398 matches
-
care să creeze impreisa că această distanță este anulată" (Experiments, 269). Aceasta era substanța poveștilor standard croite după zone interes omenesc, și jurnalismul literar narativ a încercat să treacă dincolo de aceste formule emoționale, așa cum erau ele realizate în schițele lui Crane. Connery notează despre legătură dintre acest tip de povești și jurnalismul literar narativ: Deci o parte din produsele jurnalismului literar care deveneau tot mai asemănătoare cu ceea ce va fi cunoscut mai târziu ca fiind noutăți de senzație, au evitat formula
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
printre schimbările rapide sociale și culturale și crizele din acea perioadă, în plină creștere a importanței jurnalismului obiectivist și de senzație, rezultatul nu putea fi decât o criză epistemologică. Acestei crize răspund jurnaliștii literari narativi, de genul celor întrupați de Crane. Într-adevăr, ei și literații epocii așa cum erau Howells și Dreiser descoperă în mod critic înstrăinarea tot mai mare dintre subiect și obiect în practica jurnalistică de zi cu zi. Spre exemplu, jurnalistul Jacob Riis își exprima antipatia față de conceptul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar a intrat în această criză epistemologică, fiind direct influențat de mișcări literare precum realismul și naturalismul, de apariția jurnalismului obiectiv, de o reacție critică împotriva pozitivismului și de o transformare și o criză socio-culturală semnificativă. În analiza povestirilor lui Crane, "An Experiment in Misery" ("Un Experiment în mizerie", n. trad.) și "The Men in the Storm" ("Oamenii din viscol", n. trad.), Trachtenberg definește doctrina implicită a practicantului de jurnalism literar: "Crane a renunțat la ipostaza morală a turistului și a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și o criză socio-culturală semnificativă. În analiza povestirilor lui Crane, "An Experiment in Misery" ("Un Experiment în mizerie", n. trad.) și "The Men in the Storm" ("Oamenii din viscol", n. trad.), Trachtenberg definește doctrina implicită a practicantului de jurnalism literar: "Crane a renunțat la ipostaza morală a turistului și a încercat să redea peisajele naturale potrivit percepției personale despre viețile subiective ale personajelor" ("Experiments", 273). Această observație merită o analiză suplimentară. Mai întâi, ipostaza morală a turistului este esențialmente una obiectivată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numește "schimb de subiectivități" (273). Datorită naturii sale abstractizante, curentul dominant de jurnalism obiectiv nu a izbutit să vină la momentul respectiv cu un apel retoric la intuiția comună, sau ceea ce Trachtenberg descria în altă parte drept "detaliul intuit" (278). Crane își anunță fățiș intenția de a înlătura distanța dintre subiectivitate și lumea obiectivată, în povestirea "An Experiment in Misery" când, după ce vede o persoană fără adăpost pe străzile New York-ului, decide să petreacă o zi și o noapte trăind precum
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
când, după ce vede o persoană fără adăpost pe străzile New York-ului, decide să petreacă o zi și o noapte trăind precum aceasta. Își motivează gestul spunând: "poate aș reuși să descoper punctul lui de vedere sau ceva asemănător" (34). Astfel, Crane încearcă să se implice subiectiv în ceea ce până atunci reprezentase pentru el doar un obiect. Potrivit lui Tachtenberg, Crane inversează în mod abil perspectiva spațială, și implicit cea socială, în "An Experiment in Misery" și "The Men in the Storm", în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
noapte trăind precum aceasta. Își motivează gestul spunând: "poate aș reuși să descoper punctul lui de vedere sau ceva asemănător" (34). Astfel, Crane încearcă să se implice subiectiv în ceea ce până atunci reprezentase pentru el doar un obiect. Potrivit lui Tachtenberg, Crane inversează în mod abil perspectiva spațială, și implicit cea socială, în "An Experiment in Misery" și "The Men in the Storm", în așa fel încât cititorul să se poată simți, la nivel imaginar, în postura de persoană fără adăpost ("Experiments
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Experiments", 273, 282-83). De exemplu, în "The Men in the Storm" cititorul urmărește ce se întâmplă cu evoluția psihologică a oamenilor fără adăpost pe un viscol de februarie, în timp ce aceștia așteaptă afară, la intrarea într-un adăpost pentru oamenii străzii. Crane descrie un comerciant "robust", "bine îmbrăcat", aflat la căldură, dincolo de vitrina sa luminată și privind spre grupul de oameni fără adăpost, mângâindu-și barba cu "o satisfacție supremă". Părea că viziunea opera invers, permițându-i să își privească mai atent
