11,160 matches
-
deja clasicizat, taberele de sculptură în aer liber continuă să atragă artiști, de la proaspeți absolvenți ai academiilor de artă la consacrați, și să fie un teritoriu al investigației artistice, care merge de la simplul exercițiu de construcție spațială până la experimentul autentic creator. Între 11 și 19 iunie a avut loc, la Bistra Mureșului, Simpozionul de sculptură în lemn �Ion Vlasiu", organizat de sculptorul Simion Moldovan, deja versat în organizarea unor astfel de manifestări al căror inițiator a fost în anii trecuți la
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
într-o circulație normală a valorilor, în configurația lor atât de dinamică și de contradictorie de la începutul mileniului III. Ca și Ion Barbu, Tudor Arghezi mi se pare un subiect închis pentru poezia contemporană, pe care nu o văd pactizând creator cu un maestru posibil. Dacă Leonid Dimov și, mai târziu, Mircea Cărtărescu asimilaseră ceva semnificativ din arghezianism, astăzi nu ne mai putem (măcar) imagina să avem barbieni și arghezieni, în timp ce bacovienii și blagienii mai sunt încă posibili. Mai clar spus
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
în urmărirea unui scop fundamental virtuos și în a plăti greaua datorie de a fi mereu același ori de a se lăsa împovărat de jocul în care i se impune să suporte, răbdător și neclintit, neajunsuri fără de leac. O existență creatoare aidoma unei nicovale care cu cât este mai mult lovită, cu atât mai mult se întărește. Cum întărit a ieșit Horia Surianu din variile darale și nazuri pricinuite deopotrivă de metropola și coloniile exilului, pivotând elegant printre fanfaronade și dulcegării
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
nu este, lucru prea bine știut, un simplu instrument pe care-l poți înlocui fără probleme. Ea e coloana vertebrală a ființei sale spirituale; schimbarea limbii în care scriitorul se exprimă conduce la modificări esențiale, inclusiv la remodelări ale personalității creatoare. Povestitorul de limbă franceză Panait Istrati e "altcineva" decît gazetarul socialist de limbă română cu același nume; dramaturgul Eugčne Ionesco nu este versiunea în limba franceză a criticului și pamfletarului Eugen Ionescu. între cei doi termeni ai acestor "cupluri" există
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
în limba franceză a criticului și pamfletarului Eugen Ionescu. între cei doi termeni ai acestor "cupluri" există, fără îndoială, multe elemente comune " dar între scriitorii omonimi, cu identități diferite în limbi diferite, distanța e apreciabilă. Studierea modului în care personalitatea creatoare se "multiplică", apărînd într-o ipostază nouă nu e, desigur, lipsită de relevanță. Examinarea textelor semnificative pentru atitudinea față de literatura română ale lui B. Fundoianu/Benjamin Fondane devine așadar un prim pas într-o asemenea cercetare. înainte de a deveni scriitor
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
șabloane, conuri de umbre și tăceri, revigorări, șanse, neșanse, spaime, succes, inteligență, har, travaliu. Relații vii, relații moarte. Adevăr, minciună. Teatru. Mai este timpul acesta pentru teatru? Parcă nu. Mă gîndesc la amploarea unui fenomen, și nu la excepții. Efervescențele creatoare, spirituale s-au estompat. Aroganța mediocrităților se întinde peste tot. Cine pe cine minte? Un joc pervers, în care, de fapt, toată lumea știe adevărul. Scena, însă, nu iartă și lasă să se vadă derizoriul vremurilor care au pătruns în noi
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
răspunderea musafirilor, m-am ferit de a mai invita pe Em. Cioran. Am avut impresia, în acea noapte de chef, că sîntem niște maimuțe bete". Să fie toate acestea triste adevăruri? Cele mai multe sînt neîndoios. însă așezate la periferia vieții esențiale, creatoare ori istorice, ni se înfățișează nu mai puțin grăitoare pentru psihologia memorialistului decît pentru personajele sale: o psihologie de-o receptivitate ieșită din comun, de-o structură acut inconformistă, izvorîtă dintr-o enormă vitalitate ce nu se putea abține de la
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism " drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
întîlniri, de emoție, de amintiri � Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunză, Andriy Zholdak. Nu am avut altă șansă ca să apuc să văd, totuși, ceva. Sigur că și așa mi s-au încurcat căile. După cîteva zile trenante, fără suspansuri creatoare, au fost programate în aceeași seară, și cam unul peste altul, trei spectacole de autori care mă interesau, astfel încît n-am putut să parcurg nici o montare pînă la capăt, fugind literalmente de colo, colo. Nu mi s-a mai
