226 matches
-
că experiența victimară precoce legată de ceea ce numim "microviolențe" trebuie luată în considerare. Două noțiuni pot fi folosite aici: noțiunile de incivilitate și de bullying, termen pe care-l vom traduce provizoriu prin "hărțuire între colegi". Prima noțiune, de origine criminologică, a fost foarte mult folosită în cercetarea franceză (Roché, 1996) și s-a răspândit larg în corpul social. Cea de-a doua noțiune, mai psihologică, este încă puțin cunoscută în Franța, dar e foarte în vogă pe plan internațional, de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
din fericire, pare să se demodeze, într-atât a fost folosit fără rost. Teoria incivilității nu este o teorie filosofică. Ea nu este un termen de descriere morală a unei stări a lumii sociale sau a agresorilor. Este o teorie criminologică propusă pentru a explica o schimbare globală în structura contemporană a delincvenței și insecurității. Infracțiunile sângeroase au regresat masiv în ultimele două secole, fapt incontestabil (Chesnais, 1981). Înfruntarea interpersonală sângeroasă a scăzut și cu greu ne putem imagina brutalitatea obișnuită
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
totodată în direcția unui culturalism xenofob. Incivilitatea este într-adevăr gândită sub forma unei înfruntări între "barbari" și "civilizați", în care "necivilizații" s-ar împotrivi luminilor rațiunii și l-ar reprezenta pe "celălalt", adesea provenit din imigrație. Utilizările unui termen criminologic au glisat spre o calificare antropologică și totodată naturalizantă și stigmatizantă. Un alt pericol rezidă în folosirea excesivă a faimoasei "metafore a geamului spart": tentația de a descrie ca un mecanism ineluctabil trecerea de la o incivilitate la delincvență și la
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
abandonare al spațiului public de către comunitate. Metafora inițială pleda pentru o poliție de proximitate care să cunoască bine cartierul și locuitorii, în locul unei poliții cu girofar, spectaculoasă și inutilă. Ne putem întreba dacă e bine să păstrăm pluralul cu uz criminologic al termenului de "incivilitate". N-ar trebui să păstrăm din noțiune doar ideea unei stări a legăturii sociale caracterizate prin ocuparea spațiului public de către grupuri delincvente sau flirtând cu delincvența și prin retragerea în sine a victimelor lor obișnuite? Într-
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în Statele Unite de Denise și Gary Gottfredson (Gottfredson și Gottfredson, 1985), iar Denise Gottfredson continuă, de atunci, să aprofundeze aceste cercetări. Ancheta de victimizare realizată de soții Gottfredson în 1985 este la originea unei încrucișări conceptuale și empirice între cercetările criminologice și literatura despre "efectul școlii". Această literatură de origine anglo-saxonă caută să măsoare și să înțeleagă diferențele de performanță între unitățile școlare (Forquin, 1983; Grisay, 1993; sau sinteza in Gottfredson, 2001, p. 68 passim). Ea ține cont atât de variabilele
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o puternică identificare delincventă. Și în acest caz, o abordare simplistă (mai puțini elevi în clasă = mai puțină violență) trebuie modulată printr-o abordare contextuală fină. • Efectele legate de organizarea muncii în echipa adultă și de managementul școlii Dacă teoria criminologică numită "acționism" ne învață vreun lucru concret, acela este că infracțiunea, agresiunea, violența au nevoie de o situație favorabilă pentru a se produce cu un risc minim pentru agresor care, în majoritatea cazurilor, nu dorește să înfrunte consecințele negative (pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
1996). Există în cadrul acestuia un ansamblu de direcții foarte coerente, atât la nivelul gestiunii echipelor, cât și al participării elevilor la stabilirea regulilor și la viața clasei și a școlii. Important pentru cadrele didactice este adevărul pedagogic sugerat de cercetarea criminologică: în gestiunea clasei, metodele cele mai eficace pentru diminuarea tensiunilor rămân încurajarea, cooperarea și claritatea regulilor. Mai trebuie să amintim că pedagogia cooperativă înseamnă orice, numai permisivitate nu, și că Freinet însuși, marele propovăduitor al valorizării exprimării infantile, vorbea de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
2: Interpretarea delincvenței fundamentată de tipologii ale personalității / 27 2.1. Delincvența juvenilă / 229 2.2. Indici ai delincvenței juvenile / 35 2.3. Tipologii psihologice ale infractorilor / 37 Capitolul 3: Perspectivă psihologică asupra comportamentului omucidar / 53 3.1. Omorul abordare criminologică / 54 3.2. Disfuncționalitatea psihopatică / 56 Capitolul 4: Suicidul între adevăr și eroare / 63 4.1 Abordarea psihologică și medico-legală a suicidului / 64 4.2. Caracterul psihologic al suicidului / 66 4.3. Tipologii de acte suicidare / 68 Bibliografie / 75 Introducere
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fapt putând fi realizat din perspectiva diferitelor discipline (Voinea, 1999, pp. 50-53). Sub aspect juridic, indicii cei mai frecvenți de clasificare sunt cei referitori la vârsta infractorului: minori și majori, reiterarea actelor delincvențiale: recidivist vs nerecidivist (primari). Din prisma evaluării criminologice și psihologice, clasificarea ține seama de numeroase criterii, cele mai semnificative vizează gradul de profesionalism al infracțiunii comise, gradul de adaptare socio-afectivă a individului, precum și diferitele fenomenologii delincvențiale: d. nivelul semnificativ acordat infracțiunii de către indivizii devianți îi împarte în delicvenți
