1,366 matches
-
cu experții și cetățenii care întreabă - la ce folosește teatrul? Ce le oferă Odin cetățenilor? Sînt întrebări care se aud în fiecare zi.(...) Teatrul poate deveni un sanctuar, un adăpost pentru cei însetați de dreptate, un refugiu al libertății, o criptă cu mesaje încifrate pentru spectatorul care o vizitează. Statistic vorbind, asemenea oameni sînt puțini. Dar cît valorează un individ?" Doamne, Dumnezeule! Cît valorează un individ? Urechile îmi vîjîie, întrebarea doare. Pe cine interesează „un individ"? Teatrul, creația înseamnă libertate în
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
din timp, se anunțase invitarea Islandei ca oaspete de onoare la Tîrgul Internațional de Carte de la Fankfurt pe Main, inevitabil m-au năpădit reminiscențele literare și profane ale unei anumite mitologii a nordului: „Banchizele” lui Ion Barbu, dar și „Riga Cripto și Lapona Enigel”, Nibelungii, Saga, runele, secvențele „kitsch” din filmul „Vikingii”, vizionat în copilărie sau mai recent, imagini din documentarele despre Norvegia și Islanda, țări mai spectaculoase, mai frumoase se spune, decît Suedia, cam „monotonă” (mie mi s-a părut
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
Crește până când privirea noastră slabă nu mai izbutește să-i cuprindă marginile. Iar literele cărții, gigantice și ele, sunt dure, sunt în relief și transparente, de diamant poate. Nepieritoare par. Și noi, somnolenți, stăm închiși în ele ca în niște cripte. Și iarăși ilogic, total ilogic, deși suntem închiși în literele nefirești, dramatic ne mișcăm cu viețile noastre prin paginile acestei cărți și pagini noi necontenit îi adăugăm. Ce suntem în cartea aceasta? Suntem litere, înțeles, autori și dictare, deodată. Iar
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
frumosului praporgic/ pe nume Macedonskiv (încins în roșu Ťfrac// cu epoleți de aurť), Maria Urdăreanu,/ e neam cu Sevastița, stră-străbunica mea,/ mai jună cu un lustru decât Pașoptul, - anul/ întreg e-nscris în steiul alb-sur, sub care ea// își doarme somnu-n cripta ticsită ca o rodie,/ în cimitirul Ťnostruť din Turnu Severin, -/ și ea o Urdăreancă... Prin care-aș fi cimotie/ cu cel ce-a scris rondeluri, cu negru pe velin// ca o împletitură de viță pe-un perete,/ cu ochiuri apriate
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
unde e situată intrarea principală în cimitir, astfel că, de cum ies din subterana stației de metrou - Porte des Amandiers, o iau spre prima poartă care mi se arată ochilor. Chiar la câțiva pași făcuți în spațiul umbrelor, pe stânga, văd cripta familiei Aurel Feteanu, medic veterinar, și a soției sale, născuți, respective, în 1927, 1929, decedați - 1969, 1989. Astfel că vizita o încep nu cu o somitate, ci cu o simplă familie de români, ce are deja în intimitatea mea oarece
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
lividitatea ei cadaverică. Ce recomandă o autobiografie nu este exactitatea informației, ci arta de a reda duhul de viață din care s-a desprins informația, de aceea fără un suflu care să miște tabla materiilor, conținutul tomului aduce cu o criptă ticsită cu inexplicabile zădărnicii. E nevoie așadar de o poveste care să redea un destin din unghiul unei vocații asumate, dar aici nu avem de-a face cu un destin și cu atît mai puțin cu o vocație, ci doar
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
istorii pe care nu o trăiseră. Învinuiți pînă la diabolizare și preschimbați în întruchiparea răului absolut, nemților li s-a luat dreptul de a-și asuma cu onoare înfrîngerea, desființarea morală la care au fost siliți însemnînd coborîrea lor în cripta umilinței. Din această criptă a umilirii Carl Schmitt avea să-și scrie cărțile pînă în anul morții (1985), spre a oferi un model de cum poate un intelectual să privească cu demnitate înfrîngerea propriului popor, fără subterfugii retorice și fără căderi
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
o trăiseră. Învinuiți pînă la diabolizare și preschimbați în întruchiparea răului absolut, nemților li s-a luat dreptul de a-și asuma cu onoare înfrîngerea, desființarea morală la care au fost siliți însemnînd coborîrea lor în cripta umilinței. Din această criptă a umilirii Carl Schmitt avea să-și scrie cărțile pînă în anul morții (1985), spre a oferi un model de cum poate un intelectual să privească cu demnitate înfrîngerea propriului popor, fără subterfugii retorice și fără căderi la compromis. Din acest
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
și aparenta efemeritate și lipsă de sens a vieții sunt descrise pompos și nimic mai mult: „Trebuia să pricep în sfârșit că niciun cataclism nu va veni, cu măciuca lui de eter, să năruie imunda catedrală ce se înalță deasupra criptelor subterane, mai ascunse chiar decât materia, că voi rămâne veșnic legat de stâlpul ideilor ancilare, pentru că doar această nimicire a lumii m-ar putea scăpa de oribila plasă băloasă țesută-n jurul meu ca gratiile unei pușcării atunci când, fără voia
