561 matches
-
se culce, ochii în ochi se pătrund și se satură. Gândul are un mugure ascuns, izbește cu dalta în piatră, scrie sfârșind în cuvântul ce iese din fântâni spre cer. Atingând cu privirea un cuib rotitor ca un izvor în cremene, unde lumina gândește pe Unul și ceilalți se întrevăd în EL. Cu zâmbetul, în numele lui, fructul celest se naște cu inima roșie ori verde, moștenire pământului să-i fie. Referință Bibliografică: Zidind în piatră / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN
ZIDIND ÎN PIATRĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348889_a_350218]
-
Tot ce-am atins cu mirarea Cu râvna, descumpănirea Cu gestul sculptat Cu sângele cuvintelor nerostite Nu valorează nimic, nimic. Gânduri viscolit-am cu aprinderi Fața valurilor Cuibul vulturilor Stâncile Dincolo de hotarul urcării În fântâna începutului gândului Când deodată... Fulgerător Cremene și iască reușesc să ivească Fără rostire Scânteiere-n vânt Noul lor cuvânt. În sunetul tăcerilor La ceasul reînvierii Statuilor din noi. Aprind cu bucurie Lânga tine Lumina Cuvântului Referință Bibliografică: Larma sufletului / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LARMA SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348930_a_350259]
-
privești. Sunt eu - cel cuibărit sub pleoapa ta. Privirea ta e cheia care mă închide în cușca inimii tale. Mă așez timid pe ramura unui gând al tău, și mă rog să nu mă trimiți afară, unde viscolul gândurilor deschide cremenea și-nlăcrimează ochii sclipitori ai astrelor. Sunt infractorul ascuns în pupila ta unde mă simt acoperit de gerul amintirilor, și unde nu mă poate găsi legea aspră a minciunii și a frustrărilor ce smulg hălci de tăcere și suspin din
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
privești. Sunt eu cel cuibărit sub pleoapa ta. Privirea ta e cheia care mă închide în cușca inimii tale. Mă așez timid pe ramura unui gând al tău, și mă rog să nu mă trimiți afară, unde viscolul gândurilor deschide cremenea și-nlăcrimează ochii sclipitori ai astrelor. Sunt infractorul ascuns în pupila ta unde mă simt acoperit de gerul amintirilor, și unde nu mă poate găsi legea aspră a minciunii și a frustrărilor ce smulg hălci de tăcere și suspin din
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
Prânzul îl lua la cantina studențească de pe Matei Voievod. Labiș cere permisiunea să comande o friptură pe datorie doamnei Candrea, responsabila restaurantului Casei Scriitorilor. Dumitru C. Micu își amintește că l-a văzut acolo și că a plecat singur. Mioara Cremene, în amplul interviu cu doamna Mariana Sipoș (Editura Universal Dalsi-2000), își aduce aminte că în acea seară i-a șoptit doar atât: „Hei, Miorițo, habar n-ai! Nici nu-ți închipui ce mi se pregătește.". În drumul spre casă, cu
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
paternitatea cuvintelor rămase nerostite ca săbiile în plin zvâcnet către beregata albă a cuvintelor încerc tot încerc să eliberez un strigăt ca un animal de pradă al liniștii sinele întâlnește exteriorul prin interior la fiecare vocală răsucită spre limba de cremene scânteia zace la capăt de drum când focul de tabără oarba nu-l mai vede și totuși undeva pe o pajiște ascunsă el arde neîncetat pe treptele pe care soarele răzbate la răsărit rostirea lunecă odată spre rădăcinile cuvintelor rostogolește
RĂZBATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347028_a_348357]
-
să dea chip Luminii și întunericului. El desenează hașure pe zidul ceresc, de la zenit la nadir, semn că pe aici trec, doar cei ce iubesc Poezia. Atâtea « Căutări în neant » : « caut în lumină / rătăcesc în întuneric / pipăi o imagine de cremene / cuvântul țipă de groază / ca și mine prins între șuri / boncăit de un vițel nărăvaș/ mă trezesc / apăs un buton / un fir de lumină / de la lampa de veghe/ deseneză conturul nonsensului / căutărilor mele ». Modelator în lutul cuvântului până ia forma
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
se-aștern în rime, pare-mi-se, Ningând cu vată ca de zahăr templul Rugii... Sunt avalanșa care vine către voi, Sunt valurile înghețațe ale mării, Sunt bici cu vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
zgomot nici când tună cerul, dacă se-aud clopoțeii de-argint ai melodiilor Alexandrei Ungureanu, ce-mprăștie văzuți și nevăzuți nori. Nu se-așterne huma umbrei pe gânduri nici când cad obloane pe gândul speranței, căci melodiile Alexandrei Ungureanu sparg cremenea pustiului și redeșteaptă aspirația! Moldoveanca oneșteancă, frumoasă ca boarea luminii, ca taina, ca iubirea, ca visul zăpezii, Alexandra Ungureanu, e o interpretă de muzică pop-house-dance, talentată numai și numai ca ea, șoptind melodia numai și numai ca ea! Toate cântecele
