634 matches
-
masiv, cu o barbă aurie, o pipă afumată din care mușca din cînd în cînd cu gravitate și oche lari chihlimbarii, purta un costum demodat, cu vestă și lanț de ceas, toate aceste accesorii dîndu-i un aer puțin pedant și crispat. De aceea păreau nepo triviți pe fața lui ochii rotunzi și naivi, cu sprîncene întrebătoare, de fapt ochii lui Dănuț, persona jul ingenuu al prozelor lui“. Nu era el chiar așa, dar eu n-am simț de observație. Scriind odată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
atât de vizitat, cel de libertate, va avea pentru el alte și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă și esență nu se forjează, oricât ar părea de ciudat, În marile „ateliere” și spații publice, În sălile unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai era posibil, pentru că în cîteva locuri trotuarul fusese blocat de dărîmături. Văzîndu-le, m-a cuprins frica: dacă plecam cu cinci-zece minute mai devreme?... Calea Victoriei devenise dintr-odată îngustă și periculoasă. Înaintam prin mijlocul ei, ocolind grămezile de moloz, prudent, crispat. Din susul și din josul străzii, bărbați și femei alergau spre cartierele și casele lor. În această agitație, mă simțeam singur, străin și inutil. Voiam să ajung cît mai repede la Zuța (Elisabeta Isanos-Goian), unde locuiam, dar în același timp
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
răsfrînți ca într-o oglindă în furnirul lustruit al mesei. Petru nota ceva în agendă, iar Petre stătea cu mîna la gură ca o babă cugetătoare. Ei știau hotărîrea Biroului, de aceea se simțeau - mai ales primul - cam stînjeniți și crispați. Rupînd tăcerea, Petre m-a întrebat: „Ei, ce mai ziceți, tovarășe Călin?” „Odată intrat aci mai are rost să zici ceva?”, am întrebat la rîndul meu, încercînd să glumesc. „și-apoi - am adăugat - dv. sînteți mai aproape de știri decît mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar vinde și pe tat su!”, izbucnește de la locul său Sporici, văzînd în ziarul local, imprimate cu roșu, în chenar șerpuit, pe pagina întîi, versurile lui Ovidiu Genaru, intitulate „Patria, Partidul Comunist”. Îmi întinde ziarul, ca să mă conving. Are fața crispată și buzele strînse a scîrbă. Pentru mine, faptul că O.G., poet talentat, ocupă din cînd în cînd, de bunăvoie, poziția unui versificator ocazional, nu constituie o surpriză. Cîndva am fost contrariat de lipsa lui de stimă față de sine, acum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
soția mea, momentul era palpitant. Zbura pentru prima oară. Avionul era Clipper cu patru elice. După ce s-a ridicat de la pămînt și a luat înălțime, avionul și-a reluat stabilitatea spre liniștea noastră, a tuturor călătorilor, care pînă atunci eram crispați și tăcuți. Prima oprire a avut loc la San Juan de Puerto Rico, pentru plinul de benzină. La San Juan era cald și umed, intrasem în regiunea tropicală. Apoi la Belem, pe Amazoane, unde căldura era și mai mare: eram pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Astfel, putem vedea, ca mare știre de interes național, că Elena Udrea a dat cu mopul în nu știu ce sală de clasă și că este expertă în mâ nuirea andrelelor, sau o putem asculta pe Lia Olguța Vasiles cu cum interpretează, crispată, muzică populară din Ardeal. Sau putem să ne râdem la glumițele de cartier ale unor perso naje ca Mădălin Voicu sau Florin Călinescu. Deși nici Elena Udrea, nici Lia Olguța Vasilescu nu sunt acolo unde sunt pentru a da cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mașiniștii, au văzut cât de stângaci ai fost, te simți vinovat pentru nereușita demersului artistic și vrei să te apuci de altceva, orice numai teatru să nu fie. Încordarea te paralizează, provoacă lapsusuri, generează panică, vocea ți se schimbă, devii crispat și te întrebi ce s-a întâmplat? De ce nu reușești să fi tu însuți cel care la repetiții puteai să convingi. 19 mai 2004 - acasă În procesul creației sale actorul trebuie să exploateze bagajul său de cunoștințe. Asta presupune o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
