438 matches
-
vorbi de un rezumat al producției restrînse care actualizează un contract de lectură mai ambiguu ("secret") la nivelul tematicii povestirii, altfel decît rezumatul unei producții mai vaste. Ajungem la o delimitare precisă (exclusivistă) a publicului: un public interesat de "limbajul criptic", de secretul scriiturii, de savoarea și spaima introspecției. Să analizăm prezentarea autorului: (7) Henry James s-a născut la New York în 1843. A murit la Londra în 1916. A publicat la editura Stock: Le regard aux aguets, Un portrait de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
streptococi, meningococ, gonococ, fusobacterii). Anginele pultacee Se disting prin depozite purulente, care pot fi dispuse sub formă de: Angină foliculară, cu depozite celulare inflamatorii submucoase sau foliculi limfatici inflamați, vizibile ca puncte albicioase; etiologia este virală și/sau bacteriană. Angină criptică, în care depozitele purulente sunt deschise la suprafața criptelor pline cu exudat inflamator; etiologia este exclusiv bacteriană. Anginele pseudo-membranoase Sunt caracterizate de prezența depozitelor purulente confluente, cu tendința de extindere în suprafață (chiar depășind aria amigdalelor), care acoperă mucoasa lezată
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
expansiv stări de conștiință masive, clare, fără nuanțe, precis formulabile, declamabile, poetul nu operează cu sugestii. Spune, pur și simplu: nu numai pe șleau (de cele mai multe ori), dar cu enorme prisosuri verbale. Spusa poate fi aluzivă, dar nu e niciodată criptică, nu trimite la presupuse „reale” tainice, pentru a căror numire nu există vocabule proprii. De aici, și toate consecințele de ordin artistic. Putând (și neezitând) să vorbească despre orice, poetul nu își alege cuvintele, nu acordă nici unora statut privilegiat. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
fals este folosită și în Solilocvii (1989), carte precedată de un preambul în care S. descifrează titlul ales: pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
pultacee Se disting prin depozite purulente, care pot fi dispuse sub formă de: INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 85 Angină foliculară, cu depozite celulare inflamatorii submucoase sau foliculi limfatici inflamați, vizibile ca puncte albicioase; etiologia este virală și/sau bacteriană. Angină criptică, în care depozitele purulente sunt deschise la suprafața criptelor pline cu exudat inflamator; etiologia este exclusiv bacteriană. 5.2.4.3 Anginele pseudomembranoase Sunt caracterizate de prezența depozitelor purulente confluente, cu tendința de extindere în suprafață (chiar depășind aria amigdalelor
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
institui conduite de autoagresiune și automutilare cu mod de efectuare și motivații ce par neânțelese, dar care evoca tulburări psihopatologice (halucinații sau dezvoltări delirant halucinatorii). Ideile suicidare sunt aberante în raport cu lumea dinafară, lumea reală și au un caracter criptic. Anxietatea schizofrenului este atipică putând oscila în ceea ce privește intensitatea. Diagnosticul de schizofrenie cu debut depresiv melancolic nu se poate pune la primul puseu. Se poate vorbi de la inceput de o melancolie atipică, lipsind simptomul major al melancioliei - durerea morală. De asemenea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Piatră. Amor. Frunze de ciocârlie. Vânt. Am inventat un motor Care m-a salvat de pământ. Carburant sum, esse, fuit Vorbe, adică energie. Sunt, nefiind, infinit. M-am înmulțit cu 1000". Exemplele pot continua: aceeași extravaganță, aceeași surprinzătoare disociație, caracterul criptic, nu lipsite de oarecare farmec. Proza acestor scriitori denotă, pregnant, boala mai ascunsă, aberația. Caracterul ei original este imposibil de mimat; scriitorii care se aventurează în acest domeniu de "rezervație specială" eșuează în impostură. Nebunia nu poate fi mascată, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mintea lor, în opacitatea sufletului lor?... Minciuna Țurcăniței "La început a fost cuvântul"... Vom auzi curând " La început a fost cuvântul și cuvântul a fost al lui Dumnezeu și Dumnezeu a fost cuvântul", și din nou vom accepta această formulă criptică, atât de misterioasă, încât sensul ei se ascunde în obscuritatea misterului; și iarăși ne vom prosterna în fața neînțelesului. Nu poate fi închipuită o mai abilă formulare a unei abstracții; sugerează "definitivul" și impune primatul "neînțelegerii". Deplina frumusețe a acestei ziceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de redacție. Beldie redacta rubrici permanente, ca „Revista săptămânei“, cu secvențe specifice: „De prin țară“, „De prin străinătate“, „Fapte și recenzii“. La 24 august 1919 se publică traducerea