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
infracțiunilor juridice: a. cei care săvârșesc infracțiunii contra vieții: ucigași, asasini; b. cei care săvârșesc infracțiuni contra bunurilor hoți, tâlhari, delapidatori; c. cei ce săvârșesc infracțiuni de fals falsificatori. Aceasta tipologie juridică penală este utilă, dar totuși incompletă. Din perspectivă criminologică este necesară o caracterizare și o tipologie a criminalilor din interior, după datele și trăsăturile caracteristice ale infractorilor, datorită cărora au săvârșit anumite infracțiuni și nu altele. Prin urmare, s-a ajuns la anumite feluri de tipuri de infractori, la
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o caracterizare și o tipologie a criminalilor din interior, după datele și trăsăturile caracteristice ale infractorilor, datorită cărora au săvârșit anumite infracțiuni și nu altele. Prin urmare, s-a ajuns la anumite feluri de tipuri de infractori, la o tipologie criminologic. A. O prima delimitare pune în evidență diferențele dintre infractorii organizați și infractorii dezorganizați. Astfel, infractorii organizați (cei care își premeditează acțiunea) au, de obicei, inteligența peste medie, metodic și viclean, iar crimele lui sunt bine gândite și cu atenție
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o puternică depersonalizare, aspect evidențiat de lipsa acelor scopuri sociale, insuficienta conștientizare a acestora, astfel că acesta nu reușește să găsească soluții de eliberare, de aici și numeroasele reacții și/sau atitudini aberante și neintegrate social. 3.1. Omorul - abordare criminologică Criminologia spre deosebire de alte discipline umaniste abordează personalitatea umană din perspectiva implicării acesteia în problematica etiologiei și profilaxiei manifestărilor infracționale, căutând să dea răspuns la întrebări atât de dificile ca: cine e infractorul? cum apare și spre deosebire de alții adoptă modelul comportamentului
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în etapa de premeditare a acestora și, mai ales, a duplicității afective, este indiferent la nevoile celor din jur și, totodată, incapabil de loialitate. Frustrația resimțită ca marcantă dezvoltă la psihopat un nihlism social total. 3.2. Disfuncționalitatea psihopatică Cercetarea criminologică trebuie să scoată în evidență tocmai aceste deosebiri de grad, care caracterizează pe criminali. În felul acesta, criminalul este o persoană care se deosebește totuși de noncriminal, este o personalitate înclinată spre crimă, adică o personalitate criminală. Această problemă a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ca, de pildă, fuga automobilistului de la locul accidentului, legitima apărare imaginară etc.). Printre psihastenici indolenți și inactivi se găsesc mulți vagabonzi, prostituate, homosexuali utilitari etc. Aceștia furnizează un important contingent de delicvenți, fără o personalitate solidă, pe care unele doctrine criminologice îi declară atinși de labilitate. Trebuie menționată aici și importanța mitomanilor mici isterici a căror manifestări exterioare pot fi foarte apropiate celor ale schizoizilor. Foarte inventivi și abili aceștia livrează adevărați specialiști în simularea unor agresiuni ori atentate la pudoare
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
jur asupra propriei situații. El forțează astfel comunicarea cu mediul față de care se află în situația de incertitudine persistentă. Bibliografie Aionițoaie, C. & Sandu, E.I., Tratat de tactică criminalistică. Ed. "Carpați", București, 1992. Amza, T., Criminologie teoretică. Teorii reprezentative și politică criminologică, Editura "Lumina Lex", București, 2000. Basiliade, G., "Probleme criminologice ale recidivei", în Revista de știință penitenciară, 1990, Bieltz, Gheorghidiu, Logica judiciară, Ed. Pro Transilvania, București, 1998. Bulgaru M., Metode și tehnici de cercetare și prevenire a delincvenței, Centrul Editorial al
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mediul față de care se află în situația de incertitudine persistentă. Bibliografie Aionițoaie, C. & Sandu, E.I., Tratat de tactică criminalistică. Ed. "Carpați", București, 1992. Amza, T., Criminologie teoretică. Teorii reprezentative și politică criminologică, Editura "Lumina Lex", București, 2000. Basiliade, G., "Probleme criminologice ale recidivei", în Revista de știință penitenciară, 1990, Bieltz, Gheorghidiu, Logica judiciară, Ed. Pro Transilvania, București, 1998. Bulgaru M., Metode și tehnici de cercetare și prevenire a delincvenței, Centrul Editorial al USM, Chișinău, 2002. Butoi T., Psihanaliza crimei, Ed. Științifică
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de cauză, prin „socializare”, un termen mai cunoscut în accepția conferită de Basil Bernstein în cadrul propriei sale teorii despre emergența și integrarea actorilor sociali. Termenul-pereche, (soziale) Vergemeinschaftung, exprimă procesul complementar. 7. Mathieu Deflem, specialist în contribuția lui Tönnies la sociologia criminologică (la fel ca alți mari sociologi ai generației sale, savantul german s-a ocupat insistent de sociologia dreptului, precum și de racilele care începeau să fie tot mai mult atribuite societății, după ce fuseseră exclusiv „explicate” prin patologii individuale: sinuciderea, criminalitatea), socotește
