702 matches
-
VISUL SURORILOR ACETOASA în cămăruța lor de la catul întâi, strâmtă, întunecoasă, cu o fereastră care nu dădea spre nimic, surorile Acetosa se dezbrăcară pe tăcute, își luară cămășile de noapte catolice și se vârâră zgribulite în patul lor mirosind a crepuscul. Prima care visă fu cea care dormea la perete, Amada. Visa de cum adormea și câteodată gângurea în somn. Iată ce-i adusese noaptea aceasta, oblojind rănile unei tinereți prea zbuciumate: se făcea că trăia la Veneția într-un mare palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
70 de ani, aceasta fiind de altfel și principala atracție pentru curioșii din toate părțile pământului care erau aduși cu corăbiile din exteriorul lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un copil. M-a izbit asemănare cu Nunu, cu o aură amoroasă peste tot corpul. Eram beată de bucuria lui și a păsărilor. Doream să mă unesc cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și gândurile, spunea Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sărind peste șanț, scăpase din mână bâta pe care o avusese în pădure. Nici nu-și mai amintea cum se petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea singur și neajutorat. Pentru o clipă se gândi să se întoarcă ca să-și recupereze bâta dar se răzgândi imediat. Era o decizie proastă, trebuia să meargă mai departe și să rămână pe drum, sperând că își va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe cer, așa, pentru orice eventualitate. Din clipa aceea, nimănui nu-i mai era permis să întârzie afară după asfințit. Se îngrijise să dea ordine explicite în acest sens. Orice activitate la exterior se desfășura numai la lumina zilei, odată cu crepusculul, toată lumea trebuia să intre la adăpost. Nu mai voia alte victime, avea nevoie de toți oamenii săi. Pentru a-și duce planul la bun sfârșit, îi trebuia fiecare pereche de brațe bune de muncă. Își începuse activitatea imediat. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încă nici nu știm dacă voi ieși viu din acțiunea asta, Ei, asta e sigur, papagal-de-mare, am toată încrederea în dumneavoastră, știam eu bine ce fac când v-am desemnat pentru această misiune, Da, albatros. Se aprindeau felinarele pe străzi, crepusculul aluneca deja pe rampa cerului, în curând avea să se lase seara. Comisarul sună la sonerie, nu are de ce să ne surprindă, de cele mai multe ori polițiștii sună la ușă, nu întotdeauna sparg ușile. Apăru soția medicului, Vă așteptam abia mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pierdut. Ca să aducem pe pământ o scânteie din lumina lui Dumnezeu, răspunse poetul. - Nu aș vrea să iau loc În această lumină, messere, zise bătrânul ironic. Deja singurul meu ochi nu mai suportă luminozitatea excesivă, mai degrabă i se potrivește crepusculul din lucirea stelelor. Dante nu răspunse, mărginindu-se să Îi fixeze, convins că, dincolo de cuvintele lor, se ascundea un Înțeles mai profund. Nu, Întâlnirea acelor oameni nu fusese Întâmplătoare, cum voiseră ei să se creadă. Poate că venirea lui Întrerupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unde putea fi? Poate că În chilie avea să găsească vreun indiciu. Mai Împinse o dată În ușă, cu mai multă putere. La a doua izbitură, auzi cum zăvorul cedează și intră. Chilia era cufundată Într-un semiîntuneric abia străbătut de crepusculul slab ce se strecura prin oblonul tras peste ferestruică. Se opri o clipă În prag, așteptând ca ochii să i se deprindă cu Întunericul. - Arrigo, autoritatea Florenței vine cu mine, ca să dai seama pentru crimele dumitale, scandă el cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le este Îngăduită a doua șansă. Ochii poetului se umplură de lacrimi. - De ce nu m-ai așteptat? strigă el, arătând cu pumnii către mort. Își dădu drumul să cadă În scaunul din fața sa. În ochii mijiți ai lui Arrigo, lumina crepusculului redeștepta o neașteptată aparență de viață. Părea să fixeze cu detașare cupa din care băuse moartea. Abia acum observă Dante cât era de splendidă, fapt ce Îi scăpase În agitația momentului. Întunericul se Îndesea. Scoase amnarul din traistă și aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