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Un spectacol profund, tulburător, răscolitor. O demonstrație conținută a erudiției lui Mihai Măniuțiu-teoreticianul, a modificărilor de accente pe care regizorul le poate aduce, o motivată deplasare de lumi, de angoase, de problematici, o asumată vulnerabilitate. Mihai Măniuțiu face un popas creator, de ceva vreme, pe tărîmul textelor vechilor greci. Am văzut Bacantele la Tîrgoviște � cel mai tînăr și mai neliniștit teatru din peisajul nostru � iar în festival mi-am completat tripticul cu Electra și Perșii. Investigația regizorului conduce nu la întoarcerea
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Puteau să parcurgă pagini fundamentale despre scriitori români, de la Bacovia, Sadoveanu și Rebreanu până la Sorin Titel, să aibă revelația capodoperei oferită de Gogol sau fantasticul banalității. Cred, însă, că cel mai mult a impresionat atunci seria de reflecții asupra spiritului creator. Dimpotrivă, când Vasile Popovici a scos în 2000 o antologie din aceleași reflecții ea n-a interesat tot atât. Aceasta pentru că, din păcate, deschiderea către opera lui Lucian Raicu n-a durat. A intervenit o lege implacabilă a erei informaționale
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
foarte puțin. Ei polemizau implicit prin ideile și practicile lor divergente. Am numit necesar acest dialog virtual deoarece ei erau reprezentativi pentru modurile principale de a face critică. Spus foarte pe scurt: prin observarea operei sau prin identificare cu actul creator. Relația cu cei doi critici, deveniți prieteni, s-a înscris în același regim polarizat, care-mi amintește de rândul ăsta un titlu al lui Șerban Foarță: Dublul regim (diurn)/nocturn) al presei. Diurn/nocturn în sensul cel mai propriu. Când
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
expoziția ar fi conținut în mod expres un mesaj criptic, de rezistență prin cultură, mai ales într-o perioadă în care solidaritatea ajunsese o noțiune goală de înțeles. Cei ce i-au călcat pragul atunci au înțeles repede forța sa creatoare și, marcați de libertatea de expresie a lucrărilor, au aderat, adesea entuziast, la adevărurile afirmate de artist. Este meritul acelor intelectuali care, în a doua jumătate a jumătate a anilor '50, văzându-i creația, i-au înțeles originalitatea și, mai
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
lumea francofonă literatura română și, de puțină vreme, conducerea revistei Atelier de traduction (la Editura Universității Suceava). Toate aceste dimensiuni dau doar o idee despre ce înseamnă traducătorul deplin și totuși în căutare perpetuă a centrului de aur al facerii creatoare, care este Irina Mavrodin. Trebuie să subliniem, de la bun început, că traducerea în viziunea Irinei Mavrodin nu este o teorie ce se cere aplicată, ci o practico-teorie, o reflecție izvorîtă dintr-o experiență care ținea seama de ea, modificînd-o în
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
chingi, de constrîngeri inexorabile. De altminteri, dreptul traducerii de a sta lîngă creația autentică este mereu subliniat de traducătoarea lui Proust și Cohen, dar, totodată, poetă și eseistă cunoscută și răsplătită cu numeroase premii, care cunoaște așadar scrisul și facerea creatoare dinăuntrul lor. În cărți precum Modernii precursori ai clasicilor, Mîna care scrie, Uimire și Poiesis sau Cvadratura cercului, în studii și articole din Secolul XX, Convorbiri literare, România literară, semnate de Irina Mavrodin, sînt numeroase reflecții despre traducere și traducător
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
de ghicire a criticului, face mai mult decît analiza; de multe ori criticului i se cere inspirație ca și artistuluiť". Sau: "Șerban Cioculescu într-o pledoarie raționalistă caracteristică, prin care ajunge într-un chip necaracteristic pentru el să susțină legitimitatea creatoare a criticii: ŤAșadar, nu e adevărat, cum se pretinde, că fiecare critic e un scriitor ratat, ci dimpotrivă, fiecare scriitor valabil e un critic care a vrut să fie altceva decît critic, și nu a reușit decît prin puternicul spirit
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
natura criticii. Să fie actul critic o instanță strict obiectivată, "rece" pînă la impersonalizare? "E limpede, afirmă exegetul în discuție, că răspunsul nu poate fi nicidecum Ťpozitivistť, ci mai degrabă Ťromanticť: actul critic e o formă de cristalizare a tensiunii creatoare. Valorizarea și interpretarea apar în felul acesta ca materializări ale aventurii interioare". Și nu unica posibilă, ci doar una din "materializările" ce se pot produce în cadrele aceleiași personalități. Este combătută cu energie subestimarea poeziei sau a prozei semnate de
