703 matches
-
zărit în poiană, un ghiocel abia ieșit de sub zăpadă dar acoperit de o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce umbreau ghiocelul. Înfuriată , Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit ghiocelul cu palmele ei încălzite. Din nebăgare de seamă s-a rănit într-un spin și o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui
MĂRŢIŞORUL...TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359747_a_361076]
-
destul de puternică față de restul lunilor. În ansamblu, regimul pluviometric, este favorabil dezvoltării vegetației, dar exista și momente critice, mai ales spre sfârșitul sezonului estival în stațiunile de cîmpie. Regimul eolian Vînturile predominante sunt cele din direcția N-E (crivățul) și E cu intensitate maxima în timpul iernii, fără ca acestea să influențeze negativ vegetația forestieră. Intensitatea maxima a acestor vânturi se produce pe o durata medie de 10 zile anual, în restul timpului intensitatea fiind scăzută. Mai sunt și
AMENAJAMENTUL SILVIC din 2 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/297127]
-
Îți recomandăm Va merge cel de-al doilea torționar la închisoare? În două săptămâni aflăm răspunsul Vlăguiți de foame, de bolile generate de apa băută direct din Dunăre, istoviți de munca chinuitoare, torpiți de căldurile năucitoare vara și sfârșiți de crivățul iernii, epuizați psihic din cauza terorii dezlănțuite, deținuții politici au murit cu zecile. Sute de muribunzi au supraviețuit ca prin miracol. Există deținuți care au trecut pe la Periprva și care nu au gustat niciodată cât au fost închiși carne, brânză, lapte
Deținuții lui au murit de foame. Colonelul Ficior, condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare, merge la pușcăria unde se servesc trei mese pe zi și meniu special de sărbători () [Corola-blog/BlogPost/338866_a_340195]
-
înduplecăm pe țața neagră cu coasă...o rugam să ne mai lase oleacă, poate prindem clipa în care avem să ne atingem iubitele, nevestele, copiii, părinții...Vreau să vă spun că pe această țață neagră, în imensitatea albului răscolit de Crivăț, o vedeam în milioane de exemplare, apropiindu-se din toate părțile...(câte o moarte, sau chiar câte două morți, sau chiar câte mai multe morți pentru fiecare, nu?)...Încercam să ne îmbărbătăm, să ne luăm cu vorba...reușeam, uneori, să
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
sortită consumării,/ când razele plecate din sine în afară/ lumină sunt și viață din moartea lumânării”?//... Sigur că da!...Brusc , în toiul viforniței, alaiul im/pertinent și in/util nu mai face nici un pas. Nimeni nu mai mișcă. Până și crivățul începe să nu mai bată. Până și nourii se fac puzderii...și lasă lumina (prima? ultima?) să-și pogoare mirarea înspre Poarta cestui Veci, înspre Intrarea-n cest Dormitor Universal. Părinții mei...Sunt! Sunt dincoace de Poartă! Sunt...de parcă nu
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie, și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin, și o picătura de sânge s-a prelins pe
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
18 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Auzi, fulgii de zăpadă cum cad casante dale de piatră, Zidesc gura focului și răpesc căldura din vatră. Soarele, anemicul, de pe cer, gata-i în hăuri să cadă. Nu-ți face ochii geamuri, în crivăț, pictate cu flori de zăpadă! Vezi fulgii cum cad, argintii comete, țes albă, lumii hlamidă... Bucuria, suflete de copii globuri, Crăciunul s-aprindă... În bradul iubirii, darul curat nu-l viscolească uitarea! Inima speranței bată neîncetat, deschide, degrabă intrarea! Referință
COLINDUL CELUI FĂRĂ DE SPERANŢĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341434_a_342763]
-
grăbită și înfrigurată / a ramă de lemn pentru un cal viu / un răsfăț și un belșug de frig / pentru hrana gheții. O, câtă dragoste în sine / și ce copilărie / mai bine ai fi lipit timbre poștale / de-a dreptul pe crivăț. («Furnicismul» / Cărțile sibiline, 1995 - Sing, 324 sq.); E nesigură această planetă pe care suntem / și-ntreg sistemul acesta solar. / Starea de om este profund neîmplinită / și la fel de nesigură și neliniștitoare. Ce greșeală ar fi să trăim / puținul nostru trai, / fiecare