enclavă de rezistență. Să te schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii, ideea va deveni formulă sub pana lui Descartes: ea triumfă deja în proiectul epicurian. Când lumea se prăbușește, când cultura veche dispare, în ceas de crepuscul, zorile se vestesc: epicurismul înflorește într-o epocă de declin. Făurirea de sine ca singur și unic răspuns la dezintegrarea unei lumi, iată ceva ce ne face să ne gândim la alte perioade ale istoriei... Inventator al unor noi posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
între niște orizonturi liniare unde gândurile se arcuiesc dezinvolt ca valurile unei mări într-un golf cu țărmuri stâncoase. Seara coboară în cântecul greierilor cu gabriolete trase de cai înaripați. Din amvonul zilei pleacă păsările spre pădurile-n care arde crepusculul, fâșia tăcerii se extinde, toate ființele se retrag în sălașul odihnei. Amurgul uitării prinde-n iubire rădăcini si-n inima mea se amestecă arșița și răcoarea ca într-o fântână. Referință Bibliografică: Amurgul uitării / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN
AMURGUL UITĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364412_a_365741]
-
din Târgu-Mureș. 21 iunie este Solstițiul de vară, ziua cea mai lungă din an. Soarele va „sta” pe boltă 15 ore și 32 de minute, durata nopții fiind de numai 8 ore și 28 de minute. Din acelasi motiv, și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate se prelungește toată noaptea, locuitorii Sankt Petersburgului, de pildă, fiind martorii frumoaselor „nopți albe”. După momentul Solstițiului de vară - care coincide cu intrarea în Rac -, durata zilei va începe sa scadă
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
același cu timpul etern exact, e un timp separat în individualul și exclusivul iubirii. Ce frumoase-s lumânările albe de nuntă! Sunt minunate ca eternitatea și opera ei: viața! Frumusețea lumânărilor albe de nuntă nu e precedată decât de frumusețea crepusculului zilei văzut întâia dată în viață. Lumânările albe de nuntă iau toate privirile de la mediul vizual, într-un alai de rai nupțial în care valsează mireasa ca o lebădă, apărată cu spadele iubirii: crinii lumânărilor albe! Nunta Altețelor Lor Regale
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
Strofe > Atasament > NADIR, MIREASĂ ȘI ZENITUL, MIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mai lasă-i, Doamne, liberi înc'o zi! I-oi paște sus pe boltă, lângă stele ... Pe la crepuscul, îi voi priponi De luna nouă, cu argint din ele. Doar pe cel murg l-oi duce să mă piarză Peste grădini cu rouă pe cicoare, Unde regina nopții aiurează Descântecul miresei viitoare. De'o fi și'o fi să
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
Madrid, pentru o elegie” - acesta fiind scris în urma teribilului accident feroviar: “Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, / cuvinte ori șoapte sub un cer adormit, / obraji grăbiți ce se întorc dintr-o data / amestec de fier în zori. / Claritatea sângelui. În crepuscul / s-au alipit chipuri tăcute. / În toate umbrelele durerii răsunau / îndurările ploii. // ***// ERA un cimitir / lângă mare. Devastate, / pietrele dăinuiau / în aerul cald. / Dăinuiau, tăcute, / șterse. Au naufragiat / în lumină. Le-ai văzut / rezistând, încă, asemenea astrelor. / Soarele / Ștersese numele
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
se întunecă / pe nisip sub umbra pinilor. / Trupurile celor ce se scaldă veghează și așteaptă. Se agită spuma, albă de sare. / Mai înainte ca ora celor morți să grebleze / timpul plajei, oamenii adorm. / Peste capetele lor, ușoară, marea pasăre / a crepusculului iluminează drumul de întoarcere”. Un alt ciclu se intitulează: “Cele patru roze”, și este datat 2002. Se disting câteva poeme de respirație amplă, alcătuite din mici poeme, precum perlele în stridie. Par jocuri de cuvinte abil construite, în cheie filozofică
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