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îmbrăcat", aflat la căldură, dincolo de vitrina sa luminată și privind spre grupul de oameni fără adăpost, mângâindu-și barba cu "o satisfacție supremă". Părea că viziunea opera invers, permițându-i să își privească mai atent propriul mediu, relativ încântător", scrie Crane (95). Dar când cei fără adăpost și totodată privați de putere economică și socială încep să strige la comerciant, adresându-i "saluturi familiare și cordiale" și răbufnind, în mod firesc, de invidie față de cel privilegiat economic și social, comerciantul dispare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
personaje s-au descoperit împinși înapoi spre o inversare spațială de către cineva al cărui confort material în viață ar putea fi la fel de bine al lor, sau cel puțin aproape de al lor. Ei sunt afară, privind înăuntru și, după cum remarcă Tachtenberg, " Crane îl obligă pe cititor să își elibereze punctul de vedere de orice perspectivă care i l-ar putea limita" (276). Mai mult, așezarea ironică a comerciantului în propria vitrină, arătând precum "Prințul de Wales" (prințul moștenitor), așa cum este descris de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
l-ar putea limita" (276). Mai mult, așezarea ironică a comerciantului în propria vitrină, arătând precum "Prințul de Wales" (prințul moștenitor), așa cum este descris de autor, recreează, în mod alegoric, prin inversarea perspectivei spațiale a cititorului, problema epistemologică întâmpinată de Crane, pe care a și încercat să o depășească. Izgonit din cauza a ceea ce Bakhtin caracterizează drept "contactul direct cu realitatea actuală neconcludentă", cititorul a rezistat în fața concluziilor majore ale societății prin dovada concretului particular, dar și în fața concluziilor ideologice implicite care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a rezistat în fața concluziilor majore ale societății prin dovada concretului particular, dar și în fața concluziilor ideologice implicite care îl exilează pe cel fără adăpost, etichetându-l drept Celălalt. Situația este aceeași și pentru "An Experiment in Misery". În această schiță, Crane, după ce a trăit o zi din viața unui om al străzii și a fost refuzat de prescripțiile ideologice care îi fac pe cei fără adăpost niște proscriși, își mărturișește lui însuși inversarea norocului (la persoana a treia): "Și-a confirmat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
își mărturișește lui însuși inversarea norocului (la persoana a treia): "Și-a confirmat că este un proscris, iar de sub borul coborât al pălăriei ochii au început să-i lucească vinovat, având acea expresie criminală specifică anumitor convingeri" (43). Ca proscris, Crane a rezistat și el în fața concluziilor ideologice implicite care îl exilează pe cel fără adăpost, etichetându-l drept Celălalt. A te apropia de Celălalt înseamnă a trece dincolo de prescripțiile ideologice și dincolo de totalizarea sau de concluziile majore menite să conțină
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în masă). Și, pentru a face disperarea să crească, evreii ruși refuzau să mănânce când li se servea masa pentru că mâncarea nu era cușer 62" (113-16). Însă mozaicul cultural nu se rezumă doar la un portret unidimensional al disperării imigrantului. Crane îi adaugă o complexitate subtilă, arătându-i pe cei care prin contrast rezistă în fața disperării, fără a-și da seama, găsind altceva asupra căruia să își canalizeze energia. Astfel, ei își neagă situația. De exemplu, o italiancă îl numește "idiot
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o serie de patru schițe despre oamenii fără adăpost din New York (rpt. Selected magazine, 180). Acestea includ o prezentare a unui "individ ciudat" care se așază seara la colțul bulevardului Broadway și al străzii Twenty-sixth (Douăzeci și șase). Asemeni lui Crane, Dreiser manipulează în mod abil așteptările majorității cititorilor atunci când acesta le descrie un "soldat scund, îndesat, într-un mantou larg și cu o pălărie din fetru moale", căruia un polițist i se adresează în treacăt, când îl salută, drept "Căpitane
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost botezat cu același nume (Sister Carrie, 403). Astfel, în mijlocul ficțiunii canonice se adăpostește o aluzie la statutul fenomenologic care, prin exemplul său, se opune esențializării literare, tocmai cum s-a întâmplat și cu volumul de povestiri scurte ale lui Crane, Barca de Salvare (The Open Boat). STRATEGIILE utilizate de Stephen Crane, Lafcadio Hearn, Abraham Cahan și Theodor Dreiser, printre alții, amintesc de sfatul oferit reporterilor de către Steffens "de a obține știrile cât mai complet și de a le relata cât
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