înmuia un deget în apa sfântă și voi striga Victorie! Viraj după viraj, cu mâna streașină la ochi, pândesc apariția în zare a unui pâlc de verdeață anunțând un thalweg de viață în valea de un blond spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui sub chipul unui porumbel", și unde o voce s-a auzit din tării "Tu ești Fiul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o cameră de la hotelul Dragon, s-a descoperit o pușcă cu lunetă folosită la vînătoarea de capre negre, gata să funcționeze la apariția lui Mussolini în balconul palatului Chigi... ). Mussolini arăta încă tînăr în 1928. Încă nu avea acea figură crispată și atitudinile de condottiere de cinema, care, mai tîrziu, cînd apărea în public, i-au devenit un fel de a doua natură. Își permitea să zîmbească un zîmbet ce păstra ceva copilăros și neajutorat fiind încă în faza în care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
că se repede fulgerător asupra mea și, spre nedumerirea domnului serios cu care conversam, m-am aranjat În așa fel Încât să fiu „cu spatele la zid”, dând la o parte orice obiect ascuțit, neputând să-i ascund celuilalt o mască extrem de crispată, ochii ficși, mâinile ca niște ghiare Încleștate de brațele scaunului... Sau, altădată - unul dintre zecile de exemple - În pat, lângă o femeie tânără, frumoasă, după un amor perfect, prelung, aflând că, după nu știu ce calendar asiatic, ea este considerată „șarpe”, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
părea „poetul bărbat”, lăsând rareori să răzbată în strofele sale tonuri triste, elegiace, sau melancolia ca o poză cu care se drapau uneori tinerii „atunci”! Înalt, cu membre puternice, lat în umeri, fruntea clară, un nas pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și ironic, masculin, un fel de „maestru de ceremonii” al grupului. Prin el, de altfel, aveam acces la unii artiști plastici, nume din diverse promoții din care rețin, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în prea mare măsură imediatului, că nu știi să-ți dozezi timpul și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu pot să scrie, sau scriu căznit, patetic, luptându-se, clipă de clipă, cu o inhibiție maladivă. Prin meserie, ei trebuie să scrie, dar, prin complicate blocaje mentale și sufletești, nu reușesc să o facă decât à contre cœur, scremut, crispat, sub presiune exterioară. „Nu scriu, pentru că mi-ar lua din timpul pentru citit!“ - îmi spunea, cândva, un important istoric de artă. Un altul se justifica printr-o aiuritoare prudență: „Dacă scriu și public, mi se fură ideile.“ O cauză semnificativă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
două, eu și Soli, fericite pe lângă ei, știți, de altfel, că întotdeauna pentru noi părinții au însemnat mult. Și îmi venea în minte la toate aceste plăcute imagini de aducere aminte, imaginea suferindă a lui mama de la spital, imaginea feței crispate a lui tata, care, de când mama e bolnavă, n-a mai cunoscut zâmbetul. Și,așa, Cârțișoara m-a făcut să sufăr. N-am putut să mă manifest astfel față de Titus pentru că ar fi spus imediat că pe el nu-l
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că dacă sunteți cine spuneți că sunteți atunci sunt înclinat să vă cred. M-am oprit iarăși. Am încredere în oameni. Altă pauză. Decât dacă, hm, sunteți un admirator obsedat de nevastă-mea. Pauză. Și nu sunteți...nu? Kimball zâmbi crispat. Nu, nu, nimic de genul ăsta. Se știa faptul că soția locuiește aici dar nu eram sigur dacă locuiți tot aici sau în New York, iar editorul ne-a dat numărul la care de regulă vă contactează și, iată, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ales pentru asemănarea lui frapantă cu tînărul Nicolaescu (deși aceasta tinde să lase loc, în prim planuri, unei asemănări și mai frapante cu Alexandru Papadopol). Falc are cinstea de a imita celebrele manierisme (salutul cu două degete la pălărie, zîmbetul crispat) și de a-și mișca buzele aiurea pe vocea lui Nicolaescu, dar în rest n-are aproape nimic de făcut n-are și el o gagică, iar de împușcat împușcă mai puțin decît Nicolaescu însuși. E greu să nu-l