aceste umbre existențialiste? Poetul trebuie descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității! La „Abstrcțiuni cantabile” eu aș adăuga „suav-dramatice”. Iată cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram Stănescu: „Ieri am visat oglinzi prăfuite,/ livezi în crepuscul;/ omătul topit curgea în suspine” (Criptica). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane! Și apoi: „Viața este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine! Acei ani frumoși și fermecați (...) cu dungile
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
bucură iubitorii frumosului și armoniei. Această televiziune așterne în fața pașilor banchize de flori de câmp, văpăi albastre de râuri, larga și melancolica deltă cu pajiști acvatice de nuferi, vasta, frământata pânză bleumarin a Mării Negre, răcoarea umbrei crestelor de munți și crepuscule de lampadare astrale...! Toate acestea, în smaragde de cântece folclorice pe care TVH le retrezește într-o nouă stare de spirit, într-o viață de spectacol și emisie estetizată în armonia cântecului, în chipul cel mai ales al artei și
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
Acasa > Literatura > Proza > UN COPIL SUSPINĂ Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La golfuleț, în vara pe trecute, vin rar vizitatori după crepusculul de seară. Scufundătorii sunt demult acasă. De când cu eșuarea vasului aceluia, fructele lor de mare n-au preț ca odinioară. Sărăcesc acum căutătorii în ape tulburi! Ambarcațiunea lovită de stânci îi pricopsise cum nici nu visaseră! Lăsase la vedere o
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ZECE ZILE, ZECE NOPȚI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1599 din 18 mai 2015 Toate Articolele Autorului CREPUSCUL (sonet) Se-amestecă-ntuneric cu lumină Și liniștea încet-încet se lasă Iar noaptea se coboară mătăsoasă Cu-mbrățișarea-i tandră și deplină. De după brazi stă luna ca să iasă. Stelele-n cer încep încet să vină Și noaptea e albastră și senină, Când
ZECE ZILE, ZECE NOPŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368058_a_369387]
-
păstorit, care au constituit, preamărindu-ți numele, Școala de lingvistică de la Tubingen. Meritele tale au fost încununate cu lauri de Doctor Honoris Causa la aproape 50 de universități din întreaga lume și, ca o vrere a lui Dumnezeu, sfidând orice crepuscul, ai vorbit peste optzeci de limbi, în care ai gândit pentru că te simțeai al tuturor, al lumii întregi. Savantul Eugen Coșeriu a făcut ca toate mințile Europei Occidentale moderne să se plece adânc în fața științei lui, ca exponent al unui
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
de lirism și glumeață - de multe ori, în poante - trezvie. „Orânda este feciorul care ți-e rânduit să te iubească sau să îți mânce norocul pe viață. Bunînțeles dacă te măriți cu el”. Ton liric-elegiac tematic, în contrapunct cu șaga. Crepuscul potolit spart de săgețile zorilor înainte de a fi apucat să ajungă noapte. Orizontul văzut din locul natal nu e o linie înșelătoare care te ține mereu la distanța vederii tale, ci este pragul ferm al casei părintești până la care vezi
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
dilată, spațiul este perceput diferit, timpul curge altfel, uneori, fenomenele se inversează: „Astăzi plouă invers/ dinspre pământ înspre cer/ nori groși umblă mânați de dor/ pe trotuare.” „Depinde din ce parte vii” Pe tărâmul aflat sub semnul Isar, în acest crepuscul, se reîntâlnesc simboluri dragi poetului, cum ar fi cel al stânjenelului, care asemenea unui talisman sacru, apare personificat sub forma unui prieten căruia autorul îi vorbește: „Îi spun stânjenelului meu/ liebes/ e ceva în aerul tău care-mi place/ dar
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]
-
ale volumului sunt „Isihia, Isihia”. Un apel făcut acelei tăceri meditative, acelei experiențe de separare interioară și exterioară față de lume, pentru a lăsa loc reculegerii și umplerii cu Dumnezeu. Este un lucru extraordinar că autorul trecând printr-o experiență a crepusculului, a penumbrei dintre viață și moarte, totuși ajunge la final să exprime acea credință care transcede în cuvinte simple, orice experiență a vieții sau a morții. „Isihia, Isihia/ din tine se naște cu adevărat poezia/ trebuie să arzi mult pe
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]