420 matches
-
de la Universitatea din București. S-a remarcat prin conferințele ținute la sediul societății. Cea mai reprezentativă prin ideile expuse s-a intitulat Câteva idei conducătoare în viața noastră românească, rostită la 25 noiembrie 1901. Ideile expuse formau un fel de credo pe care trebuia să se clădească educația poporului român și făceau referire la caracterul unitar al 42 Alexandru Zub, Istorie și istorici în România interbelică, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 163-168. 43 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 133-135. 44 Idem, 3
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
un teren metafizic alogen, neoccidental: vechea, înrădăcinata și întărita convingere despre autonomia politicii față de morală [367], prin Machiavelli și alți scriitori occidentali, își are originile în politica indiană, după cum am menționat mai sus [368]. Oricum, responsabilitatea directă a adoptării noului credo păgîn, revine gînditorilor, întrucît ei au fost primii care l-au adoptat și ei au fost cei care l-au răspîndit în sînul poporului german. Nu ne revine nouă sarcina să aprofundăm acest aspect de un dramatism și de o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
simplul postulat potrivit căruia autorul "știe mai bine" ceea ce trebuie să credem despre opera lui. Nu putem să călătorim în paratext fără să nu ne lovim de această presupunere: justețea punctului de vedere auctorial (și, în egală măsură, editorial) este credo-ul implicit și ideologia spontană a paratextului (1987, p. 375). În consecință, studiul nostru se va opri asupra aspectelor menționate în opera lui G. Génette, dar prea puțin explorate. Reluăm definiția pe care acesta o dă peritextului editorial: Numesc peritext
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
iată consecința unei societăți de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață (social, politic, științific). Iată încă un "sfat" evanghelic pe care ni-l dă un avocat celebru: "Denunțați-vă unii pe alții este noul credo al unei societăți paranoice și rele care supraveghează totul și nu împiedică nimic"3. Și se fac petiții contra unei teze proaste, contra hărțuirii sexuale de care s-a făcut vinovat unul sau altul. Iată moravuri tribale care nu vor
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vreme după aceea, această răspundere a fost înmânată preoților, care decideau asupra destinului celor care trebuiau să fie cei aleși, unii dintre ei sanctificați, binecuvântați, selectați, etc. Rațiunea celor decise se făcea în acord cu un sincretism caracteristic, cu un credo controlat de un Atotputernic, avînd numele de Dumnezeu în religia creștină. În acest fel, se dobândea binecuvântarea pentru ca cineva să fie aristocrat, și pe urmă pentru postura de feudal, de războinic, de simpli membri ai cetății (cetățeni) sau pentru aceea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
până la găsirea lor ea n-a încetat să mai rătăcească liber printre etapele sale de dezvoltare anterioare, să se afunde în mentalitatea de gândire panteistă, interesantă și atractivă oricând, ca și astăzi; nu mai puțin, să se centreze fanatic pe credo-ul scolastic. Acest credo este de acum necesar în edificarea psihologiei ce va putea deveni și profesiune de credință. Va avea de acum drumul așternut de fundamentele unei logici inductive (F. Bacon), de disponibilitatea de a se putea îndoi dualist
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
n-a încetat să mai rătăcească liber printre etapele sale de dezvoltare anterioare, să se afunde în mentalitatea de gândire panteistă, interesantă și atractivă oricând, ca și astăzi; nu mai puțin, să se centreze fanatic pe credo-ul scolastic. Acest credo este de acum necesar în edificarea psihologiei ce va putea deveni și profesiune de credință. Va avea de acum drumul așternut de fundamentele unei logici inductive (F. Bacon), de disponibilitatea de a se putea îndoi dualist de adevărurile de până
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
orice etapă istorică, cunoașterea sufletului a însemnat învingerea unor asperități de natură metodologică și conceptuală. Epoca medievală este un bun exemplu, când drumul cunoașterii psihologice a necesitat învingerea unor dificultăți conceptuale legate de limitele de explicare a sufletului în termenii credo-ului în forța divină, care hotărăște tot ce se întâmplă în natură și în societate. Asperitățile au fost date de puternica influență a tendințelor subiectiviste și indeterministe, care s-au completat cu cele mecanicist-naive. Progresele timpului în domeniul cunoașterii vieții
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
