239 matches
-
necunoscut, De puteri deposedat, Fără suliță și scut, Azi nădejdii sunt redat. Cu gând fără îndoială Și cu ai speranței psalmi Trece timpu-n vâjâială Peste timpii mei mai calmi. E foarte bine și așa Decât pe năsălie; Suport oricât sub cravașa Ce este, ce-o să fie. 19 iulie 2004 NU POT Nu pot să fac ce alții fac Făr’ frică, fără milă Nu din nevoi, ci crez opac, Din noapte pe pupilă; Nu pot să fac ce alții știu În viața
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Poate că le fusese milă, dar aveau ordin să nu riște succesul acțiunii mai importante care urma. Privind în jos, la sângele proaspăt de pe pământ și în sus, la norii roșii de pe cer, Mitsuhide se ridică în scări, înălță brusc cravașa în aer și strigă: — La atac, spre Templul Honno! Cotropiți-l cu totul! Dușmanii mei sunt la Templul Honno! Înainte! Înainte! Cine rămâne îl urmă, îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul era păzit cu strășnicie. Mesagerul, lovindu-și încontinuu calul cu cravașa, călărise din ajun fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi și Hori Kyutaro, se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake împreună. Ordonă-i din partea mea să se întoarcă imediat! Da, stăpâne! Omul își lovi calul cu cravașa și porni, grăbit, în direcția satului Kinomoto. În dimineața aceea, Kuwayama încercase de două sau de trei ori să-l convingă pe Nakagawa să se retragă, dar nu-i oferise absolut nici un ajutor și-și pierduse complet capul în fața asaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar trebui să pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem lăsa numai pe tine. Trebuie să vii și tu cu noi. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se întoarse spre cartierul general de stat major și strigă cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici măcar un fir de praf în ochii lor. Însă, chiar în timp ce treceau, fură împroșcați cu focuri de armă dinăuntru, iar un glonț zgârie coastele calului lui Shonyu. Calul se cabră, aproape aruncându-l pe Shonyu din șa. — Ce obrăznicie! Ridicând cravașa, Shonyu le strigă soldaților din Unitatea Întâi: — Lichidați-mi imediat castelul ăsta! Prima acțiune de luptă a trupelor fusese aprobată. Își dezlănțuiră toată energia ce li se acumulase. Cei doi comandanți, în fruntea a câte o mie de oameni, luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cam după zece minute - o parte din caii fără călăreți trecuseră deja linia, în vreme ce un alt competitor trecuse de ultimul obstacol și se pregătea să câștige - Bumboy a fost smuls din cercurile în care se învârtea cu o plesnitură de cravașa și a sărit peste linia de sosire, câștigând cu o jumătate de lungime. Acum, agentul era un intermediar, care nu avea nici un statut legal, și tatăl meu l-a luat pe Morrie Dubedat, Fat Paul și alte două brațe tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
n-o pune nimeni la punct”. Apăsase pe cuvântul „nimeni” și era limpede la cine se gândea. La Bătrânul. Adică, dacă tot era stăpân, ar fi trebuit să se poarte ca stăpânii! La nevoie ar fi putut să umble cu cravașa în mână însoțit de Francisc pe coridor. Numai să poruncească. Dar, „ziceți și dumneavoastră, își reluă Filip insistențele, n-o poate nimeni convinge să-mi lase colivia?” De data aceasta se referea la mine, dându-mi, măgulitor, de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare naturală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mlădiat diftongi și triftongi indo-europeni... Cum să mă cheme Patricia?!... Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentru a-i argăsi pielea cerului gurii turcului. De altfel, când pronunța vechiul meu nume, parcă-i pocnea, pe gâtlej, o cravașă. Și toată cireada aceea drăguță de patrupede arăbești se îndepărta, din jurul său, mâncând pământul. - Îhî... Ba da. Mulțumesc. Să revenim, sânt curios. Și domnul Lenin i-a răspuns la scrisoare? - Cu prima poștă și expeditivitatea unui curier căzăcesc... În epistolă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei, care la ore rămânea de multe ori sechestrată În cavitatea bucală, solicita de multă vreme să-și Întâlnească perechea. Destul de târziu, Va descifră mesajul, se conformă și rezultatul avea să-i Întreacă orice așteptare. Jocheul apelând din ce În ce mai des la cravașă, Îndemnurile de „fă ca mine!” Înmulțindu-se, a făcut ca procesul de Învățare să Înainteze lent, dar sigur, până când Marinița zise: Așa tre’să faci, a fost greu, a fost bine? Da! Să nu uiți! Hai, mai departe! Vrei? Da