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Îmi înflorește timpul pe urme, drumuri cu borne pe marginile sorții se-ncheagă într-o limbă tămăduind durerea întărind cusăturile vieții cu ață din cânepa luminii. Destinul meu ca o cremene încă nemișcată din loc privește trecerea asemenea apei șipotind între curbele valurilor. O ceață cu fața pătată și aspră, copaci aproape desfrunziți și desculți uitând să se ascundă după colțuri răsuflă ușurați ecoul unui tunet. Asimetric și oblic cad ploile
ATUNCI SĂ VII ŞI TU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376411_a_377740]
-
Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Îmi înflorește timpul pe urme, drumuri cu borne pe marginile sorții se-ncheagă într-o limbă tămăduind durerea întărind cusăturile vieții cu ață din cânepa luminii. Destinul meu ca o cremene încă nemișcată din loc privește trecerea asemenea apei șipotind între curbele valurilor. O ceață cu fața pătată și aspră, copaci aproape desfrunziți și desculți uitând să se ascundă după colțuri răsuflă ușurați ecoul unui tunet. Asimetric și oblic cad ploile
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
anul acesta 23 de ani. // se târăște timpul odată cu mine îi simt apăsarea. mă ridic de câte ori trânta devine mai aprigă cresc și când scad uneori plecările sunt atât de dureroase încât tabloul lor se strânge într-un punct măcar din cremene să fie să întâlnească celălalt punct de fugă... să înțeleg cândva sau acum de ce patina lui, a timpului, a zgâriat suprafața apei înghețate oricum într-o lume a superficialității afișată grosier de oglinzile artificiale ale oamenilor aud foșnetul timpului alături de
ANIVERSAREA UNEI NAŞTERI SAU A UNEI PLECĂRI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376764_a_378093]
-
că ești un idiot care nu mă recunoaște decât cu coasa și costelivă...Stupidă imagine! Poftim, îți fac pe plac! Și se transformă în binecunoscutul schelet. Se îndârji și se repezi coasa în el. Dar tăișul coasei se lovi de cremenea gândurilor lui moș Ion, sărind înapoi cu sunet metalic prelung. Moartea se enervă: Ce-nseamnă asta? Nu mi s-a întâmplat niciodată... Ba, ți s-a întâmplat! săriră gândurile lui moș Ion, într-un singur glas. Ți s-a întâmplat
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
să mă lași în pace, că eu nu plec când vrei tu! Uimită, Moartea-i spuse: - Și totuși, trebuie să te iau! Astăzi, acum! Ce vrei, să mă rog de tine? Mai repezi o dată coasa. Gândurile lui moș Ion, tot cremene, dar dădură puțin înapoi, descurajate. Sufletul său, cu bagajele făcute, se opintea să se elibereze din trup. Striga la gândurile derutate: terminați cu fleacurile, trebuie să plec! Faceți-mi loc! Speriate, gândurile îl obligară să privească înapoi la trupul ce
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
binemeritată pauză în care bunicul împarte puiul, brânza și sparge ceapa presărând-o cu sare. Mâncăm cu poftă, bem apă și bunicul își răsucește o țigară din foi. Mă uit cu admirație cum dintr-o mișcare scapără amnarul lovit de cremene, bumbacul arde și meticulos bunicu-și aprinde țigara. Fumul albăstrui are un miros plăcut de tutun și mă gândesc, în sinea mea, că poate într-o bună zi am să fumez și eu. După prînz, băieții discută cu bunicul lucruri care
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
cu care ocazie trupele au făcut mai mulți prizonieri. Foile străine din București au reprodus și comentat știrea aceasta. Numai "Monitorul oficial" și foile oficioase ale guvernului tac cu totului tot asupra acestei afaceri, ca și când am trăi în satul lui Cremene și lucrul n-ar fi interesând pe nimenea. Principalul organ al guvernului vorbește despre bunătatea estraordinară a recoltei, despre lenea și nepăsarea românului, ține predici de morală țăranului, pe când i-ar fi fost mult mai ușor de a ținea asemenea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
deznădejdi, și nimeni n-ar putea Scăpa în Veci de Veci, 230 Dacă tu, O, Universală Fire Omenească care-i Un Om, de-a Pururi binecuvîntat Nu ai primi țesutele Integumente. Rahab privește Mielul Domnului. Cu-al ei cuțit de cremene lovește. Și propria lucrare și-o zvîrle în prăpăd Vremi peste vremi, gîndindu-se pe Mielul de-a Pururi binecuvîntat să-l prăpădească. El leapădă vesmintele de sînge, nălucile le mîntuie din lanțuri de robie. 235 Pe cei ce dorm în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aceeași manieră. Acest Poem, prin Asistență Divină, va fi progresiv Tipărit și Ornamentat cu Gravuri și dat Publicului. [...] Dar de va fi că întreaga Lume să iși încrunte față împotriva Acestuia, am Ordine sa imi tin față tare că o cremene (Ezechiel, cap. 3, versetul 9) împotriva fetelor lor și fruntea împotriva frunților lor." {"Letter to Thomas Butts 6 July 1803", BCW: 825: "Allegory address'd to the Intellectual powers, while it is altogether hidden from the Corporeal Understanding, is My
