3,194 matches
-
era greu să fii singur undeva, să fii cineva devenise aproape imposibil. Eu Însumi fusesem prins din urmă de oastea căutătoare de senzații tari. Colecția personală de șaptesprezece fracturi ajunsese de-o zdrobitoare banalitate, placa de titan care-mi ținea craniul să nu se risipească deja nu mai stârnea pic de respect În lumea sportivilor extrem de extremi. Alți opt indivizi se lăudau cu probe video că escaladaseră Himalaya legați la ochi și fără mască de oxigen. Mai figuram În Guinness Book
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toată ziua ca hăbăucii până se ciocneau Între ei, moment În care Începeau să-și care pumni. N-au rezistat mult. A, și au mai fost cei din galaxia Abell, extrem de inteligenți, care Însă aveau organele de reproducere așezate În interiorul craniului. Aceștia n-au pierdut timpul: au construit rapid câteva piramide, săli de bowling și un centru de descompunere În factori primi a luminii, Însă când erau gata-gata să descopere călătoria În timp, au ajuns la extincție. Unii, Întrucât din dorința
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca un sandviș argintiu. Seamănă cu un castravete pipernicit... — Și totuși, nu e nimic din toate astea. — Ai dreptate, Iuffo. Cum naiba faci tu de ai mereu dreptate? Iuffo se gîndi apoi că semăna mai degrabă cu o calotă de craniu. Sau cu o lentilă de apă plutind În văzduh. Sau cu orice altceva rotund și, eventual, transparent. Oftînd, Pumpkin făcu semn unuia din soldații cu cagulă să-l urmeze. Din proprie inițiativă, Iuffo veni după ei. Înaintară prudent de-a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-l urmeze. Din proprie inițiativă, Iuffo veni după ei. Înaintară prudent de-a lungul plajei. Soldatul mascat Își fixase pistolul automat În poziție de tragere și mergea mult aplecat, așa cum Învățase la ședințele de instrucție tactică. Dar meduza, sau craniul, sandvișul argintiu, castravetele sau, În fine, calota sferică le ghici din vreme intențiile, Încă Înainte ca ei Înșiși să fi știut că le au. Împotriva oricărei logici, se lăsă mai Întîi În jos, pînă aproape de sol, ca și cum s-ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Walt Disney. Frumoasa și bestia... 000000000000000000000000000000000Ian Robertson a fost alături de soția sa, dar de fiecare dată cînd se uita la bebeluș Îi vedea chipul bărbatului de pe prima pagină a lui Daily Record și titlul CHIPUL UNEI BESTII Îl ardea pe sub craniu. Tu știai că nu ești ca el. Ca ăla. Trebuia s-o dovedești 000000000000000000000000000000000000000 Schimb canalele... reclame... scoțienii adevărați citesc Record.... Ai ajuns să cunoști chipul ăla. Vechiul Daily Record era pe un microfilm În Salonul Glasgow din Biblioteca Mitchell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sculptură după capul meu, deși mă rugase insistent de mai multe ori. — Și să-l înfigi în vârful unei sulițe? Nu! Am râs amândoi, iar el și-a lăsat mâna să lunece pe capul meu, spre spate, pipăindu-mi forma craniului ascunsă sub păr. Gândirea unui sculptor pornește de la craniu și merge spre exterior. Am mai rămas pe loc un timp contemplând capul Antoniei până ce am simțit că mă copleșește amărăciunea. Cred că nu peste mult timp am să-ți cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai multe ori. — Și să-l înfigi în vârful unei sulițe? Nu! Am râs amândoi, iar el și-a lăsat mâna să lunece pe capul meu, spre spate, pipăindu-mi forma craniului ascunsă sub păr. Gândirea unui sculptor pornește de la craniu și merge spre exterior. Am mai rămas pe loc un timp contemplând capul Antoniei până ce am simțit că mă copleșește amărăciunea. Cred că nu peste mult timp am să-ți cer ceva tare de băut. Apropo, ți-am trimis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În - dorințele mele. Dacă Înainte fusesem o persoană cu o biografie, acum am devenit un sex fără trecut. În spatele tejghelei de la recepție stătea un bărbat atât de uscățiv, Încât dezbrăcat putea să pară un cuier montat pe o mătură. Avea craniul lucios ca o măciulie de baston, dar În nas și În alte orificii Îi creștea o cantitate de păr generoasă. Presupun că nu era prima oară când juca mica șaradă căreia, din câte mi-am dat seama, trebuia să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan, nu reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin curte. Probabil că era una din acele nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului, prea lată pentru craniul său. Avea gura lăsată pe ambele părți ale bărbiei și ochii, negri și nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt. Cercetându-i, mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
copilul tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare. Agăți înăuntru lămpile minuscule. Lipești cutia poștală lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au curs pe la capătul celălalt. Zice: — Ți-aduci aminte de Jeffrey Dahmer? Nash linge și zice: Intenția lui n-a fost să omoare atâția oameni. Pur și simplu s-a gândit că poți să-i dai cuiva o gaură în craniu, să-i torni pe-acolo niște sodă caustică și să-l transformi într-o marionetă sexuală. Dahmer nici nu voia altceva. Și atunci eu cu ce mă aleg pentru cei cincizeci de dolari? — Pot să-ți dau un nume, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