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mica și aparent futila istorie a bastoanelor, Înlocuitori de sceptre pentru regii din Dandyland, Însemne ale puterii și adevărate baghete magice, manevrate cu dexteritate și grație, dând sens unei Întregi coregrafii. Cu nimic mai puțin interesantă ar fi și povestea cravașelor, a umbrelelor, lornioanelor și a celorlalte accesorii de ținut În mână, fără de care un costum elegant, o ținută tipic dandy nu sunt de conceput. Spre a nu mai vorbi despre lanțuri, ceasuri ori despre bijuteriile propriu-zise (inelele, cu precădere), cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe figura locotenentului se vedea clar că nu avea dispoziția necesară să sesizeze comicul situației, și când ochii i se obișnuiră cu penumbra încăperii, se apropie de fereastră, deschise obloanele și arătă cu cravașa spre baraca alăturată: — Sergent, cine sunt oamenii închiși acolo? vru să știe. Sergentul simți cum o sudoare rece îi iese din fiecare por al trupului, dar, încercând să-și păstreze calmul, răspunse: — Familia targuí-ului. — De cât timp se află aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mâinile, făcându-le să se ridice spre cer la unison. Locotenentul zâmbi ușor și schimbă o privire cu soția sa, care-i zâmbi la rândul ei. Apoi se întoarse spre Ajamuc: — Pregătește totul, ordonă. Peste două ore plecăm - arătă cu cravașa spre baraca de la ale cărei ferestre cu gratii familia lui Gacel Sayah urmărise scena. Vin și ei cu noi, adăugă. O să-i lăsăm la adăpost, de cealaltă parte a graniței. A fost o călătorie lungă, fără să știe sigur încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un coș cu rufe murdare. Bătaia generală Începu. Fără să mai piardă timpul, Proust Îl puse la podea pe James Brown, Încercând să-l țină acolo, Însă acesta se ridica iar și iar, ca un hopa-mitică. Platon Îl ținea În cravașă pe Abraham Lincoln, iar Aristotel căuta să-i dea la gioale, când Babe Ruth interveni decisiv cu bâta de baseball. Șahiștii din fostele țări sovietice Îl Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
astfel de ocazie, fiindcă tatăl se hotărăște brusc să plece la Zwettl, în Waldviertel. De dragul peisajului. Nici nu s‑a hotărât bine, că a și început să‑și dreseze nevasta în dormitor - unde bărbatul și femeia întrețin relații intime - cu cravașa, unul dintre numeroasele lui suveniruri de pe vremuri, printre care se numără și o baionetă. Fiul și fiica n‑au auzit din gura mamei decât un „au“ stins, dar, le e de‑ajuns ca să‑și dea seama că a fost bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mână de blugii radioactivi. Am dat în jos fereastra și i-am azvârlit într-un personal care staționa pe linia alăturată. M-am mai parfumat odată cu Prada și, picior peste picior, am trecut la răsfoirea unei reviste despre cai, curse, cravașe. Compartimentul umplut, trenul a făcut un salt înainte, unul înapoi, și a început să se zgâlțâie spre Moldova. Simultan cu noi a demarat și personalul de la linia alăturată. Am văzut că se îndrepta spre Ploiești. După ce am depășit gara Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl biciuie cu cravașa ca un dement, și timp de o secundă fură cap la cap, deși Țarul părea să alerge de două ori mai repede, cu salturile alea uriașe și cu capul Împins Înainte - dar exact când erau cap la cap trecură linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi, iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acolo, trimiși special de la Centrală. S-au convins și ei. Nu simțeam fierul roșu, nici măcar pe limbă, și când mi-au curățat una din coaste cu bisturiul le-am spus să fie atenți, căci mă gâdil... Făgădău îl plesni cu cravașa, invizibilă, și tânărul începu să-și șteargă liniștit sângele de pe obraz. - Minunea e, reluă Făgădău, că nu știi ce te așteaptă. - Ba știu foarte bine: crematoriul. Dar ce folos, dacă nu vei fi și dumneata acolo, să mă vezi cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în brațe, arătând și bătîndu-și bucile: ― Să vă fie rușine! Soldați sunteți voi, ori tîlhari?... Rușine!... Nu mi-e frică de puștile voastre, iacă!... Trageți colea, dacă îndrăzniți!... Trageți!... De ce nu trageți?... Uite colea! Uite colea! Tănăsescu, văzînd-o, agită iar cravașa: ― Uite, scârnăvia dracului cum își bate joc de trupă!... Mama ei de scîrnăvie!... Puneți mâna pe ea, băieți!... Zidul militar nici nu clipea, parcă ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sergentului se umflau și se roșeau. ― În numele legii... Cuvintele procurorului, înfricoșate și uscate, nu le auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o insistență, parcă ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. Buimăciți de glasul de alarmă, grupuri de țărani, cu bețe, furci și coase, ca și când s-ar fi apărat de lupi, se avântau spre frontul trupelor. Maiorul Tănăsescu ridică cravașa. Două comenzi lacome fură subliniate de două zgomote metalice, simple, ritmice. Apoi, la intervale foarte scurte, se auzi foarte ascuțit numai câte un cuvânt scurt: ― ...ochi!... foc!... Gloatele de țărani se poticniră, parc-ar fi primit fiecare câte un pumn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]