canonice se adăpostește o aluzie la statutul fenomenologic care, prin exemplul său, se opune esențializării literare, tocmai cum s-a întâmplat și cu volumul de povestiri scurte ale lui Crane, Barca de Salvare (The Open Boat). STRATEGIILE utilizate de Stephen Crane, Lafcadio Hearn, Abraham Cahan și Theodor Dreiser, printre alții, amintesc de sfatul oferit reporterilor de către Steffens "de a obține știrile cât mai complet și de a le relata cât mai omenesc posibil, astfel încât cititorul să se vadă în locul celuilalt" chiar dacă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sânge rece, și pe cel al lui Norman Mailer, Cântecul Călăului, care în încercarea de a înțelege subiectivitățile criminalilor condamnați, au devenit clasici ai noului jurnalism din perioada 1960-1970, iar operele lor sunt alegorii ale părții întunecate a experienței americane. Crane, Hearn și Dreiser se opun și ei concluziilor majore, sau imaginii distanțate a trecutului absolut, pentru a se confrunta cu prezentul neconcludent al unei lumi nedeterminate, sub forma unei oglinzi a nedeterminării fenomenologice. Astfel, putem, în cele din urmă, detecta
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o prăbușire a structurii claselor sociale, a celei rasiale și a celei etnice. Ambiția narativă a jurnalismului literar de a reduce distanța dintre subiectivitate și obiect sugerează, de asemenea, de ce a fost frecvent asociat cu cauzele populiste și progresiste. Când Crane a simțit pe propria piele ce înseamnă a fi un om fără adăpost, "sau ceva asemănător", a trecut - precum au făcut, în mod imaginar, și cititorii săi - de la o problemă epistemologică la una socială. Acest lucru se reflectă în decizia
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fel și Erskine Caldwell în eseul Some American People (Câțiva americani, n. trad.) din același an. În cele din urmă, un asemenea continuum istoric poate fi prelungit prin noul jurnalism al anilor '60 ai secolului al XIX-lea. Asemeni lui Crane, acești practicanți ai jurnalismului literar modern vor căuta să treacă dincolo de "cifrele din suma interesantă a oamenilor uciși" pentru a-și implica un alt fel de subiectivitate într-o lume nedeterminată. Odată ce s-a înțeles de ce jurnalismul literar modern a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
angaja subiectivitatea cu cea a "Omului scheletic": Nu puteam să-i vorbesc fără teama ca atunci când va deschide gura pentru a răspunde, va otrăvi aerul cu răsuflarea sa molipsitoare". Dar apoi Ward își învinge teama. După cum va încerca și Stephen Crane pentru a învăța despre oamenii fără adăpost în An Experiment in Misery, Ward își riscă subiectivitatea pentru a învăța despre condiția datornicului încarcerat. Ward se implică mai mult în acel apel la bun-simț asociat cu jurnalismul literar narativ în reportajul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un ton "gălăgios și impertinent de sincer", iar acel "bărbat robust" privea marea "mestecând tutun de parcă avusese dintotdeauna acel obicei." Aceștia sunt astfel caracterizați. Într-adevăr, al doilea vorbitor amintește de relatarea scrisă patruzeci de ani mai târziu de către Stephen Crane în care descrie o scenă de stradă simplă din New York în care un bărbat leșină în public, poate din cauza unei crize de epilepsie și se adună o mulțime: Între timp alții cu pasiuni extraordinare pentru informații abstracte statistice îl întrebau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în public, poate din cauza unei crize de epilepsie și se adună o mulțime: Între timp alții cu pasiuni extraordinare pentru informații abstracte statistice îl întrebau pe băiat: "Cum îl cheamă?", " Unde locuiește?"" (When Man Falls a Crowd Gathers, 107). Și Crane și Thoreau oferă alegorii sociale despre cei ce deviază traumele, în acel caz, evaluând ce este abstract din punct de vedere statistic și, în celălalt, comportamentul de parcă ar avea un pariu de onorat dar nu ar avea nici un interes personal
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
traumele, în acel caz, evaluând ce este abstract din punct de vedere statistic și, în celălalt, comportamentul de parcă ar avea un pariu de onorat dar nu ar avea nici un interes personal față de subiect. Prin această metodă a ironiei Thoreau și Crane își confruntă cititorii cu problema subiectivităților care evită implicarea lor cu Celălalt. Astfel de caracterizări pun în opoziție o alegorie despre ceea ce reprezintă jurnalismul narativ literar: încercarea de a implica subiectivități. Având acest lucru în vedere, putem explica parțial de ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Platon, filozoful obiectivizării și idealizării a înțeles acest lucru atunci când și-a coborât privirea de la ideal și a privit spre lumea din jur ca un ocazional jurnalist al formei narativ literare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Lafcadio Hearn, Stephen Crane, Hutchins Hapgood și Lincoln Steffens, printre alții, au evitat abstracția platonică și ceea ce devenea idealul jurnalistic în favoarea detaliilor concrete. Hapgood și Stephens au respins formal idealul neoplatonic. Steffens și Hapgood au plecat în Germania pentru a studia platonismul modern sub
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]