546 matches
-
înalțe asemenea institute, când și în ce moment poate reuși o subscripțiune, un apel la capitalurile publice, în fine când și în ce moment creditul unei țări poate permite sau nu o asemine operație. [15 decembrie 1876] ["CREAȚIUNEA COMISIEI BUGETARE... "] Creațiunea comisiei BUGETARE, adică bugetul pe anul 1877, este din ce în ce mai împresurat și mai grămădit de cătră călămările militante. "Unirea democratică" și-a luat de obiect reducerile asupra instrucției publice, încît acuma vorbesc "Romînul", "Telegraful", "Reforma" și se 'nțelege că și mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s-a înființat două scoli de muzică și de declamație, una în București, cealaltă în Iași. Domnia lui Vodă Cuza e istoricește cea mai însemnată de la fanarioți încoace, atât în bine cât și în rău. Se poate spune că toate creațiunile acestei domnii au acest îndoit caracter: sub impulsiunea îngrămădirii trebuințelor moderne, românii au pierdut pentru multă vreme dreapta măsură a lucrurilor; instituții, legi, limbă, c-un cuvânt toate formele vieței publice aveau un aer pripit și netemeinic. Numele înlocuia aproape
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
meargă să vadă cu ce mică porție de înțelepciune se pot "ferici" statele. Pe cât domnea însă într-o parte a generației trecute o suficiență nemaipomenită, tot pe atâta cealaltă parte a inteligenții naționale se împluse de neîncredere față cu toate creațiunile lui Cuza Vodă, față chiar cu acele a căror necesitate s-ar fi putut discuta până la un punct oarecare, al căror caracter îndoielnic era poate cauzat mai mult prin relele baze ce li se pusese decât prin sine înșile. Se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
convingerile intime ce fiecare din public și le formează despre lume și omenire, d-sa a espus atât dovezile dualiștilor, cari împart lumea într-o substanță materială și alta spirituală, cât și dovezile contrarie ale materialiștilor, cari reduc toate fenomenele creațiunii la un singur principiu, la materie. Aceste dezvoltări paralele au fost urmate cu mare interes de public. La urmă prelectorul a încheiat dând conturele principale ale icoanei universului astfel cum ea se zugrăvește în creierul unui materialist. Din cauza vremei reci
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ca litera evangheliului cu asta n-am zis doar cumcă ea să devină mijlocul religiunei, pentru a ajunge la un scop oarecare. Arta nu se poate degrada până la mijloc, ea și-e sie însăși scop. Scopul artei e artea, frumosul. Creațiunile artistice cari sânt mijloc numai pentru un scop care nu e imanent artei se numesc tendențioase. Lucrurile cari au astfel de fundamente încît ele nu pot [fi] și altfel decum sânt acelea sânt nepieritoare, întrebuințînd vorba "nepieritor" în înțeles relativ
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
gând secret fiecare, în mica biserică din comună la icoana de hram a Sfinților Petru și Pavel - e de bună seamă, mai mult decât toate acestea, pentru că acum ne aflăm chiar sub Pomul Cunoașterii. Iată și florile în toate culorile Creațiunii pe câmpia aceasta ca o grădină, dar cu un singur pom anume pentru noi. Pentru noi, Dumnezeu a creat raiul, nu rămâne decât să ridicăm mâinile, să-i mulțumim, să atingem crengile de deasupra care vor rodi pentru noi anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unele cazuri aproape totală și efectivă în două-trei generații după Unire, când erau întrunite condițiile necesare acestui proces 5. Apariția statului grec, după 1830, conduce la topirea elenismului ca formă culturală în Răsăritul european, fapt pentru care N. Iorga afirma: „Creațiunea Elladei moderne a făcut din el o formă politică și, îndată, extensiunea lui a încetat. El s-a definit, dar s-a împuținat“6. Savantul a surprins esența fenomenului, iar cercetările ulterioare ale Corneliei Papacostea-Danielopolu au arătat că abia după
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
demență se află, oricât de discret sau de alienat, și un spectator. Georges Poulet îl somează pe Cioran să se calmeze, să nu se mai zbuciume, să nu mai fie deopotrivă „torționar și torturat”. Continuă Cioran: „Sunt în conflict cu Creațiunea și mi-e cu neputință să mai dau înapoi. Fără să pun la socoteală că am o nevoie fizică să mă iau de piept cu legile lumii. ș...ț Mă aflu aici ca să dau mărturie împotriva universului și împotriva mea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu există râs în creștinism” (II, 355). Cioran ar prefera, oricum, un Dumnezeu care să aibă atributele demonului; astfel, el însuși i-ar semăna: „N-aș putea să ader decât la o religie în care Creatorul și-ar râde de Creațiune Ă un Dumnezeu zeflemitor. // Totul ar fi atât de simplu dacă am accepta un Dumnezeu zeflemitor” (idem). Dar uneori trăiește sentimentul că, totuși, suferința hrănește numai impostura sensului: „Mă gândesc tot mai mult la suferințele ce n-au nici un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