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
de aur și lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poți bucura de fiecare oră.” John Boswell Seară friguroasă de început de ianuarie. Nori negri, grei, se fugăresc pe cer, scuturânu-și încărcătura asupra pământului. Prin rafale puternice, crivățul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre aceasta și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă prin zvârcoliri tulburarea de care este cuprinsă la sosirea iubitului
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
Cât vezi cu ochii, totul este alb, doar pe alocuri apar petice negre, de teren dezvelit. Zăpada, spulberată de vântul turbat, se depune aiurea, sub formă de troiene înalte. Marea... valuri uriașe se înalță în întâmpinarea miilor de aripi ale crivățului, pentru ca, furioase, să revină cu mugete sălbatice la sânul mamei, unde se sparg împrăștiind în jur dantela albă, înspumată a stropilor. Cum privesc de sus, în partea dreaptă este o așezare, formată din care amenajate și drept locuință. La început
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
mă privește de acolo, parcă dorind să-mi transmită ceva! Corio, iubitul meu soț din timpuri ancestrale, ai simțit și tu prezența mea? Vântul de nord își continuă goana nebună, iar marea întinde în van, neputincioasă, brațele dantelate spre iubitul crivăț, la fel ca acum mii de ani! Addenda Papaios - zeul cerului la sciți Api - zeița pământului, soția lui Papaios Gorytos - tolba pentru sageți Korgan - mormânt al sciților, sub formă de movilă (gorgan) Referință Bibliografică: Timpuri ancestrale (revizuită) / Ștefana Ivănescu : Confluențe
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
lua bun rămas De la iubirea care-l frânge. În al tău sânge e tăcere... Mi-e dor de umbra unui gând Și de-o cascadă spumegând, Într-o secundă de plăcere! Se-așterne noaptea peste clipe. În tine bate-un crivăț sec, Prin mine ierni grăbite trec, Se-adună lacrimi în recife. Dar orice-ar fi, n-am să mă vindec Definitiv de al tău zbor! Amorul tău dulce-acrișor Mă-nvăluie deplin în cântec. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință
NOAPTEA CLIPELOR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342723_a_344052]
-
împreună, agățați de corida unor împrejurări nedeslușite vom arunca, vom zvârli, vom rostogoli piatra peste sufletul unui om care, uite, blasfemie! a îndrăznit să fie. hei, femeie, tu care te întreci cu cerul, cel pe care îl vrei răstignit sub crivățul pietrei sunt eu, eu, omul pe care ieri l-ai sărutat. Referință Bibliografică: De-a ne-suflet / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 728, Anul II, 28 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Adrian Popescu
DE-A NE-SUFLET de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341540_a_342869]
-
curg șiroi Hrănind frunza de angoasă. În ciuda mea, planeta moare. Captive păsări plâng de nenoroc, O stea despică sfânta zare, Iar noi suntem tranșați în iarmaroc. Se-aprind viorile în sânge, Iar șerpii se răscoc dormind la soare Și numai crivățul deplânge, Ruina pângăritelor altare. Ne stingem într-o altă noapte Ce vine ca o moarte mondială. Poporul meu lipsit de fapte Orbecă în minciună și greșeală. Lăsarăm toate la părinți; În adaptatul lor destin la criză, Ducând atâtea neputinți Spre
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
cu ochii plini de stele, să ne rugăm tăcerilor din spații când iernile se-abat cu albul rece pe inimi și pe vise în vibrații. Să ne rugăm la gheața ce inundă tăcerea ce în noi a mai rămas, la crivățul ce pune promoroaca pe-al înserării noastre ultim ceas. Cu brațe-mpreunate-a rugăciune să spunem iernii care a venit că dorul încă-n suflete ne cerne o primăvară fluturând zenit. Și îmbrăcați cu-odăjdiile firii să fim iar preoți pe al
SĂ NE RUGĂM de LEONID IACOB în ediţia nr. 610 din 01 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343886_a_345215]
-
