1,106 matches
-
niciodată gătind. Ce era cu cuplul acesta? Și de ce continuam s-o numesc Sigrid? Purta cu siguranță un prenume franțuzesc. Care? Nu mi-l puteam imagina. -Ai avea un vin roșu care să meargă cu mâncarea? -Trebuie să fie în cramă, dar nu mă pricep defel. Am zărit o sticlă de vin roșu într-un cotlon al bucătăriei. -Și ăsta? -A da. Pesemne că l-a pregătit Olaf. Se apropie ca să citească eticheta. -Clos-vougeot 2003. E bun? -Remarcabil, scoate dopul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pivniță, am întrebat-o dacă-l luăm pe Biscuit cu noi. -Nu, zise ea. El numai aici se simte fericit. Îi dădui dreptate. Biscuit era inseparabil de biotopul său. Ar fi fost ca și cum ai smulge o vestală din templu. În cramă, Sigrid deschise o trapă invizibilă pe care o închise la loc. O galerie pe care o lumina cu o lanternă ne înghiți de-a lungul ei. -Este ceva herculean. Cât timp i-a luat lui Olaf tunelul acesta? -Ani. -Olaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
flăcăilor pîrliți. Departe de poporul ăsta de Sus sau de Jos trăia familia Ouatu, care cîndva a fost vechil, apoi șef de fermă și acum se învîrtise și acaparase întreaga avere pe care o administra. Acolo, pe deal, avea o cramă bătrînă rău și acareturi mai noi și vechi. Casa, acolo unde se mutase de curînd, era un pălățel bine separat de celelalte acareturi. Un hectar și jumătate au fost alocați micului palat, Trianon cum le plăcea să-i spună, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de piept. De jos, de la ei, vedeau negreșit care dintre marile uși de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de petrecere. Se strîngeau pesemne iute laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe care să-l umple cu vin. Nu departe de Rătești, către est, răznite de la șoseaua principală, Întîlneai trei colonii de șvabi care vorbeau curent germana lor de secol al XVIII-lea: Homorodul de Sus, de Mijloc și de Jos. Crame și acolo cu nemi luita. CÎnd, În toamna lui 1944, satele au fost atacate de trupele rusești, populația s-a retras În păduri. Rușii au spart ușile masive, ca de biserică, ale beciurilor, au tras cu pușca În butoaie și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sovietici beți de mult. Șvabii s-au Întors, au mai secerat dintre rușii care dormeau ori se clătinau pe afară, eliberîndu-și satele. După război, Într-unul din Homoroade s-a Înălțat un monument țanțoș În memoria eroismului Armatei Roșii. Printre cramele din Rătești, pornind de la nivelul de sus, ne dădeam drumul iarna cu sania. Trebuia să ai curaj, nu glumă, ca să te-ncumeți să zbori prin defileuri. Drumul dintre etajele de pivnițe funcționa ca o trambulină. Mulți băieți nu nimereau văiuga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nu ne supăram, mai degrabă rîdeam de spaima lui. Într-o zi, cînd suiam la deal cu Vilmoș ca să ne mai dăm o dată, m-a Înhățat tata confiscîndu-ne și sania. Dracu’ ne pusese să ne alegem traseul chiar pe lîngă crama În care-și exercita el autoritatea locală. Era pălincia comunală. Cald și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău, fiindcă pare-se că, de multă vreme, se chinuiau să ne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
locală. Era pălincia comunală. Cald și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău, fiindcă pare-se că, de multă vreme, se chinuiau să ne dibuie. Tata a ieșit pînă la crama vecină să aducă pentru odorul lui recuperat niște vin, doar nu era să-i dea pălincă. S-a Întors cu o damigeană și cu Vilmoș. Ia zi, mă, s-audă tovarășii ce mi-ai spus și mie afară! — Bíró úr