simplă: nu cred că există un om a cărui copilărie s-ar putea compara cu a mea. Cerul și pământul erau, cu adevărat, ale mele. Până și spaimele mele erau fericite. Mă trezeam și mă culcam Ă ca Stăpân al Creațiunii. Eram conștient de fericirea mea și presimțeam că o voi pierde. O teamă secretă îmi măcina zilele. Nu eram chiar atât de fericit pe cât pretind acum” (I, 149). Nimic nu se compară cu copilăria petrecută la Rășinari: „În afara anilor de la
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
trezire a dragostei față de muncă. Contribuția principală a profesorului Bârsănescu la dezvoltarea științei educației poate fi așezată sub genericul pedagogiei culturii și a politicii culturii. El militează pentru „organizarea culturii” în folosul „comunității” și „indivizilor”, indicând căile de propagare a „creațiunilor culturale”. Cultura-educație dezvoltă vigoarea nației, afirma cu o jumătate de secol în urmă profesorul ieșean, animă, unifică, inspiră sentimente superioare. Educația, creația și propaganda culturii trebuie să fie deci circumscrise unor norme organizatorice și tehnici de difuzare care să convină
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
că „principala misiune a Universității noastre, care sunt ramurile recunoscute ale științei, e să cerceteze și să cunoască realitățile naționale, pământul țării în feluritele lui înfățișări, populația care îl locuiește în realitatea sa biologică, psihică și socială și în toate creațiunile și manifestările ei de-a lungul anilor”. Alături de această menire de a studia viața spirituală și economică a poporului, Universitatea mai are misiunea - credea Ștefănescu-Goangă - „de a răspândi știința și a contribui la formarea mentalității științifice a poporului nostru” (1933
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
aceeași linie este formulată și datoria criticii superioare care, în viziunea lui Radu Ionescu este de a descoperi mecanismele perfecțiunii și ale eternizării actului artistic, prin stabilirea unor reguli pe baza operelor ce-au rezistat timpului "La vederea acestor nepieritoare creațiuni ale geniului omenesc nu suntem, oare, datori a ne întreba pentru ce au ele acest caracter de viață și majestate? Prin ce mijloace au putut să dobândească această putere încântătoare ce deșteaptă admirațiunea și entuziasmul? Cari sunt principiile și regulele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe traseul transtextual (în sensul dat de G. Genette conceptului), care leagă scepticismul romantic eminescian de viziunea lucid-lirică a unui Arghezi în dialog cu alter ego-ul său Coco: "Privește tu câne scrie Caragiale străvechi prieten și todeauna supus al regilor creațiunii, privește imensul lor carnaval, vasta lor mascaradă. Iată-i, fiecare cu coroana și sceptrul său de pietre scumpe, măcar de lemn și ciobulețe de sticlă colorată, dacă nu nici atât, măcar de carton și peticele de hârtie văpsită. Între ei nici unul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naturală, cetirea semnelor acestei revelații și împlinirea unora din îndemnurile ei încă au înfăptuit-o oamenii printr-un fel de colaborare cu Dumnezeu. Această colaborare din sfera ordinei naturale atinge treapta culminantă prin genii. Nichifor Crainic poate reduce astfel toate creațiunile superioare ale omenirii la ajutorul lui Dumnezeu. „Crezând în Logos ca în rațiunea divină a lumii, doctrina ortodoxă admite, precum vom vedea, valabilitatea universală a principiului teandric. În lumina ei, geniile apar ca niște profeți naturali ai lui Dumnezeu în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu. El este singurul Mântuitor, numai fiindcă este creatorul lumii și susținătorul ei. Căci mântuirea nu e decât o refacere a lumii, o „a doua creație” a ei după stricăciunea și dizarmonia în care a aruncat-o păcatul. Doctrina despre creațiunea lumii prin Dumnezeu face parte astfel în chip esențial din creștinism. O premisă tot atât de necesară a creștinismului este doctrina despre un păcat universal și despre o stricăciune generală rezultată din el, în care a căzut creațiunea, dar din care nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-o păcatul. Doctrina despre creațiunea lumii prin Dumnezeu face parte astfel în chip esențial din creștinism. O premisă tot atât de necesară a creștinismului este doctrina despre un păcat universal și despre o stricăciune generală rezultată din el, în care a căzut creațiunea, dar din care nu se mai poate ridica prin puterile proprii, făcând necesară milostiva întrupare și jertfă a Cuvântului dumnezeiesc prin care s-a și creat lumea. Doctrina despre păcat propriu-zis este atinsă mai fugitiv în sistemul de cugetare al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