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 1 Nuntă îndoliată Afară crivățul șuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum urletul unei haite de lupi hămesită de foame, spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
familia iubitei. Urmările acestui accident sunt de lungă durată și starea de sănătate greu de recuperat. Parcă nu mai avea chef să-și continue servirea mesei. A strâns totul de pe masa din bucătărie, restul de mâncare l-a pus pentru Crivăț, cățelul și prietenul său preferat. Și-a scos din frigider sticla cu vinul demisec, și-a preparat un șpriț, apoi a plecat în living să-și revizuiască programul zilei următoare de școală. Se acomodase destul de bine la noul său loc
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
fluviu din tine, Izvorăște emanația luminii din sfere celeste. Când am sosit iar acasă, nu te mai găseam, Dar în noaptea de freamăt te văd iar la geam, O noapte mai deasă pierdută prin geamătul surd A copilului născut în crivăț de fum, Căci fum este viața! La drum am pornit cu glasul topit, De atâta ninsoare ce peste mine coboară, Și mă așez la masă, cu bucatele ce au sosit Eu am venit cu pasul grăbit, deși am obosit. Stau
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
-l unul după celălalt, o alianță în arta ambientală lirică. “vremuri bune.../astăzi orașul a plecat/la iarbă verde, se pare/pentru că așa a vrut poetul/” (dictare) “ce rost are? ce rost are?-se-ntreabă/din tranșeele albe și reci/de sub crivăț, copilul literar,/amărâtul universal/ răsfoind cartea de versuri/cu-o mână tremurândă/” (copil sub colind) “(vă asigur că, peste timp,/dintr-o carapace de țestoasă bătrână/-poate aceeași de care-am amintit- aruncată aiurea pe fereastra altei primăveri/se va
NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA” de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379124_a_380453]
-
în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului CANTEC PLĂPÂND Frunză verde în curând, Mugur, mugurel plăpând Stă și tremură în frig, Nu-mi răspunde, eu îl strig, Când afară, pe sub nori, Printre croncănit de ciori Bate crivățul din palme, Doamne, adu-ne zile calme Și lumină peste țară, Sufletul să nu ne doară, Știu și eu atât de bine, C-am uitat aici de Tine! Ura dintre noi o stinge, Cu Iubire tu ne ninge, Pune-n
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
modru și hori de zâne pân' la grinde au fost cândva - în vremuri pline icoane și grădini de rai: eroi ai spadelor cu grai arhangheli - împărțeau lumine au fost cândva - în vremuri sfinte - dar cine-și mai aduce-aminte ? acum e crivăț și pustie zbătut neam în nemernicie au fost cândva - în vremuri pline - azi - dintre păsări - corbul vine și din moșia necuprinsă a mai rămas o vatră stinsă a fost cândva - cine s-o știe când bate vântul de robie... lungi
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
Sunt Oameni curați îngenunchiați și purificați în ruga lor de foc, sfântă. Nu sunt Magii-Crăișori... Ei au plecat de mult, dar n-au mai ajuns, nici încărcați cu daruri, nici încărcați cu chiciură. Dincolo de negura străvezie a zorilor, peste biciuiala Crivățului își înalță frunțile, Crinii aceia plăpânzi și răsăriți printre miile de zăbrele reci și sinistre. Neaua era și atunci, dar parcă mai puțină. În locul urărilor se auzeu sudălmile gardienilor însoțite de țipătul cucuvelelor și de croncănitul corbilor înfometați. Colindele se
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
permanent o continuă neliniște: îmbrățișând temerile din Lojele fraților din lăuntru cu constrângerile confraților din Lojele de afară. Pâcla urii și învârtoșarea cugetului lor nu vor permite niciodată pătrunderea zorilor strălucitoare ale vieții harice. În pustiul sufletelor lor bate doar crivățul pierzaniei în nuanțe sterpe cu răbufniri cernite de gri, negru ori sinistru. Ei și-au agonisit niște scrupule bizare pe care le chivernisesc exclusiv prin ignoranță, prin rea voință, prin mânie, refuzând exorcizarea nebuniei lor tiranice care le întunecă identitatea
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic. Pitită în
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]