473 matches
-
câteva minute până ce-i văzu aruncați în groapa comună, apoi plecă fără a mai întoarce capul. Titu Herdelea rămase numai cu preotul, privind tăcuți amândoi cum pământul slăninos, cu bulgări grei, izbea cadavrele, zvârlite și îngrămădite în groapă ca niște crăci putrede, cum morții, încetul cu încetul, își potriveau culcușul, se amestecau și se topeau cu pământul care îi ascundea de toate primejdiile. " Cît s-au zbătut ei să aibă pământ și iată că pământul i-a cules pe toți! își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ilinca de aceeași vârstă cu mine și colegă de clasă. Când s-au copt agudele, m-am dus să mănânc și eu. O găsesc pe Ilincuța, cum o mai dezmierdau părinții, urcată în agud. Stătea cu un picior pe o cracă și cu celălalt pe altă cracă. Când am ajuns sub agud, mă uitam fără să vreau între picioarele ei. Maică-sa era prin apropiere și m-a văzut cum mă uitam la fie-sa. A venit la gard și a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și colegă de clasă. Când s-au copt agudele, m-am dus să mănânc și eu. O găsesc pe Ilincuța, cum o mai dezmierdau părinții, urcată în agud. Stătea cu un picior pe o cracă și cu celălalt pe altă cracă. Când am ajuns sub agud, mă uitam fără să vreau între picioarele ei. Maică-sa era prin apropiere și m-a văzut cum mă uitam la fie-sa. A venit la gard și a început să mă ocărască, fiindcă mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
turnat o substanță toxică la rădăcină și s-a uscat. Primăria plantează puieți, de-a lungul străzilor și se văd rupți și aruncați. Cum să lupți pentru supraviețuire într-o astfel de lume, lipsită total de educație, care-și taie craca de sub picioare ? Mediul de viață este o problemă prioritară. Fiecare individ ar trebui educat și lămurit despre necesitatea menținerii mediului de viață. Despre importanța plantelor pe Pământ. Oficial există multe instituții și organizații care cheltuiesc bani pentru protecția mediului, dar
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
lumea mea, din care n-aș fi vrut să ies niciodată. Sub o frunză murdară de noroi am găsit un melc cu cochilia spână. Între doi copaci își întinsese plasa plină de boabe de apă un păianjen cu cruce. O cracă uscată mi-a zgâriat brațul gol. Nu căutam ieșirea, cărările nu erau drumuri spre ceva, spre altceva, ci bucuria pură de-a umbla prin Minune. La opt dimineața, Garoafa mă striga de la poarta noastră cu vocea ei guturală. Mi-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit în mijlocul cercurilor colorate. Eram goală de orice gând. De fapt, aș fi preferat ca Ester să-mi spună măcar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar putea pune capăt grotescului carnaval și cum i-ar putea convinge pe toți să se care acasă. Cineva îi spusese lui Hector că Anthea plecase dezgustată, așa încât, bietul de el, se simțea acum pedepsit și nefericit. Un trosnet de cracă ruptă printre magnolii le sugeră că grădina suferea pagube serioase. Emma valsa de unul singur, pe sub salcâm, când o întâlni pe Pearl. O recunoscu pe dată, deși fata se deghizase oarecum pentru a ieși afară, îmbrăcând o pelerină lungă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în acestă meditație colectivă dacă brusc, neașteptat, statuia ecvestră sub care tăceam nu s-ar fi desprins din soclu galopând spre nu știu ce nouă bancă ce-și punea în folosul public falimentul și acțiunile... Apropos...Cum stați cu acțiunile ?! PE-O CRACĂ Stimate cititorule, stimatul autor te previne asupra faptului cum că dialogul care urmează mai jos este realizat exemplar în trei părți, conform modelului clasic, adică unitate de timp, unitate de loc și încă o unitate, păstrată din prevederi de securitate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui, nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9. Îl făcusem atît de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu. 10. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța vîrful pînă la nori și inima i se mîndrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