meditând asupra insistenței cu care susține Nichifor Crainic acest lucru, miam lămurit de ce în lumea protestantă și prin influențe teologice și la noi Biserica nu rezultă ca o consecință necesară din Iisus Hristos: pentru că protestantismul, dezinteresându-se total de ordinea creațiunii, consideră pe Iisus Hristos numai ca Mântuitor, ca pe unul ce n-are interes față de întreaga creațiune, cu ordinea, solidaritatea și varietatea ei esențială. (Uneori Iisus, deși acceptat ca Mântuitor, nu e socotit și Dumnezeu, sau Creator al Lumii). Dacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin influențe teologice și la noi Biserica nu rezultă ca o consecință necesară din Iisus Hristos: pentru că protestantismul, dezinteresându-se total de ordinea creațiunii, consideră pe Iisus Hristos numai ca Mântuitor, ca pe unul ce n-are interes față de întreaga creațiune, cu ordinea, solidaritatea și varietatea ei esențială. (Uneori Iisus, deși acceptat ca Mântuitor, nu e socotit și Dumnezeu, sau Creator al Lumii). Dacă-i așa, indivizii pot forma cu Iisus tot atâtea comunități izolate, care să nu imite și să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Iisus, deși acceptat ca Mântuitor, nu e socotit și Dumnezeu, sau Creator al Lumii). Dacă-i așa, indivizii pot forma cu Iisus tot atâtea comunități izolate, care să nu imite și să nu transfigureze solidaritatea naturală a făpturilor din ordinea creațiunii. lată de ce Nichifor Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
izolate, care să nu imite și să nu transfigureze solidaritatea naturală a făpturilor din ordinea creațiunii. lată de ce Nichifor Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin care armonia ei primordială a fost tulburată și Biserica, privită ca un cosmos restabilit, e ordinea în care se înlănțuie expunerea lui Nichifor Crainic. Concepția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făpturilor din ordinea creațiunii. lată de ce Nichifor Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin care armonia ei primordială a fost tulburată și Biserica, privită ca un cosmos restabilit, e ordinea în care se înlănțuie expunerea lui Nichifor Crainic. Concepția aceasta se străvede și în faptul că de câte ori vorbește despre Biserică o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Nichifor Crainic și ca o viziune panestetică. Natura, în sensul cel mai cuprinzător, este frumoasă și a fost și mai frumoasă înainte de cădere. A fost și sub raportul frumuseții un Paradis și va fi la sfârșit iar un Paradis. Creațiunile imaginațiilor geniilor artistice sunt tot atâtea tablouri profetice ale viitorului Paradis. Faptul că lumea creată este frumoasă îl face pe Nichifor Crainic să atribuie și lui Dumnezeu însușirea frumuseții. Aceasta este o a doua idee din Dionisie Areopagitul pe care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zis Dumnezeu să se facă lumină și lumină se făcu”. Această lumină e substanța primordială a lumii, prin care ea e bună și frumoasă totdeodată. Fără lumină, lumea n ar putea să fie cosmică. „Ea e frumusețea și podoaba întregii creațiuni văzute, zice Ioan Damaschin. Căci ia lumina, și toate rămân necunoscute în întuneric, fără să-și poată arăta frumusețea”(Dogmatica, p. 72). Pentru orice estetică, organul principal al frumosului e ochiul, iar armonia și splendoarea formelor și a culorilor nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu s-ar mai pune, căci aș face parte din această lume. Aș fi această lume căreia mă împotrivesc acum cu toată conștiința mea și prin întreaga mea exigență de apropiere. Tocmai această rațiune atât de derizorie mă opune întregii creațiuni. Iată de ce n-o pot nega dintr-o trăsătură de condei. Trebuie, așadar, să mențin ceea ce cred adevărat. Trebuie să susțin, chiar împotriva mea, ceea ce îmi apare atât de evident. Căci fondul conflictului, al divorțului între lume și spiritul uman
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]