107,545 matches
-
1970. Este un moment al articulării unei concepții stratificate asupra timpului: un continuum sonor cu diferite încifrări simbolice curge de la un capăt al altul al pieselor, asemenea unui fluid temporal indistinct. Peste el se suprapun efemeridele, evenimente sporadice, fulgurante, ce creează un plan apropiat, al unei dureroase inserții în timp. Ritmarea lor și jocul fin dintre diferitele substanțe sonore constituie planul dramaturgic al lucrării. Vieru preferă timpul linear ca fundal. Energiile acumulate interior se condensează în explozia efemeridelor, simțite ca noduri
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
vorbească sau să-i arate "lucrurile ceale cu scârbă ale acestei vieți", însă schivnicul Varlaam va pătrunde în curtea lui și-i va vorbi despre deșertăciunea acestei lumi și despre învățătura creștină. În primul rînd remarcăm, desigur, o anume redundanță creată prin dilatarea textului monocord care dezvoltă de la un capăt la altul aceeași temă a învățăturii creștine și care implică deseori retorica tonului moralizator patetic. Epicul, de altfel, are mai mult rolul de pretext-cadru. Povestea simplă și care se încheie cam
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
care, ca luată de-o furtună iscată din senin, are impresia c-a trecut în planul al doilea. Nu pot să nu văd fățărnicia multora dintre poziții, în perfectă congruență cu încercările de-acum un an sau doi de a crea, la vârful ierarhiei intelectuale, așa-numiți "antisemiți" și "conservatori vicioși". Ce țară fericită am avea dacă aceeași grupare ar fi la fel de activă în fața comportamentului odios al veritabililor antisemiți și anti-occidentaliști! Dar când un Vadim Tudor nu e atins nici cu
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
volum Erau ziare, evenimente (Timișoara, Brumar, 2000) grupează texte scrise în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
metoda lui de lucru - dimineața studii, biografii critice, iar după-amiaza roman - va produce în curând o operă neîncăpătoare pentru o bibliotecă. Lidia Vianu: Cărțile dvs. fac naveta în timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte, felurite inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
întâmplat că atunci când m-am oprit din scris poezie să încep pe dată să scriu proză. Sunt încredințat că sensiblitatea a rămas aceeași dar pur și simplu a migrat către un mijloc de expresie diferit. Este în intenția dvs. să creați un nou gen literar, un hibrid între proză, poezie și dramă? Hibridizarea e marea descoperire a Fluxului Conștiinței, dar ea s-a manifestat fără opreliști mai ales de la 1950 încoace. Recurgeți la ea cu premeditare ori din instinct (scriind romanul
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționați hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să creez o formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit 'fapt' și 'ficțiune'. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în intenția de a construi o
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
cea a Londrei. Ați accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, consecință a căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare de activitate urmate de mai multe generații la rând
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
dă o nouă perspectivă asupra operei scrise de Cioran în franceză. Citind în întregime, ea a căutat toate referințele la România, la anii '30 sau la fascismul românesc. într-un capitol intitulat "Spovedanie", a adunat toate aceste referințe și a creat un text nou, scris numai cu cuvintele lui Cioran, în care el mărturisește că trecutul lui a constituit o eroare. Scrie Petreu: "din această "spovedanie"... se vede foarte clar că a fost preocupat, sâcâit să-și lămurească relațiile cu propriul
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
bine activitățile de Rezistență, spre deosebire de un scenarist-poet, care refuză orice ofertă din partea nemților, filmul este și un omagiu adus realizatorilor din acea epocă, care cu mijloace tehnice extrem de precare și în condiții ideologice din cele mai vitrege, au reușit să creeze opere care stîrnesc și acum admirație și respect. Cu toate că favorita mea la interpretare feminină a fost Judi Dench, pentru rolul unei Iris Murdoch bolnavă de Alzheimer în filmul "Iris", produs de aceiași Minghella și Pollack, pînă la urmă la Berlin