oricine; îi ținea la adăpost de curioși și de cine știe ce contact periculos cu fostele lui relații mahalagești. în traiul lui erau unele lipsuri atunci când întîlnise pe prințesa Ada. IV Plecând în ziua aceea de la Sia, Lică tăia cu bastonașul vârful crăcilor de castan fluierând ușor ca un om care n-are nimic de lucru. Traversând cu pas zvelt bulevardul Lascăr Catargiu, larg și 161 11 Fecioarele despletite, , Drumul ascuns pustiu, se gândea încotro să apuce. Nu era, totuși, distrat și văzuse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
își zise Lică, oprit pe trotuar, uitîndu-se după dog-cart. Ridică apoi ochii în sus și băgă de seamă că cerul e albastru, văzu un castan prăfuit, ce i se păru totuși verde și frumos, și, trăgând în jos o 162 cracă, apucă a castană sălbatecă și, apleeîndu-se ca la proașcă, o azvârli departe cu o traiectorie sigură. Nu trecea nimeni. Lică fluieră iar. Un alt fel de fluierat. Exprima astfel o gamă întreagă de sentimente. Nu degeaba feminista Nory îl botezase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre abator... Un rol deosebit îl va avea discernământul fiecărui alegător. Am schimbat pansamentul facial și am văzut că va trebui să am răbdare și mai ales să nu mă expun la rece. Prudență maximă! Liberalii și-au tăiat singuri craca de sub picioare, făcând pactul cu PSD. Ne îndreptăm spre înapoi la comunism??? Nu ne-a fost destul cât am suferit ca indivizi și mai ales ca popor? Și, ceea ce e și mai grav, e faptul că nici nu se gândesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
s-a propagat peste tot așa cum știm... De ce a procedat în acest fel și n-a avut ceva mai mult simț politic ca să se ferească de această enormă și de neiertat eroare politică? Cum se spune românește și-a tăiat craca de sub picioare și a dat câștig de cauză adversarului pe care l-au subestimat permanent, nedându-i nici cea mai mică șansă, însă bumerangul și-a spus răspicat cuvântul. Invectivele și acuzațiile ulterioare că reacția maselor a fost plătită de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
seama că măcar de data aceasta nu se cade, nu se cuvine, nu e necesar și încă nu e necesară o asemenea vizită. Cum de nu și-a dat seama că face o nouă gafă și-și taie din nou craca de sub picioare... vai de picioarele d-lui Geoană, că chiar nu mai aveau vreun punct de sprijin pentru confruntarea ce urma să aibă loc în ziua următoare. De ce n-a întrebat pe niciunul dintre consilieri în această problemă dacă e
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu care umplea de noroi covoarele de acasă și mai răspundea că trei ori patru fac o sută. Stătea cocoțat pe mormanul de nisip, căutînd spadasini, cînd Del Castillo, luîndu-l prin surprindere, Îi dădu brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și trebuia rezolvată rapid. M-am repezit la computer și-am deschis iar micul program. „De-acum, între noi doi!“, i-am strigat. De data asta am făcut alegerile cele mai țicnite: o casă pe-o rână, un pom numai crăci uscate, un soare pipernicit pus câș într-un colț al bolții și-n schimb ditamai norul prăvălit pe acoperișul casei, dramatic ca-n La răscruce de vânturi ! Lacul l-am pus, pervers, chiar în ușă, ca locatarii, pășind afară, să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mbobociți Că mie nu-mi trebuiți, Creșteți flori mari cât și gardul Că eu mi-am trăit veleatul. 172 Cântă cucul între brazi, Albă-i puica la obraz; Cântă cucul la desiș, Puica ține ochii - nchiși; Cântă cucul pe o cracă, Ca de nuntă mi-o îmbracă; Cântă cucu-n vârf de nuc, Pe puica la groap - o duc. 206 {EminescuOpVI 207} 173 Pentr-o pușcă ruginoasă Lăsai părinți, lăsai casă, Lăsai nevastă frumoasă. Veniți, frați, veniți, copii, Copilași, drăguții miei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-ar Întoarce, șontîc-șontîc, acasă și nu ar mai fi nevoit să accepte vreodată slujbe ca asta. Diavolului i-a plăcut chestia cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat de o peșteră, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