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
cadrele aceleiași personalități. Este combătută cu energie subestimarea poeziei sau a prozei semnate de autori cunoscuți mai mult în calitate de critici, văzute uneori, din oficiu, drept o violon d' Ingres. Critica nu e o jugulare, o deturnare, o ratare a spiritului creator, ci o ipostază a manifestării lui: "A te exprima în forme diverse (să le spunem: complementare) devine chestiune de temperament, disponibilitate și, de la un punct încolo, chiar și de opțiune". Nu sînt lucruri noi (le întîlnim și la E. Lovinescu
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
românesc medieval a fost pragmatic prin excelență, îndeplinind funcții imediate - administrative, istorice sau pedagogice -, artisticitatea lui (atât cât este) fiind astăzi un efect al procesului receptării care-i atribuie, în funcție de propria experiență culturală, calități estetice cu totul independente de intenția creatoare. Adică expresivitate involuntară. Spune Eugen Negrici: "Eliberați de obligația de a identifica și delimita valori literare și de a face din literatură un capăt de lume și singurul scop al cercetării, ne vom îndrepta atenția asupra fenomenului creator în ansamblul
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
de intenția creatoare. Adică expresivitate involuntară. Spune Eugen Negrici: "Eliberați de obligația de a identifica și delimita valori literare și de a face din literatură un capăt de lume și singurul scop al cercetării, ne vom îndrepta atenția asupra fenomenului creator în ansamblul lui." Criticul propune Metoda vocațiilor, vocația fiind considerată cea mai elementară aspirație care se cere satisfăcută prin lectură dar nu numai, expresia unor "atitudini antropologice universale": nevoia de cunoaștere, predispoziția idealizării și tendința intensificării senzațiilor. Într-un cuvânt
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
ale "însumării de harfe", cum ar fi spus Ion Barbu. Există vreo vârstă pe care s-o fi simțit, până astăzi, ca "fruct oprit", stimată doamnă Nina Cassian? Nina Cassian: Vă referiți la "artă" sau la vârstele biologice? În privința domeniilor creatoare, ce-i drept, mi-am "încercat puterile" în aproape toate disciplinele - literatură, muzică, desen și pictură, actorie, dans, critică literară, coregrafică, muzicală, de teatru și film, publicistică - unele dintre ele practicându-le doar ocazional și doar cu elan și competență
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
o poezie, spunea că "omul bun" ("Der gute Mensch") se gândește și la altceva în afara lui însuși. "Disciplina de gândire" și cea "morală" au constat exact în faptul că mă despărțeam de egocentrismul care se năștea în mine (datorită puseurilor creatoare), aderării la o cauză generală și generoasă. Că la ora aceea - în 1940! - aceasta s-a numit pentru mine "comunism" - aceasta merită o mai lungă și mai nuanțată discuție. Oricum, această sonoritate e compromisă (prin instalarea, în numele ei, a unor
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
de activitate - oferindu-le ceea ce se numește o "traducere brută", dar, de fapt, o versiune posibilă. Acest exercițiu m-a stimulat, fără îndoială, până am început să "eman" în limba de adopțiune. C. P.: Care este totuși secretul tinereții dumneavoastre creatoare? Există un astfel de secret? N. C.: Mulțumesc pentru compliment, dar nu știu dacă-l merit. Tot ce știu e că, asemenea tatălui meu, n-am stat niciodată degeaba. Îl văd și acum, în ultimii lui ani, slăbit de boală
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
pentru toți", titlu care aparține de fapt unei poezii ale mele și care titlu indică destul de clar că visez o ordine, o disciplină, în sortarea detaliilor vieții, întru aflarea unui "sens" - pe care l-am și găsit poate în activitatea creatoare neîntreruptă până azi, bună, rea, cum o fi fost și este. C. P.: Dacă muzica a fost un "exercițiu de umanizare" a "stihiilor tinereții", iubirea ce fel de exercițiu a fost? N. C.: Nu țin minte să fi afirmat vreodată
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
vedea lucrurile, așa cum îl poate constata în acțiunile Sovietelor în spațiul cultural. De acord că puterea sovietică ar fi rezolvat unele probleme de natură strict economică, el nu poate accepta evidența unor practici constrângătoare ce contrazic orice idee de libertate creatoare: Contradicția economică a burgheziei care-și aruncă mărfurile în mare atunci când lumea moare de foame doar pentru a-și ridica prețurile, a fost rezolvată de soviete" - scrie el. Însă faptul că sovietele aruncă în mare, pentru a-și ridica propriile
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]