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
în care putem - dacă nu cumva e doar o iluzie - să alegem o direcție de evoluție. în mod special autorul supune unei judecăți critice idealul umanist al lumii de azi, care presupune bunăstare pentru toți, prin redistribuirea forțată a ceea ce creează oamenii de valoare, situare exclusiv în prezent, amnezie interesată și asigurarea confortului sufletesc prin reprimarea sensibilității. "Oamenii de azi - explică filosoful - sunt cei mai bine hrăniți, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasării în spațiu) pe care i-
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
reală la omul respectiv. Cartea lui Horia Patapievici se pretează la o amplă dezbatere publică. E un inventar aproape complet al temelor fierbinți ale lumii de azi. Multe dintre acestea ar fi meritat discutate cu seriozitate, dacă s-ar fi creat un climat propice. Ca să revin la rezerve. Poate că trebuie întîrziat mai mult asupra metabolismului mental, social, istoric care a făcut posibilă apariția "omului recent", poate trebuie să reflectăm și la recuperarea lui... Eu mă simt tentată să-l privesc
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
cu mai multă simpatie... Sigur, e firesc să-l privim cu mai multă înțelegere și să-i dăm mai mult credit. Acestea sînt lucruri care s-ar putea discuta, mai exact s-ar fi putut discuta, dacă s-ar fi creat un climat propice. Din păcate "execuția" publică a cărții are tocmai defectul de a suspenda discuția prin otrăvirea climatului. Nu mai e vorba să pui în opoziție idei, ci e vorba să participi sau nu la o ardere pe rug
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
care vrea altceva decît pur și simplu să exhibe dexterități bibliografice, mușchiulatură de specialitate. Cei mai mulți au devenit fabricanți de cărți: știu cum se face obiectul ăsta, au un fel de îndemînare în a armoniza pagina cu subsolul și-n a crea accesorii inhibante. Foarte puțini sînt cei care scriu riguros, care simt nevoia s-o facă pentru că sînt apăsați de o întrebare vie. Tipul ăsta de text viu, de problematică asumată cred că e rar astăzi. Dar ceea ce iarăși mi se
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta românească, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și meridională, de factură postimpresionistă, care contrabalansează tensiunile nordice, expresioniste și nocturne, ale Școlii de la Baia Mare. Dar dacă Balcicul nu a creat, asemenea mișcării de la Baia Mare, o stilistică unitară într-o tematică diversificată și nu și-a extins aria de interes dincolo de orizontul artei noastre - el manifestîndu-se invers, prin monotematism și prin diversitate stilistică -, acest spațiu a creat o stilistică unitară a
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
dacă Balcicul nu a creat, asemenea mișcării de la Baia Mare, o stilistică unitară într-o tematică diversificată și nu și-a extins aria de interes dincolo de orizontul artei noastre - el manifestîndu-se invers, prin monotematism și prin diversitate stilistică -, acest spațiu a creat o stilistică unitară a receptării, o coerență inimaginabilă a comportamentului artistic și a devenit, sub presiunea unor energii iraționale, probă obligatorie pentru buna funcționare a resorturilor adînci ale actului de creație. Aici s-au verificat, de-a lungul a cîtorva
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
ei pare să fie mai puțin o metodă și mai mult o stare, iar cei care vor să învețe ceva despre această știință vor fi dezamăgiți. Autoarea urăște cărțile de tipul "cutare disciplină pe înțelesul oricui" și crede că acestea creează semidocți, printr-un fel de "turism cognitiv" în care se angajează medici și arhitecți în goană după cultură generală. în consecință, alege să le vorbească "studenților deștepți" și tuturor acelora care nu caută o "carte de învățătură", ci una din