un simptomatic antipsihologism. Dar, faptul că această realitate subiectivă a fost detașată geometric reprezintă o contribuție cu însemnătate deosebită pentru dezvoltarea științelor naturii, în particular a psihologiei. Este interesant cum în relevarea acestei noi realități geometrice a fost eliminată condiția credo-ului scolastic. Și aceasta, independent de faptul dacă în acele lucruri și fenomene există sau nu viață. Cu această perspectivă de gândire s-a postulat că la baza schimbării raporturilor dintre corpuri se află doar influențele pe care acestea le
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
încă nu se putea compara cu cel al informațiilor deținute asupra circulației sanguine. Puteau fi invocate aici doar condițiile organice comune, pentru că în raport cu influența condițiilor de viață diferențele deveneau insurmontabile. Noul mod de gândire mecanicist contravenea celui aristotelic, convertit în credo-ul scolastic, conform căruia viața sufletească ar influența în mod divin manifestarea vieții. Noul mecanicism a susținut că funcționarea aparatelor, a organismului în sine este suficientă deja pentru a deosebi viul de neviu. Iar dacă funcționarea organismului încetează, aceasta se
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
viața sufletească ar influența în mod divin manifestarea vieții. Noul mecanicism a susținut că funcționarea aparatelor, a organismului în sine este suficientă deja pentru a deosebi viul de neviu. Iar dacă funcționarea organismului încetează, aceasta se întâmplă nu pentru că sufletul (credo-ul) ar fi părăsit corpul, ci pentru că o anumită parte principală a corpului mecanic s-a deteriorat atât de mult, încât nu mai poate asigura funcționarea organismului în ansamblul său. 2. Mecanismul reflex și fenomenele psihice Prin descoperirea caracterului reflex
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
îi scapă nota în plus informațională, ideea reîntoarcerii "spiritelor vieții" la creier. Din această cauză, reflectarea reflexă la Descartes este ruptă de cunoaștere. O ruptură pe care gândirea scolastică nu i-o putea imputa, pentru că ea era mediată de un credo realizat în viața de după moarte. Ambele, în acest sens, reprezintă pași succesivi spre abordarea vieții psihice, ca domeniu de cunoaștere distinct, care în curând va fi inclus în sistem. 4. Conștiința ca esență singulară În ceea ce privește rolul cunoașterii, în acord cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
divine a venirii omului pe lume sau a trecerii acestuia în neființă, cu efect de ordonare și organizare a vieții sociale a oamenilor. În lucrurile gândite și reflectate de oameni, de atunci încoace, s-a impus cu necesitate intervenția unui credo, de care oamenii aveau și continuă să aibă nevoie, prin care ei existau de acum ca oameni, prin care să se poată păstra aceiași peste generații. O contribuție cu influență decisivă pentru creșterea greutății specifice a psihologiei în explicarea fenomenelor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
realizate până la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a păstrat întreagă disponibilitatea de a concepe și de a gândi viața psihică în acord cu panteismul propriu Antichității; s-a păstrat la fel nevoia de a raporta cele reflectate la un credo propriu gândirii creștine. Ele reprezentau paradigmele de suport încă firav constituite ale cunoașterii psihologice. Din această cauză, explicarea vieții psihice ca fenomen natural a fost dominată de o seamă de soluții vitaliste. Înlocuirea și alungarea lor definitivă a fost posibilă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
them theologically, in some "conscience complexes" representative of man's life, such as those related to the marriage, or man's coming into the world or his passing into memory. Ever since, in everything people do, the intervention of a credo has been a necessity. Through it, they exist, through it, they survive over generations. Decisive for the subsequent evolution of psychology was the explanation of soul phenomena as natural phenomena. The Enlightenment that followed it brought the necessary completion. Scholastics
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
etc. It is interesting to mention that, despite the progress it made until the end of the nineteenth century, psychology continued to conceive of psychic life in agreement with the pantheism of Antiquity, and to relate its discoveries to the credo specific of Christianity. For this reason, the explanation of psychic life as a natural phenomenon was dominated by vitalist solutions for a long time. Major discoveries in mechanical physics, in the chemistry of hydrocarbons, the evolution of the meaning of
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