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și licori de Cotnari și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar". La această cea mai recentă culegere din prozele sale scurte, constatăm că Emanoil Rei a găsit formula perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dintr-un vis urât, trufașul Rex. Așa precum am spus, mărite rege! Din cei rămași la Cotnari, cam patru-cinci mii de viteji, s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile de must de prin cramele locului, după care au făcut pântecăraie și, în sfârșit, au ieșit să-și facă nevoile pe la margine de șanțuri. Și moldovenii hăcuiau în voie ca la abator. Apoi încălecau pe caii lor sprinteni și vânjoși pentru a descoperi alte locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și licori de Cotnari și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar. * * * Nici nu-ți imaginezi ce mult mă bucură revederea noastră și trebuie să recunosc cinstit că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și intensă participare afectivă noua carte a eminentului istoric literar Constantin Trandafir despre Mihail Sebastian. între viață și ficțiune, editată de Fundația Culturală Libra. încă din adolescența mea brăileană, scrierile lui Mihail Sebastian, alături de ale lui Panait Istrati, Perpessicius, Mihail Crama, Mihu Dragomir și ale altora care au întrupat spiritualitatea acestui pitoresc port dunărean, s-au situat printre operele esențiale care mi-au deschis drumul spre literatură. în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, opera literară și publicistică a lui
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
Călărașilor, azi bulevardul Corneliu Coposu, treci repede, ocolind acum doar trei blocuri, și mergi la dreapta pe străduța Dunărea Albastră și pe minusculă stradă a Zborului. Poetic, nu? Intri apoi pe Culmea Veche. Nu, nu te oprești să cobori în Crama omonima care te îmbie pe dreapta, ci pășești către Negustori, privind în jur. Pentru că noi știm că pe strada Culmea Veche se află Casă Cozianu, a boierului Alexandru Cozianu și a soției sale Sofia, în care începe într-o seară
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
să-l scuture. Îi apucă dimineața la zaruri. Fănică îi cîștigase încă două butoaie de vin în afară de cel pe care îl cumpărase. Se desmeticește Georgică și-i spune totul sau nimic. Avea de unde să piardă, cu budanele lui uriașe din cramă. Dar Fănică i-a propus altceva. Dacă Georgică pierde, îi duce tot vinul pînă la Medgidia, cum o ști el. Dau ei cu zarurile și cîștigă Georgică. Ăsta de bucurie îi spune că se obligă să-i transporte vinul la
Vin de Dealul Mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7511_a_8836]
-
Gabriel Dimisianu Am citit zilele trecute romanul postum al lui Mihail Crama, Călător spre porțile asfințitului, publicat în 2006 de editura „Cartea Românească" Nu s-a bucurat de ecouri, ceea ce era de prevăzut. În viață fiind, discreția l-a însoțit în toate pe Mihail Crama și cu atât mai mult după dispariția
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
zilele trecute romanul postum al lui Mihail Crama, Călător spre porțile asfințitului, publicat în 2006 de editura „Cartea Românească" Nu s-a bucurat de ecouri, ceea ce era de prevăzut. În viață fiind, discreția l-a însoțit în toate pe Mihail Crama și cu atât mai mult după dispariția lui fizică, întâmplată în 1994. Noile istorii ale literaturii române - a lui Dumitru Micu, a lui Alex Ștefănescu - abia dacă îi pomenesc numele. Istoria lui Nicolae Manolescu nici ea nu-l reține, pasându
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
ale literaturii române - a lui Dumitru Micu, a lui Alex Ștefănescu - abia dacă îi pomenesc numele. Istoria lui Nicolae Manolescu nici ea nu-l reține, pasându-l dicționarului. Dar și dicționarele sunt reticente, ca să nu spun mai rău, cu Mihail Crama. Dicționarul general al literaturii române, girat de Academie, abia dacă îi face loc. De un succint articol beneficiază Crama în Dicționarul scriitorilor români al lui Zaciu, Papahagi, Sasu. Aceiași autori, când au redactat Dicționarul esențial, l-au uitat pe Crama
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
Manolescu nici ea nu-l reține, pasându-l dicționarului. Dar și dicționarele sunt reticente, ca să nu spun mai rău, cu Mihail Crama. Dicționarul general al literaturii române, girat de Academie, abia dacă îi face loc. De un succint articol beneficiază Crama în Dicționarul scriitorilor români al lui Zaciu, Papahagi, Sasu. Aceiași autori, când au redactat Dicționarul esențial, l-au uitat pe Crama. Ignorarea scriitorilor de factura lui Mihail Crama e totuși un fapt care nu le aduce numai lor prejudicii. Toată