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
asasinarea lui Bin Laden) e disculpată eroina la final. în plus, e greu să acuzi un regizor că-ți manipulează prea tare simpatiile în favoarea eroinei sale, atunci cînd el o distribuie în rolul eroinei pe Jodie Foster : cu inteligența ei crispată și fragilitatea ei colțuroasă, negiugiulibilă, Foster, în cîțiva ani, ar putea să înceapă s-o rivalizeze pe Charlotte Rampling în putere de a înspăimînta. Desigur, toate astea sînt discutabile (filmul a fost făcut pentru a stîrni discuții), începînd cu corectitudinea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Sondheim e jucăușă, subtilă și alunecoasă ; ne tachinează în permanență nevoia de ritm posedant și de refren șlăgăros, fără a o satisface vreodată. și e clar că Burton nu știe cum să se joace cu ea. Camera lui stă, oarecum crispată, pe personajul care cîntă, de parcă ar aștepta nici ea nu știe ce (tăietura ?, sfîrșitul cîntecului ?), iar la sfîrșit obișnuiește să se retragă la mare distanță sau la mare înălțime, slobozind tradiționala vedere generală ca pe un oftat de ușurare care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pământ cu fusta aproape complet ridicată și observ în trecere că nu poartă chiloți. În mod clar, întreaga familie este mai confortabilă fără haine decât cu haine, evident, nu numai din goliciunea expusă dezinvolt, ci și din atitudinea ceva mai crispată a celor complet îmbrăcați. Guillermo și Cora, din ce am văzut eu până acum, par ceva mai moderni, atât în atitudinea față de pudoare cât și în casă, care este mult mai bine organizată. Probabil și aici, ca în orice familie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Formalitățile lui Arcadi pentru o călătorie în străinătate, chiar în caz de forță majoră, ar fi durat prea mult. A condus-o la aeroport cu ochii împăienjeniți și chipul boțit al unui om mahmur; ea avea privirea febrilă și obrazul crispat. De când se cunoscuseră, nu se despărțiseră niciodată. În fiecare an își făceau vacanțele împreună, la părinții Margaretei, dar Arcadi depunea cererea de pașaport cu mult înainte, pentru a evita orice risc de întârziere. S-au sărutat sec, cu buzele arse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
precum aceea că Blaga și Ceaușescu ar fi „fața și reversul aceleiași monede calpe”, concluzie absurdă care pleacă de la premisa unui cult al geniului în cultura română, care generează „delirul elitist al ființei”. Lucrarea, dincolo de experimentul unui discurs descătușat, „de-crispat” (H.R. Patapievici), se susține prin texte precum Găuri în hartă. Cartografii culturale central-est europene (Europa actuală ca „gol”, „vârsta de tinichea a Occidentului”, „sistemul colonial de evaziune-în-viziune”, europenismul ca iluzie în care românii se complac de peste o sută cincizeci de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
unui bărbat, țăran sau pescar, de culoare. Omul urlă, literalmente, din toți bojocii în cabina lui telefonică, fără să-i pese că nu este singur, că s-ar putea să-i deranjeze pe cei de la spatele său: câteva femei vizibil crispate, așteptându-și rândul la telefon. Un funcționar al poștei, care supraveghează încăperea, asistă impasibil la acest act de violență sonoră. Simplul său gest, perfect legal, de a-l trage de mânecă pe nesimțit, de a-l determina să mai reducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tinere, îmbrăcați în costume albastru-deschis, mulate pe corp, formează o învârtejire de corpuri, zvâcnesc în ritmurile unei muzici mărețe, grave, din ce în ce mai neliniștite. Privesc în jur: nici urmă de boxe, acordurile par să iasă din pământ sau să cadă din cerul crispat a furtună: este însuși geamătul firii, ieșindu-i din viscere. Multă lume îmi împărtășește curiozitatea. Spectacolul a devenit punctul nevralgic al salbei de happening-uri din acea zi, și publicul a crescut tot timpul, pe nesimțite, oprindu-se la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era acum acoperită (și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]