linia de sosire într-o competiție atletică, apoi se potoli. Se potoli, privi în jur și îl văzu pe Dan cu o expresie de agonie în ochi, o privire de căprioară muribundă, de o stupizenie inocentă, și observă cum, din craniul lui zdrobit, se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o calotă craniană întreagă a antropoidului numit "Omul de la Beijing (Peking)". Descoperirea a fost considerată de către savanții în domeniu una dintre cele mai importante în istoria paleoantropologiei din lume. Regretabil e faptul că în timpul războiului japonez de agresiune asupra Chinei, craniul antropoidului de Beijing s-a pierdut fără urmă. În peștera antropoidului de la Beijing au fost identificate și semne de folosire a focului. Această descoperire a avansat istoria folosirii focului de către om cu câteva sute de mii de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
săpături, plus trei depozite de cenușă și o mare cantitate de oase arse. Stratul cel mai gros de cenușă atinge șase metri. Toate acestea arată că "Omul de la Beijing'' cunoștea utilitatea focului. La Zhoukoudian au fost descoperite numeroase fosile: 16 cranii, 15 oase de maxilar, 157 dinți, precum și o mare cantitate de fragmente de oase, aparținând unui număr de 40 de antropoizi, descoperiri care au furnizat date prețioase pentru cercetarea evoluției biologice și dezvoltării culturale din perioada timpurie a omului. În urma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au furnizat date prețioase pentru cercetarea evoluției biologice și dezvoltării culturale din perioada timpurie a omului. În urma cercetărilor asupra fosilelor și obiectelor de la Zhoukoudian, rezultă că antropoidul Beijing a trăit acum 700000-200000 de ani, în Paleoliticul Inferior. Volumul mediu al craniului acestuia este de 1088 ml, față de 1400 ml cât are craniul omului modern. Potrivit estimărilor, antropoidul de la Beijing avea înălțimea de aproximativ 156 cm la bărbați și 150 cm la femei. Antropoidul de la Beijing a folosit, se pare, cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din perioada timpurie a omului. În urma cercetărilor asupra fosilelor și obiectelor de la Zhoukoudian, rezultă că antropoidul Beijing a trăit acum 700000-200000 de ani, în Paleoliticul Inferior. Volumul mediu al craniului acestuia este de 1088 ml, față de 1400 ml cât are craniul omului modern. Potrivit estimărilor, antropoidul de la Beijing avea înălțimea de aproximativ 156 cm la bărbați și 150 cm la femei. Antropoidul de la Beijing a folosit, se pare, cel mai devreme focul și putea vâna animale mari; ca să-și confecționeze arme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
folosite trei mari categorii de măști: pentru dansurile de alungare a forțelor malefice, măști de agățat pe perete și cele folosite în operele tibetane. Există multe tipuri de zei gardieni, cum sunt cei ai grupului "Yixiba", unii fiind reprezentări de cranii acoperite cu flori sau înconjurate de șerpi veninoși, împodobite adeseori cu oase umane, inimă și sânge. Porțelanul Porțelanurile fabricate în atelierele particulare erau răspândite peste tot în China, pentru că aveau o producție mai mare decât cele oficiale și o varietate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul patru, îl păzea mândră pe preșul de la ușă, parcă ar fi vânat și ne-ar fi adus un iepure de câmp, nu un os împuțit dintr-o ciorbă; a plecat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strict fizic, doar datorită creșterii constante a lobilor mei, frontal și temporal, Însoțită, În contrapartidă, de o umflare considerabilă a girusului cingular. Analizînd retrospectiv, de la efect la cauză, mă simt de deplin justificat să afirm că, dincolo de exteriorul lui banal, craniul meu adăpostește, de asemenea, o elongare laterală excepțională a zonei lui Wernicke, o deformare de regulă asociată cu abilități verbale precoce, deși, aici trebuie să fiu de acord, aceasta este prezentă și În anumite forme rare de retardare. Din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mi tot apăreau În cale drept certificare a faptului că am un Destin, special scris pentru mine - și Întîmplarea a făcut ca, exact Înainte de momentul cînd am privit În jos, spre țeasta lui Norman, să fi citit cîte ceva despre craniul omenesc. De vreo săptămînă, studiam de zor CĂRȚI RARE ȘI EDIȚII PRINCEPS și-mi petrecusem o parte a nopții trecute cocoșat peste Anatomia și fiziologia sistemului nervos În general și a creierului În particular de Franz Joseph Gall, o lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nervos În general și a creierului În particular de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane după ieșiturile și gropițele din craniul său, palparea sistematică a tigvei proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall, capacități lingvistice prodigioase, În vreme ce șănțulețele adînci, de melancolie cronică, de sub arcadele ochilor, sînt semne ale unui temperament spiritual „elevat”. Am descoperit, de asemenea, la baza craniului, alte umflături care sînt semne clare de „adezivitate” și „amativitate”, și indică prezența - și cum aș putea s-o neg ? - unei „tendințe de a forma atașamente puternice față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
clare de „adezivitate” și „amativitate”, și indică prezența - și cum aș putea s-o neg ? - unei „tendințe de a forma atașamente puternice față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
inelul Într-un loc În care să fie găsit de femeile de serviciu, n-am făcut asta. Adevărul adevărat e că l-am furat fără nici cea mai mică remușcare. Cu mult timp În urmă, descoperisem o umflătură lunguiață pe craniul meu, aproape o protuberanță, ceea ce, conform lui Hans Fuchs - omul care a utilizat pentru prima oară efectiv cercetările lui Gall În munca sa de anchetator al poliției - este semn clar de „Înclinații criminale” și „degenerare morală”. De fapt, În afara unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]