că există ceva dincolo de avatarurile acestei vieți nomade nu l-a părăsit. Ideea Eretz-Israelului în primul rând. Misticismul evreiesc medieval la care iudaismul din Peninsula Balcanică își aduce o contribuție originală e și el o formă de manifestare a acestui credo. Din documentele de la Thessalonik, și nu numai, aflăm prea bine ce se întâmplă cu sephardimii plecați spre nordul, vestul sau estul Balcanilor. Culegerea de response (hotărâri ale rabinului în calitatea sa de președinte al unui complet de judecată, Beth-Din), Hosen
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
spre a dialoga cu umanitatea, și care se închide spre a depăși momentele ei de criză. Și de ce tocmai pietrele tombale am ajuns să le invocăm? Probabil că dincolo de inscripții, de simbolistica lor, vom fi în măsură să deslușim marele credo care a condus iudaismul în mileniile diasporei. În spatele lor vom revedea cum a fost posibilă supraviețuirea, ideea-forță a acelui unu care se regăsește în fiecare individ, în fiecare familie, în fiecare comunitate. De pildă, cimitirul evreiesc din Lugoj arată o
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
e per le odiose condanne dei tribunali militari". Addirittura Croce concludeva spiegando îl regicidio con la "brutta impressione che fecero negli animi delicați le onoreficienze a Bava Beccaris che i miniștri consigliarono al Re"1. Gramsci ebbe modo di notare - credo correttamente - che în quel torno d'anni Croce potesse solidarizzare con i socialiști perché ancoră îl conflitto sociale non era così pericoloso da mettere în forse le istituzioni. E tuttavia îl tono delle parole di Croce è veramente eclatante. Nel
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
amico Sraffa gli suggeriva pubblicamente, se è vero, come risulta da una lettera al Partito del febbraio 1924, che Gramsci scrive: "E' un po' opinione che una ripresa proletaria possa e debba avvenire solo a beneficio del nostro partito. Io credo invece che ad una ripresa îl nostro partito sarà ancoră în minoranza, che la maggioranza della classe operaia andrà coi riformisti e che i borghesi democratici liberali avranno ancoră da dire molte parole. Che la situazione sia attivamente rivoluzionaria non
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
altre condizioni di cultură generale sarei un suo avversario anzi che un suo collaboratore. Mă, se volessi oră dire pubblicamente îl mio giudizio șu questa filosofia del nostro amico, con quel rigore che ușo nel giudicare gli altri, commetterei, io credo, una bestialità, în danno della stessa causa che stă a cuore a te e a me. Tânte volte ho preso la penna per una discussione pubblica amichevole e l'ho deposta con la coscienza che avrei reso appunto un cattivo
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
da sé, senza mia opposizione e discussione, tanto meglio. Non mi è gradito oppormi, benché l'opposizione și aggirerebbe sulle alte vette della metafisica, a un amico e collaboratore che è per me tamquam frater. Îl vero è che io credo dannoso quell'indirizzo perché fiacca tutte le opposizioni e distinzioni della vită, indebolisce le energie del giudizio, della fantasia, della volontà, e riesce a una formă di misticismo. Îl mio sforzo era stato invece di far valere, nel senso dell
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
come vedo la cosa. Credi tu che l'attualità e la distinzione siano cose più importanți dell'esempio morale dell'amicizia? Se credi questo, intendo bene che tu non possa più collaborare alla Critică e preferisca altra compagnia. Io, invece, credo orribile spezzare una collaborazione che è durată per tutti i migliori anni della nostră vită. Io limiterei îl dissenso a un punto determinato, lo chiarirei lungi dalla nostră rivista, e cercherei di continuare la collaborazione accantonando îl dissenso. Mă i
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
eșec". Pentru a nu mai vorbi de faptul că mulți intelectuali de stînga nu și-au renegat public rătăcirile ideologice. Au mărturisit, cel mult, că sînt dezamăgiți, fără să ajungă la o dezabuzare radicală, care să producă un rapt în credo-ul lor. Le-ar fi trebuit, pentru asta, o dublă distanțare: față de nexul social la care se raportau și, în egală măsură, față de acțiunea însăși. Ceea ce le putea aduce un necesar coeficient de devianță, fără să-i transforme inevitabil în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de nici o cunoaștere. Pomul Cunoașterii este abolit și, pe porțile noului Paradis, Christian Rosenkreutz a scris: Summa Scientia nihil Scire („Cea mai înaltă știință este aceea de a nu ști nimic”). Este mottoul ales de rozicrucieni pentru a aminti de Credo quia absurdum și de felul în care interpreta, cu două veacuri înainte, părintele Thomas a Kempis tradiționala Imitatio Christi. Cavalerii „lânii de aur” trebuiau să jure că nu se vor mai ocupa cu alte „științe ale Diavolului sau Duhului Rău
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]