unor poezii din Salvatore di Giacomo la rubrica „Însemnări“; traducătorii au semnat criptic: R. O. & C. B., adică Ramiro Ortiz și Constantin Beldie. În nr. 56 din 19-26 decembrie 1920 se publică un portret al secretarului de redacție executat de pictorul Sabin Popp, sub care apare legenda: „C. Beldie. Managerul Conferințelor Ideei Europene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neantului, cu un adânc și dureros efect nostalgic. Cu toții rămânem doar cu imperceptibilul foșnet al crengilor intrate în doliu. Ce lecție de tristețe demnă și ce model metafizic de integrare în circuitul vieții! Sau răspunsurile poeziei pot fi atât de criptice încât parcă vin de undeva dintre tainele textului ermetic sau din sensibilitatea care vibrează în fața faptelor de viață sau poate din emoția lirică rezultată din înfiorarea cu care ea circumscrie ideile sau... Lemnul aprins devine flacără, poezia adevărată își merită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în jargon și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv, pitoresc, viu, sugestiv, dar și atâția alții care scriu fără noimă și justificare, scriu pur și simplu. Și în câte alte maniere nu se scrie, criptică, fracturată, monosilabică etc. etc. Se spune că toți ne apropiem de gură cănița de ceai sau ceașca de cafea, puțini sunt însă cei care o fac cu eleganță, cu rafinamentul bunului gust. Ceea ce pune în valoare un text adevărat, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
soarele”. Ca și în Megalitice, este contestată, în mod abil, expansiunea civilizației industriale distrugătoare a ceea ce a întemeiat satul în matca și leagănul său care este natura. „Poemul didactic” Dacia Feniks (1978), proiect masiv și ambițios, se dovedește un text criptic ce își propune să reconstituie ceea ce poetul își imaginează a fi fost vorbirea „logo-astrală”. Aceasta ar fi conservat cuvântul primordial, fărâmițat ulterior în limbi, iar reconstituirea ei stimulează fantezia asociativă și cea etimologică, ingeniozitatea verbală speculând disponibilitățile combinatorii ale sunetelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Înțelesul frazei e, așadar, următorul: deși beat, a ajuns acasă pe propriile-i picioare și cu hainele curate, dar dispus să replice grosolan, să drăcuie și să injure, dacă va fi primit cu ostilitate, lucru aproape inevitabil. Relatîndu-mi în mod criptic „bravura”, aștepta întrebări ca să coboare la detalii. Am întîrziat să i le pun, iar el, înțelegîndu-mi lipsa de curiozitate, a trecut la alte chestiuni. * Chiar dacă am făcut-o de puține ori (poate de asta), nu sînt în stare să uit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că statul are guvernămînt liberal sau/și social-democrat. Tot așa, ei refuză să creadă că este vorba de social-democrație atunci cînd un partid autoititulat astfel (cazul PSD), odată aflat la guvernareare face politici care conduc la polarizare socială. Despre caracterul „criptic” al conținutului integrării europene se spune că este o minciună prin omisiune, în interesul binelui public. Dacă oamenii ar ști ce-i așteaptă prin intrarea în competiție transnațională, susțin politicienii paternaliști, se vor speria și nu vor mai dori integrarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
termenului. Până în 1948 eram o societate țărănească în proporție de 80%, cu vagi urme de contractualism și profesionalism. În comunism „contractele” nu mai erau făcute preponderent între cetățeni, potrivit libertății de alegere și consimțământului informat. Cineva, partidul-stat, predetermina, pe criterii criptice, conținutul oricărui contract. Mi-am amintit din plin această scenă atunci când prelucram rezultatele cercetării despre etica în universități împreună cu tânăra sociologă Ana Bulai. A întâlnit o prevalență copleșitoare a favoritismului și spiritului de clan, acuzate de către subiecți drept „păcate capitale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de soia”, în timp ce primii „glob-trottereau”. Ceilalți, diverși, mulți și „cuminți” par că aplică metoda descurcatului local. Democratizarea învățământului universitar românesc este mult rămasă în urmă față de democratizarea politică. Criteriile de alocare a resurselor și a bugetului universității sunt mult mai criptice decât cele publice la nivel național. Pe scurt, trăim din plin, pe de-o parte, bolile copilăriei, pe de altă parte, pe cele ale senectuții. Sindromul „buricul universitar al pământului” este atât de răspândit în lumea noastră încât, de atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