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
lipsește. Autorul Meditațiilor despre epoca modernă vrea să înțeleagă, nu să se afirme. De pildă, vrea să înțeleagă de ce istoria a ajuns într-un stadiu în care știința și tehnica dau tonul exclusiv, în vreme ce Dumnezeu a fost așezat într-o criptă funerară, ale cărei ziduri sunt înconjurate de indiferența pozitivistă a Occidentului. Apoi, vrea să înțeleagă de ce în aparatele tehnicii este încorporat un spirit a cărui putere a ajuns să înrobească oamenii, după cum vrea să priceapă ce legătură există între rațiune
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
o atrage mai mult decît literatura. La sfîrșit rămîi cu imaginea unui alai de herburi prețioase cărora autoarea le descrie heraldica fără să le transmită emoția. O vitrină cu exponate de piatră, a cărei tratare minuțioasă îți dă impresia unei cripte reci și înfiorător de livide. O emoție trecută în concept dă tensiune, dar fără concept dă isterie. La Raluca Dună, nu conceptul lipsește, ci sentimentul, de aceea cartea are de ispășit acea apatie ce decurge din excesul de umoare analitică
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
fost luați la întrebări și au recunoscut planul diabolic. Aceștia au susținut că au fost forțați de un cap al mafiei din Los Angeles, căruia îi datorau sume mari de bani. Planul era bine stabilit: Ei urmau să ridice capacul criptei și apoi să ia sicriul și să-l transporte într-o dubă, care trebuia să-i aștepte într-o zonă fără camere de luat vederi. Cei cinci plănuiseră să acționeze pe timpul nopții, când sunt paznici doar la intrarea în cimitir
FBI: Sicriul lui Michael Jackson, la un pas să fie furat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56717_a_58042]
-
Rezzori. Iar dintre românii trăitori un timp în Imperiu la Slavici, la Rebreanu, la Cioran. Lipsesc dintre martori scriitorii unguri și sârbi care ar fi întregit tabloul. Tema „agoniei imperiale” apare la Joseph Roth în Marșul lui Radetzky și în Cripta Habsburgilor, la Robert Musil în Omul fără însușiri, la Hermann Broch în Somnambulii. La Slavici și la Rebreanu apare „tema rătăcirii în cerc”. La Stefan Zweig, „inversarea perspectivei centru - periferie”. La Cioran, centrul și periferia ca „entități reversibile”. La Gombrowycz
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
sfîrșitul lecturii, nu simte nevoia să deschidă vreo carte de-a lui Sperantia. Vina îi revine din păcate exegetului, care, neavînd nervul de a însufleți ideile înfățișate, le enumeră fără participare intimă. Deznodămîntul e o carte al cărei aer de criptă analitică o preschimbă într-o antologie de banalități exasperante. Dar să încerc o incursiune în spiritul comentariilor din carte: intenția lui Sperantia e de a descoperi principiile comune a tot ce e viață: biologie, viață spirituală, viață socială etc. Viața
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
pro-avangardiste de la cafeneaua madrilenă Pombo (la tertulia de Pombo), pe care le-a prezidat din 1912 până la izbucnirea Războiului Civil, postură imortalizată de doi pictori membri ai grupului, José Gutiérrez Solana, în cunoscutul tablou de grup, „tenebrist”, intitulat La sagrada cripta de Pombo și Diego Rivera, în cunoscutul portret cubist, respins cu vehemență de un public derutat de îndrăzneața suprapunere de perspective, în vreme ce scriitorul l-a admirat fără rezerve, ca pe „un portret adevărat”, cel mai „extraordinar portret” al său. Noua
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
o călca cu piciorul, Lévi-Strauss a ținut între 1977 și 1988 cîteva conferințe asupra spiritului nipon, cu ochiul antropologului preocupat mai puțin de muzee, cît mai mult de obiceiuri. Muzeul e forma convențională de supraviețuire a relicvelor, un fel de criptă savantă menită a procura plăcere intelectualilor, pe cînd obiceiul e sedimentul de viețuire a instinctului gregar, o fluctuație ritmică a marelui animal colectiv. Și cum un antropolog urmărește cu precădere tresăririle maselor în dauna capriciilor indivizilor, reticența față de muzee își
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
Șerban în anul 1938. În urma unor îndelungi tribulații, și înșelând vigilența organelor totalitare, cei trei frați Șerban - Mihai, Alexandru și Constantin - au reușit să transporte corpurile neînsuflețite ale ambilor părinți și să le înhumeze, acolo unde aceștia își doriseră: în cripta amplasată pe latura sudică a acelui locaș de cult. Mi-am propus să fac un pelerinaj până acolo, cu prima ocazie.