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
Crama. Dicționarul general al literaturii române, girat de Academie, abia dacă îi face loc. De un succint articol beneficiază Crama în Dicționarul scriitorilor români al lui Zaciu, Papahagi, Sasu. Aceiași autori, când au redactat Dicționarul esențial, l-au uitat pe Crama. Ignorarea scriitorilor de factura lui Mihail Crama e totuși un fapt care nu le aduce numai lor prejudicii. Toată literatura e prejudiciată, diminuată în imagine.Am spus și altă dată: risipim cu prea mare ușurință, ne dispensăm de valori reale
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
de Academie, abia dacă îi face loc. De un succint articol beneficiază Crama în Dicționarul scriitorilor români al lui Zaciu, Papahagi, Sasu. Aceiași autori, când au redactat Dicționarul esențial, l-au uitat pe Crama. Ignorarea scriitorilor de factura lui Mihail Crama e totuși un fapt care nu le aduce numai lor prejudicii. Toată literatura e prejudiciată, diminuată în imagine.Am spus și altă dată: risipim cu prea mare ușurință, ne dispensăm de valori reale ca și cum am avea prea multe. Nu avem
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
cu prea mare ușurință, ne dispensăm de valori reale ca și cum am avea prea multe. Nu avem. Sigur, cine privește „din avion" desfășurările literare, cum fusese nevoit să o facă, în Compendiu, G. Călinescu, poate să nu-l observe pe Mihail Crama și nici pe alții. Dar nu și cine privește de la nivelul solului aceste desfășurări. Cine examinează de aproape momentul imediat postbelic (1945-1948) nu se poate să nu-l vadă pe Mihail Crama, autorul Decorului penitent, cartea premiată de Fundațiile Regale
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
Călinescu, poate să nu-l observe pe Mihail Crama și nici pe alții. Dar nu și cine privește de la nivelul solului aceste desfășurări. Cine examinează de aproape momentul imediat postbelic (1945-1948) nu se poate să nu-l vadă pe Mihail Crama, autorul Decorului penitent, cartea premiată de Fundațiile Regale în 1946. A fost unul dintre protagoniștii acelui final de epocă literară (și nu numai de epocă literară, desigur), convulsionat și dramatic, alături de Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, D. Stelaru, Mircea Popovici, Alexandru
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
poeții generației sale („generația războiului"). Este prezent, ca și ei, în publicații precum „Vremea", „Kalende", „Revista Fundațiilor Regale", premiat de Fundațiile Regale, cum spuneam, tipărit de acestea cu prima carte. Au urmat douăzeci de ani de tăcere compactă pentru Mihail Crama, în împrejurări care ori l-ar fi dus la compromisuri ori la renunțarea de a mai scrie (de fapt de a mai publica). A ales a doua cale, revenind în literatură abia în 1967, cu volumul de poezii Dincolo de cuvinte
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
tensiune către esențial. Poezie fără difuziune dar prețuită, parcă în compensație, de I. Negoițescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu, Mircea Iorgulescu. Să ajung totuși la romanul postum, amintit la începutul acestor însemnări. Nu este prima scriere epică a lui Crama căruia îi apăruse, în 1986, romanul Singurătatea din urmă, construit pe elemente autobiografice. Era vorba acolo despre copilărie și adolescență. Călător spre porțile asfințitului reia, după cât îmi dau seama, acel fir narativ, spre a reconstitui tinerețea și maturitatea unui erou
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
apăruse, în 1986, romanul Singurătatea din urmă, construit pe elemente autobiografice. Era vorba acolo despre copilărie și adolescență. Călător spre porțile asfințitului reia, după cât îmi dau seama, acel fir narativ, spre a reconstitui tinerețea și maturitatea unui erou care e Crama însuși. Deși, la drept vorbind, nu Mihail Crama este vizat în roman ci Eugen Enăchescu, numele real al scriitorului, omul care toată viața, odată cu scrisul, a practicat profesiunea de jurist, specializat în Dreptul civil. Despre magistrat este vorba în carte și
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]