loc, ceva scurt și, dacă se putea, nu foarte dureros. M-a înghiontit spre vatra stinsă. Numeroasele candele care luminau sala erau în spatele lui, și eu nu mă mai vedeam în umbra sa. În vatră mai erau ceva lemne, câteva crăci groase și lungi. Ariald a ales două și le-a lovit de o piatră ca să se vadă cât de tari sunt și ca să cadă bucățile atinse de foc. Erau de carpen tare și aveau la vârf un fel de crăcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
una dintre crengile cele mai groase. Ne-am apropiat și l-am întâlnit acolo, împreună cu alți longobarzi, pe Rachti, tras la față, ca și cum ar fi fost bolnav. Ne-a arătat un amănunt care trecuse neobservat: chiar sub ciotul destrămat al crăcii era un șarpe strivit și, puțin mai încolo, un cuib răsturnat cu două păsărele moarte. - O mare nenorocire o să se abată asupra unei familii longobarde de vază. Doi dintre fiii ei vor muri, și familia voastră va fi martoră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
taie vreo creangă din stejar. Doar Rachti, atunci când era înălțată o casă nouă, rupea o rămurea și o punea pe acoperiș, astfel încât ființa să priceapă că trebuia s-o ia sub ocrotirea sa. De aceea, faptul că fulgerul despicase o cracă era semn rău. Rachti s-a pronunțat: - Este un avertisment din partea zeului Thor, zis și Fulltruì, cel în care ne încredem orbește și care deține ciocanul magic Mjöllnir. Al doilea semn ni s-a arătat sub trăsăturile unui preot sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o împletitură de vene de animal uscate, care-i făceau să meargă ca și cum ar fi avut piciorul plat sau precum gâștele. După ce și-au dat seama ce hram purtam, și-au văzut nepăsători de treabă. Unii pregăteau găteje de crăci groase, alții le potriveau în grămezi, după care le acopereau cu pământ. Unele movile fumegau molcom, ca niște mici cratere. Meșterul ne-a însoțit până la o colibă cu acoperișul plat. Nu avea ferestre, ci doar două găuri pentru fum. Vatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajuns la gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemenea caprelor și legați unul de celălalt. Când și când târau acolo încă un ostatic, și, după câte mi-am dat seama, toți erau longobarzi, tineri și de rang înalt. Era lesne să ghicim ce soartă avuseseră ceilalți. Chinul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pădurii, printre muri, și duse au fost. Avarii se apropiau. Am luat-o la goană pe drumul pe care venisem, lăsându-i pe ceilalți în mâna sorții. La un moment dat calul mi s-a lovit cu crupa de o cracă și a virat brusc de partea opusă. Gumbert mi-a alunecat din brațe și a căzut la pământ. Am tras de hățuri, uitându-mă înapoi. Un avar gonea după mine cam la o jumătate de milă, așa că am dat pinteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în fugă, deși cei câțiva comandanți longobarzi se străduiau să-i oprească. Aio, văzând că sclavii debarcaseră și se încartiruiseră la câteva mile de oraș, intenționa să-i atace imediat. Slavii însă împrejmuiseră tabăra cu șanțuri adânci, acoperindu-le cu crăci, pământ și frunze. Aio, care călărea în fața armatei, s-a repezit în galop, învârtind în aer spada, neștiind de șiretlicul acela defensiv. Încât, căzând astfel în cursă, a fost omorât împreună cu alți oșteni de frunte care-l urmaseră. Alți câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]