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
Badea Pe 21 mai, Capitala va fi martora unei deshumări istorice. În zi sfântă, când creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, moaștele lui Constantin Brancoveanu, decapitat în urmă cu 300 de ani, vor fi scoase din cripta Sfântul Gheorghe Nou din București, lacașul ctitorit de însăși voievodul român și unde și-a găsit odihna veșnică, scrie stirileprotv.ro. Preot dr. Emil Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe, a declarat: Se va face deschiderea mormântului ctitoricesc și scoaterea sfintelor
Eveniment special dedicat celui mai tulburător sacrificiu din istoria românilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34760_a_36085]
-
la Biserica ctitorită de sfântul martir Constantin Brâncoveanu." Ziua dedicată evenimentului nu a fost aleasă întâmplător, întrucât, exact cu 80 de ani în urmă, pe 21 mai a avut loc prima procesiune care a fost urmată de depunerea oaselor în cripta Bisericii Sfântul Gheorghe nou. Ceremonia, la care a participat atunci și familia regală, a fost condusă de primul patriarh român, Miron Cristea. În cel mai tulburător sacrificiu din istoria românilor, voievodul Constantin Brâncoveanu, captiv la Constantinopole, a privit cum ginerele
Eveniment special dedicat celui mai tulburător sacrificiu din istoria românilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34760_a_36085]
-
12 ani, să renunțe la credința creștină. Ulterior, trupul său, care a fost aruncat în mare, a fost recuperat de creștini, iar câțiva ani mai târziu doamna Maria Brâncoveanu i-a adus rămășițele în țară. Au fost înhumate într-o criptă în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, iar în 1992, voievodul a fost recunoscut de Biserica Ortodoxă Română ca sfânt martir.
Eveniment special dedicat celui mai tulburător sacrificiu din istoria românilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34760_a_36085]
-
plecau de la supralicitarea factorului vechime. Se pare ca Deutsch muta dată de origine a monumentului cu ani buni, daca nu cu decenii sau secole, în urmă. Un caz flagrant este acela al consideră rîi unor pivnițe reconstruite în 1895 drept criptele primei catedrale pariziene. Fondarea Luvrului o atribuie lui Childeric, tatăl lui Clovis, deși nu există nici o probă. „ a devenit o afacere profitabilă pe care unii istorici o exploatează cu mult cinism și cu un populism abia mascat”, scriu contestatarii lui
Romanul național () [Corola-journal/Journalistic/3616_a_4941]
-
Morgana etc.) din varii literaturi și opere (Danubius și Dincolo de Itaca de Claudio Magris, Limba salvată de Elias Canetti, Semne lângă drum, Podul pe Drina de Ivo Andric, Enciclopedia morților de Danilo Kiš, Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera, Cripta Habsburgilor de Joseph Roth, Unchiul meu Ulise de Jirí Marek,Călătorind spre Babadag de Andrzej Stasiuk, Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek de Ismail Kadare, America lui Kafka, Privirea Contesei Hahn-Hahn de Péter Esterházy, Povestea lui Harap Alb de
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale petecesc subt sparte zale deflorate palimpseste năpârlirea șarpelui în a raiului poveste. M-am secătuit de ani turnul umbra cea fugară o dă criptei în angoase și-i uzurpă armăsari /lainici lari penați pogani/ cu trăsura funerară legiunile de oase. Vinul nu mă mai încântă /taur negru al iubirii/ cu imaginea răsfrântă printr-un diamant amant troienind în stihuire mirii la îmbătrânire. Tu pământ
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
marmură, Proclamația Regelui Ferdinand Întregitorul Dincolo de Prut îmi amintii în câmpul minat din parohii, că primisem Ordin de încorporare poetică semnat doar de bravul Arcadie Brusc un tanc împodobit în pagini manuscrise de camuflaj îmi blocă drumul (parcă eram în cripta bisericii greco-catolice din Blaj). Instinctul meu de apărare funcționă imediat - scosei din desagă masivul op de istorie literară contemporană semnat de camaradul de arme Ioan Holban (un fel de agă) - așezai uriașa înfățișare editorială în fața matahalei-tanc-dinozaur-sovieto-rus, să nu mă sfarme
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
dovada unei rupturi cu contingentul obștesc, al unei mînii ce se înveșmîntă în simbol, se răsfrînge în radicalitatea interogațiilor legate de sensul existenței. Teroarea, foarte probabil istoricește determinată, se proiectează la o scară universală: Se clatină/ se surpă, se prăbușește cripta cosmică// arde/ timpul arde/ cu ale sale trei împletite șuvoaie// țintuind întunericul// clipa/ clipa crește cristal monstruos/ se dilată cuprinde privirea oarbă a lumii/ fața ei devastată// clipă ultimă patrie/ îngroapă-mă-n tine/ pășind cu tălpile goale/ vom arde
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]