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Brauner, dinamica imaginației și sensul propozițiilor sale nu sunt tocmai confortabile și puțini ar fi tentați să și le asume și să se identifice simbolic cu ele. Dacă arta lui Brâncuși, de pildă, este una solară și afirmativă, dacă Eliade creează iluzia accesului, aproape turistic, la cele mai adînci resorturi ale lumii, dacă Cioran mîntuie de angoase prin stil și escamotează dramele existenței prin histrionism literar, dacă Ionescu descarcă absurdul în metafizică și ridică incoerența lumii pînă în pragul iluminării mistice
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
coșmarului. Simultaneitatea umanului cu zoologicul, a grației cu teratologicul, a frumuseții cu stihia și a codului de comunicare cu propria sa disoluție, constituie un alt tip de înțelegere a lumii decît acela narcisiac și confortabil pe care ni l-am creat singuri și în a cărui realitate exclusivă am crezut cu o naivitate de multe ori ipocrită. Există în această enormă construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
-i închidem..." Romanele despre "zonele crepusculare", interzise moralității mărginite, nu sunt rare, însă cu totul rare sunt astfel de romane bine scrise. Virgil Stanciu a tradus excepțional și a clarificat, într-o bine documentată postfață, un autor care și-a creat deja faimă de "anti-pudibond", morbid și deviaționist: Ian McEwan, (n. 1948, cunoscut prin volumele de nuvele întâia dragoste, ultimul ritual, 1970, Grădina de ciment, 1978, și romanele Tihna străinilor, 1981, Câinii negri, 1992, Ispășire, 2001). Pornind de la un motto din
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
a spus-o!), ci doar le ridiculizează. Iar obiectul principal al deriziunii e deobicei felul cum vorbesc, majoritatea păcatelor fiind veniale. Dar oare ele vorbesc mai rău decît oamenii cultivați? Nu cumva simpla așternere în scris a unor exprimări orale creează cea mai mare parte din impresia de incorectitudine caraghioasă a limbii lor? Secolul XX a distorsionat imaginea unui scriitor al secolului XIX. De cîteva decenii bune, acest nu mai este el însuși.
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
care mi-a înlesnit accesul în acest univers, în acest mod surprinzător de a organiza timpul și de a provoca nașterea semnificativului a fost chiar președintele fundației, Kostas Kartelias: poet, visător și comerciant de vise pentru femei căsătorite. Întîlnirile fundamentale creează de fapt sistemul care ordonează destinul și adună, împreună, energiile, vibrațiile, dinamismul, spiritualitatea. Maeștrii stimulează, acolo unde depistează că este cazul, încrederea în sine, deschid ușile cunoașterii, arată drumul posibil al împlinirii. Opțiunea aparține ucenicilor. Selecția se face din rîndul
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
se poate ajunge numai când în aceste ramuri ale economiei, poporul "produce mai mult decât are lipsă", dar susține pe bună dreptate că "agricultura, meseria și neguțătoria nu pot înflori fără de cultură generală, dar nici cultura generală nu se poate crea în inima poporului, dacă-i lipsește bunăstarea". Broșura Detorințele noastre este subintitulată "un discurs popular închinat preoților și învățătorilor români", considerați de reprezentanții Școlii Ardelene, și, mai târziu, de Octavian Goga, luminătorii satelor. Dacă Învățătorul și poporul poate fi considerat
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
Elena Lazăr Takis Varvitsiotis Decan al poeților din Salonic, orașul unde s-a născut, a studiat și a creat întreaga operă, Takis Varvitsiotis (n. 1916) este, neîndoielnic, cel mai important poet în viață al Greciei. Autor al unei creații poetice de dimensiuni impresionante, strânsă parțial în volume în ultimii ani, eseist, critic literar și harnic traducător din lirica universală
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
Brad-Chisacof, Geo Vasile ș.a.) rămâne un prieten statornic al României, pe ale cărei meleaguri a poposit în 1979. Știm că Salonicul și-a dobândit un loc aparte în lumea literelor elene. Care a fost contribuția poeților și prozatorilor care au creat pe aceste meleaguri? Salonicul deține fără îndoială un loc aparte în lumea literelor elene și aceasta fiindcă a înscris o contribuție notabilă, atât în poezie, cât și în proză. O întreagă pleiadă de poeți și prozatori vestiți a obligat critica
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]