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
despre testament sunt luate, cum ne dăm seama, din scrisoarea Hariettei, iar îndoiala asupra mâinii care a scris nu-și avea rostul pentru că George Muntean a specificat la editarea actului că nu este scrisul Hariettei. O eventuală expertiză grafică (sau „criminologică”, după definiția lui Călin L. Cernăianu) i-ar fi putut îngusta această îndoială dar probabil neamul Eminovicenilor nu merită, din partea autorului, același tratament cu al Șuților... Oricum ar fi, reiese un caracter tare: știind că sufere de o boală incurabilă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
termen are, în concepția lui H. Stahl, o accepțiune mult mai restrânsă decât convorbirea sau ceea ce sociologii francezi numesc entretien (cf. Stănoiu, 2002, pp. 242-243). De altfel și Brimo precizează că utilizează termenul de interviu în accepțiunea de entretien. Metodologia criminologică, deși a adoptat termenul de interviu, îi conferă, de asemenea, o accepțiune mai largă, și anume aceea de convorbire față în față între anchetator și anchetat. Sentimentul de vinovăție prezintă două laturi distincte: vinovăția ca atribuire internă - doar eu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
instituțiilor private, grupurilor colective, asociațiilor și persoanelor fizice care doresc să se implice în acest domeniu 3. Intensificarea și diversificarea activităților de prevenire a consumului de droguri, în special a celor ce au legătură cu debutul consumului, realizarea unor studii criminologice pe baza datelor privind traficanții și consumatorii de droguri 4. Întărirea luptei împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, delincvenței organizate asociate acestuia, intensificarea cooperării polițienești, vamale și judiciare cu alte state, în special cu statele membre ale UE 5
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
consumul și abuzul de droguri. o) Evaluarea periodică a programelor de prevenire a consumului și abuzului de droguri. p) Dezvoltarea și diversificarea cooperării dintre instituții naționale și internaționale care au ca obiect prevenirea consumului de droguri. q) Realizarea de studii criminologice pe baza datelor privind traficanții și consumatorii de droguri. III. Plan de aplicare: educație, sănătate și familie, poliție, tineret, comunitate și organizații private, mass-media, cooperare națională și internațională 1. Ministerul Educației și Cercetării Plan de aplicare: a) Elaborarea și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
implicarea în aceste activități a C.I.P.C.I.D. Termen de evaluare: anual e) Identificarea factorilor de risc care pot genera consumul de droguri e.1) Optimizarea sistemului de indicatori privind traficul de stupefiante Termen de realizare: 2003 e.2) Realizarea de studii criminologice care să aibă în vedere: date complexe despre traficanți și consumatori, oportunitățile favorizante Termen de evaluare: semestrial e.3) Identificarea locurilor și mediilor propice consumului și traficului de droguri și evidențierea lor pe „hărți” ale zonelor de competență Termen de
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
se manifestă în datele unei ambivalențe fondatoare de tensiuni între contrarii. Femme fatale apare alături de femme fragile, ambele ipostaze ale unei noi abordări a sexualității în termenii pe care-i construiește psihanaliza și cercetările medicale, antropologice ale diferitelor școli: alienistă, criminologică etc. Femeia se transformă și într-un obiect de studiu științific în măsură să sublinieze pe de o parte diferențele esențiale care o separă de bărbat, fapt care se dorește și o poziționare mai clară a rolului ei social, dizlocat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
resurselor umane și financiare alocate Secretariatului Tehnic al SNA și structurilor de audit, control administrativ și control intern managerial din instituțiile publice, cu impact semnificativ asupra deficitului constatat în materia educației anticorupție. Acest deficit a reprezentat și concluzia unei cercetări criminologice date publicității de către MJ în 2015*7), referitoare la experiențele directe cu fenomenul corupției ale persoanelor condamnate pentru astfel de fapte. Studiul reflectă efectul disuasiv redus al eforturilor de combatere a corupției, precum și insuficienta cunoaștere și aplicare a cadrului normativ
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274503_a_275832]
-
a politicilor publice anticorupție de la nivel local; 9. elaborarea/actualizarea și implementarea codurilor de conduită la nivelul instituțiilor administrației publice locale. Font 9* Instrumentele de evaluare a percepției publicului, a experiențelor directe sau indirecte cu fenomenul corupției sau chiar studiul criminologic realizat de MJ (a se vedea secțiunea 1.3.2) arată un scepticism ridicat față de orice formă de remediere prin măsuri de prevenire sau educație. Acest scepticism este totodată sporit de o legislație aparent inaccesibilă în absența unor explicații suplimentare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274503_a_275832]