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pus și tenacitate, și entuziasm în aceste strădanii care aveau în vedere - cu formularea lui - „dezvoltarea satului cultural”. Sfaturi practice și îndemnuri, istorioare cu miez, pledoarii cu o solidă armătură documentară C. a publicat (semnând incidental și cu pseudonimul Cronicarul Cremene) în foile la care a lucrat ca redactor: „Vremea nouă”, „Sfatul țării”, „România nouă”, „Școala Basarabiei”, „Lamura”, unde a dirijat suplimentul „Lamura pedagogică”, „Albina”, „Școala țăranului”, „Școala și viața”. După debutul din „Cronica” (1906), a colaborat cu proză, însemnări culturale
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
imediat după război la ziarul „Ecoul” și debutează în „Rampa”, cu o cronică despre piesa Manasse a lui Ronetti-Roman; colaborează la „Fapta” și „Tribuna poporului”. Din 1947, se află în redacția noii serii a „Contemporanului”, unde semnează cu pseudonimul Mioara Cremene reportaje despre Delta Dunării. În 1950, după un diferend cu Horia Liman, este transferată ca redactor-șef adjunct la revista pentru copii „Pogonici”. Debutează editorial în 1951, cu piesa în versuri Mălina și cei trei ursuleți. Din 1954 este secretara
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
1974, Allée des Brouillards-Regards sur Maurice Utrillo, 1983, Sfidarea Sfinxului-Poetul Gherasim Luca, 1994, realizat împreună cu George Astaloș). Primul volum de versuri în limba franceză Neuf + un (1980), este urmat de două scurte romane, scrise în colaborare cu fiul ei, Adrian Cremene, și semnate cu pseudonimul Doina Dor. Un al doilea volum de versuri în franceză, Poèmes byzantins (1987), câteva eseuri publicate cu prilejul bicentenarului Revoluției Franceze și o carte cu rețete tradiționale, La Cuisine de nos grandes-mères roumaines (1983), iscălită tot
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
1998; La ce folosește Parisul? Evocări și dileme din exil (în colaborare cu Mariana Sipoș), București, 2000; Întâmplări din orașele de pâclă, București, 2002. Traduceri: Heinrich von Kleist, Opere, I-II, București, 1993-1995 (în colaborare). Repere bibliografice: Dumitru Micu, Mioara Cremene, „Adevărul și inima”, GL, 1964, 17; V. Ștefan, „Adevărul și inima”, ST, 1964, 11; Mădălina Nicolau, „Adevărul și inima”, VR, 1965, 9; Dumitru Solomon, „Versuri de spus cu ghitara”, GL, 1967, 42; Guy de Bosschère, Mioara Cremene, „Journal des poètes
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
Dumitru Micu, Mioara Cremene, „Adevărul și inima”, GL, 1964, 17; V. Ștefan, „Adevărul și inima”, ST, 1964, 11; Mădălina Nicolau, „Adevărul și inima”, VR, 1965, 9; Dumitru Solomon, „Versuri de spus cu ghitara”, GL, 1967, 42; Guy de Bosschère, Mioara Cremene, „Journal des poètes”, 1979, 7; Geo Vasile, „De-atâta greutate pleoapa mi-e concavă”, „Baricada”, 1995, 9; Ileana Berlogea, „Penthesileea la Troia”: mit și actualitate, CRC, 1997, 2; Opriță, Anticipația, 433-436; Manolescu, Enciclopedia, 211-212. M.P.-C.
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
O dată numai... și s-o stinge basmul Despre menirea lor în astă lume. O! nu știți voi ce însemnează asta Când leul și-a-nfipt gheara în titani! Ah! leul codrilor fără de fine, Ăst rege mândru ea a lui păduri, Rece ca cremenea stîncelor lui, Și-a-nfipt odată gheara lui de fier În ăști titani ai Romei și a supt Din sângele lor crud... și-a-nnebunit, A-nnebunit de ură și turbare Și viața lui [e] un vis fioros: În veci îl urmărește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
necitită-a fost rămas de toți. Din fundul codrilor adânci ai Daciei Roteam pe Univers ochii-mi flămânzi Și-l înghițeam. O, codri, codri, vă mișcați cu mine, Munți mari de piatră, fiți-mi gânduri, Purtați, stânci albe, armile de cremeni, Mergeți naintea mea... a regelui. Să văd apropiindu-se pământul, *** cu munții și cu codrii Și stând pe loc naintea Romei vechi. {EminescuOpVIII 55} 6 2254 [DECEBAL] Când înjosit ești, când o gravă * rană * Ți-atinge rana sufletului tău Viața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]