primului secol! Într’ adevăr, ucenicii lui Mesia erau, social vorbind, dar și intelectual, niște „proști”, oameni simpli În care Iisus a avut Însă o asemenea Încredere, Încât le-a lăsat oral, doar oral, Învățătura și ideile sale profund radicale, profund „criptice” din toate punctele de vedere! Singurul apostol „inteligent” și mai ales „cult” a fost cel care nu l-a cunoscut pe Iisus, Saul sau Pavel, instruit În filozofia și cultura greacă și datorită căruia, a capacității sale de „a pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
administrație și politică!... Într-o asemenea măsură Încât acest cuvânt nu mai Înseamnă mare lucru: sau... Îi desemnează doar pe cei „perdanți” În cursa dură a existenței. Ca și acea familie de țărani săraci din Transilvania, din cunoscuta și puțin criptica schiță a lui Rebreanu, care se scoală cu noaptea În cap ca să ajungă la gară și să ia trenul, așteaptă ore Întregi pe peron și apoi, zăpăciți... zăpăciți?!, uită pur și simplu să se suie În el. Proștii, Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu o tenacitate ce părea că sparge Întreaga lege onirică, bazată pe „hazardul unei nopți”, de parcă dincolo de veghe și de vis, de viața lucidă și de cea a „falsei memorii” ce era visul, „cineva” voia să-mi dea semnale profund criptice sau „să-mi aducă aminte” de o obligație sau de o promisiune majoră uitată, deci de o „vinovăție”. Și această „figură” tenace, aș zice aproape amenințătoare prin regularitatea terifiantă a aparițiilor În fiecare noapte, ani, decenii la rând, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
când temnițele gemeau de elita politică, financiară și culturală a țării, când generații de tineri trebuiau să-și plece grumazul sub lozincile moscovite, dușmane valorilor naționale și culturale. Există o frază din „maestrul meu, Nietzsche”, poate una dintre cele mai criptice pentru cei care nu-i cunosc textele fundamentale - „Să faci astfel Încât propriu-ți trecut să devină propria ta voință!” -, care m-a alinat În multe ceasuri și nopți ale acelei perioade după Întoarcerea În țară, când, din proprie voință, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acțiunea, fapta ta, la nivelul ei maxim să poată deveni lege universală! „Fă În așa fel Încât să fii, să devii stăpân al propriului tău trecut și al actelor tale!” era una dintre frazele cele mai „arogante”, mai prometeice, mai criptice, ale sihastrului de la Sils-Maria, care rezolvă cu o singură și decisă trăsătură nodul gordian al problemei hazardului ca și creator sau stăpân al destinului uman. Să fii stăpân al propriului trecut, să-l fasonezi astfel Încât „să scapi de sub imperiul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iar retrospectiv înțeleg și mai bine, anumite idiosincrazii. Eu și alții ca mine ne ridicam deci într-un cadru intelectual-ideologic-estetic extrem de eclectic. Lucrul se poate vedea și din ceea ce scriam eu în perioada respectivă, în special din eseurile absconse și criptice publicate în revistele studențești ieșene. Chiar dacă anumite orientări se pot discerne sub stratul de artificii și divagații (unele menite să înșele vigilența cenzorilor), textele atestă un mare coeficient de haos intelectual. Toată lupta autoconstrucției mele intelectuale a fost tocmai asta
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Și asta pentru că nu e scrisă de un profet, ci de vizionarul apocaliptic ales de Iisus să sfideze timpul de pe tronul eternității, fie și numai până la reîntoarcerea Sa. Poate din smerenie sau poate tocmai datorită statutului controversat al acestei scrieri criptice, Biserica Ortodoxă nu include Apocalipsa printre cărțile liturgice. Origen consideră că, în fapt, Parusia a fost împlinită în umilirea lui Hristos, dar mai este una, nădăjduită în slavă. Astfel, timpul Bisericii se află față de a doua Parusie într-o relație
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
urma urmei, în idealismul lor radical și pur, setea de mit, pur și simplu! (În romanul meu Bunavestire am ridicat un uriaș eșafodaj acestei „nevoi de mit”, desigur, prin metafora epică, paradoxală ca orice creație ce recurge la ambiguitatea extremă, criptică uneori, pentru a rămâne în limitele și limbajul artei adevărate. În această carte, un personaj sau poate chiar autorul afirmă ritos că forța, energia, vitalitatea speciei umane rezidă și depind de capacitatea de a crea mit, iar Politicul, văzut nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fie că se fereau „să-mi facă rău” subliniind preocuparea mea insistentă față de acest nume - am inserat fraze și paragrafe întregi din Nietzsche în mai toate romanele mele apărute înainte de ’89 -, și astfel, această „frază”, foarte „simplă” și totuși extrem criptică, nu a fost pusă în legătură cu partea mediană a romanului mai sus citat, unicul loc, se pare, în care autorul Breban a atins ceea ce numim „tragicul”. De fapt și această ultimă afirmație îmi aparține tot mie, tragicul este o categorie estetică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]