarele?! Foștii cu actualii se răfuiesc, socotesc, împart, le tot rămâne cu rest, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
Cine îți duce dogma? De ce preferi banal? Extremele sunt false, mirarea ta la fel, treci valea fără viață, pe pânză îți adorm. Pictura e carnală, un sânge înșelat, regina în cetate dansează un păcat. Himere, scepticisme în porți de rai crăpate, așteaptă o legendă, un Cyrano plecat. Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: A morții fruntea-i toată / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 200, Anul I, 19 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate
A MORŢII FRUNTEA-I TOATĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340434_a_341763]
-
Stătea pe prispă cu mâinile atârnându-i pe genunchi și capul plecat. Palmele crăpate, peticite de bătături îl necăjeau. Degetele crispate, lipite de sudoare, modelau cu precizie forma cozii de sapă. Ochii erau obosiți de lumina zilei iar mintea-i alerga până hăt departe. Atât de departe încât curând nu mai simți nimic. Uitase
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
până la dărâmare * din flux și la zi pe strada evidențiaților ai dreptul să vrei-vrii aură pe pământ cap de cal flămând corecție de ziduri zugrăvite taci ca-n filmul celălalt teatrem dinulescian * îmi cerusei carapacea rarița grătăruită de-o paranoia crăpată modelelor haplea gândac refuzându-și compania ce vă țistuiți clopoței n-ai scoate ochii leului de pluș cum nu te-ar hipnotiza beculețele oarece comando în scris blajine bulevardisme de nu și țigănești erai curioasă de societate dumnezeirea morților peste
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
ai durat? / Noi vom semăna cu piscuri, norii, / Și-i vom pietrui cu diamant -“ // Vino să ne urci, în spate, munții, / Vino și-mplinește la poveri, / Dincolo de cer, lumina frunții, / Să-ncovoaie culmile de ieri - // Și-am privit în clipele-mi crăpate, / Și în măcinarea-mi os pe os, / Și le-am spus: “drum bun și sănătate, / Eu rămân, cu muntele meu, jos...” // Seamănă nuntașii, alte creste, / Altă-ncovoiere de frumos, / Eu demult, de-am fost, rămân poveste / De nisip, cu muntele meu
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
sparte pentru că, ce să vezi, apa se dilată la temperaturi mici, pompe defecte, rugină, pânze de păianjeni și praf. Mult, mult praf. Curtea hotelului și căile de acces au alte probleme: dale de înlocuit, pavaj de pus, plăci de gresie crăpate. Iar la recepție tronau toate bilețele scrijelite sezonul trecut. Și nu funcționa un copiator/ imprimantă pentru că „s-a rupt ceva”. Indicațiile primite aveau, la bază, niște priorități. Doar că, în condițiile date, toate erau priorități și toate trebuiau făcute simultan
aventura deschiderii unui hotel la malul Mării Negre () [Corola-blog/BlogPost/339035_a_340364]
-
în mizeria inimilor. gândul mă sufocă între două clepsidre întoarse ca un clopot răsunând a uitare. de la ferestre, mă privesc pisici triste, miorlăitul lor sparge tăcerea. singurătatea e asigurată de iarba amară a speranței. prezent fără nisip, viitor în eprubete crăpate... punctul se plimbă indiferent în tabloul acceptării și-al răzvrătirii... Referință Bibliografică: clepsidră / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 586, Anul II, 08 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CLEPSIDRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340861_a_342190]
-
in camera de oaspeți să mă odihnesc după drum. Camera de oaspeți era lângă camera ei cu ușă despărțitoare. După ce m-am întins pe patul măricel, m-a acoperit cu un pled apoi a trecut în camera ei lăsând ușa crăpată. Strict sub privirea mea și-a dezbrăcat chiloțeii. Câteva clipe mai târziu era în brațele mele întru-n sărut care nu se lăsa terminat. - Ce-ți veni? - Mi-era așa de dor de tine! - Chiar într-atât? Nu-mi amintesc
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
Prea fericitului i-o iau în jos colțurile buzelor. - Dar ce-am zis?... Te-ai supi? E derutat. Reacția mea e clar disproporționată față de ceea ce s-a întâmplat. Fața lui se crispează. Face un gest de capitulare. Cu mâini mari, crăpate, înnegrite. Sunt sigură că nu mă va mai atinge. Dar nu mă pot opri din plâns. Îmi plâng alte dureri. Un bătrânel îi arată obrazul. Ajung chiar să mă simt vinovată. Nu e el cauza atâtor șiroaie de lacrimi. Chiar dacă
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
că s-a mișcat pământul, întâi ridicându-se și apoi coborând odată cu mine. Mă lovise deasupra tâmplei stângi dar mulțumesc lui Dumnezeu că lovitura a rămas fără urmări, deși putea să-mi fie chiar fatală. A curs ceva sânge, pielea crăpată s-a prins la loc, fără nici o dezinfectare sau intervenție chirurgicală. Astăzi când stau și mă gândesc, îmi dau seama că de multe ori m-am aflat la un pas de moarte, pe muche de cuțit cum se spune, dar
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
scuipături și-o înjurătură Așteaptă să le pice-o mălăiață-n gură Iar pe la colțuri mai sparg un abajur Pe Calea Mănăștur. Morfolesc cuvinte ne-nțelese Fetelor ce se mai văd mirese Vagabonzi fără cusur Pe Calea Mănăștur. Sub fusta crăpată ascunsă de mamă Înfloresc pe pulpe crini de teamă Când pentru ele băieții fac stânga-nprejur Pe Calea Mănăștur. Trec și eu și nu știu unde O zână de mine se-ascunde Căci părul meu acuma-i sur Pe Calea Mănăștur. Când Luna
PE CALEA MĂNĂŞTUR, ODATĂ..., POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342337_a_343666]
-
vrei tu asta? a întrerupt‑o bărbatul, ridicându‑se încruntat de pe marginea patului pe care stătuse. Nu ești sătulă de munca asta proastă, toată ziua bună ziua? Uită‑te și tu la palmele tale cum arată! Uită‑te la călcâiele tale crăpate! Nu‑ți mai încap în pantofii de mireasă, femeie... Ce‑am făcut noi în toți anii ăștia? Și noi n‑am stat pe vatră ca puturoșii. - Da’ ce‑ai fi vrut să facem mai mult, omule? Îți lipsește ceva? a
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
o altă lume” ne propune o altfel de fericire, complet diferită de fericirea nesigură și trecătoare pe care o dă acest pământ căzut în păcat. Bucuria și fericirea în Domnul înseamnă să bei apă vieții și să renunți la fântânile crăpate ale lumii - “Și mergeam în vis spre izvorul meu.../ Apă...apă.../ Apă izvorului meu îmi inundă privirile,/ Îmi spală ochii,/ Îmi spală picioarele!/ De ce Dumnezeule,/ Căram apă asta în mine?/ De ce, de ce o căram Iisuse?/ Și o beam, o beam
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]