630 matches
-
ori ai spaimă, iar când seara aduci apa vezi în ea atâtea semne ... Te aud pășind ușor ... ușa o desfaci la fel. Lângă soba încălzită cu cârligele în mână, pentru că nu ști de somn, dintr-un ghem de lână albă, croșetezi un mic flanel. Te aud vorbind cu fina, peste gard, lângă pătul, cum că te-ar durea ceva, dar nu ieși să plângi în drum. Te aud în cimitir cum te jelești la mormânt și în lacrimi povestești, cum noi
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372341_a_373670]
-
vom redeveni copii. Peste liniștea satului, un dăngănit de clopot urla durerea cine știe cărui suflet. Era o zi frumoasă de primăvară și mă gândeam cu drag la toate câte le trăisem odinioară. Zâmbeam în suflet și parcă pânze de păianjen îmi croșetau pe sub tălpi, cărări. M-am trezit lângă fântâna unde, cândva, o cunoscusem pe Lina...Pe sub foșnetul copacilor înțepați de aviditatea insectelor, se ivi un chip frumos, ca de înger. M-am bucurat că pot conversa cu cineva, pentru a afla
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
În pofida corpului nu atât de subțire pentru vârsta sa, avea gâtul lung și grațios. Era îmbrăcată într-un taior din stofă subțire, de culoarea oranj, cambrat pe corp, ce încadra frumoasa bluză albă din in, cu lucrături fine de dantelă croșetată pe mâneci și pe marginea gulerului. Un decolteu generos atrăgea ca un magnet ochii tinerilor săi elevi, când sânii mari dansau vizibil la fiecare mișcare mai liberă a mâinilor, ale căror gesturi înflăcărate îi scoteau la iveală, aducând astfel un
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
a organizat în orașul de pe Bega simpozionul internațional “Dunărea dorită “, cu participarea unor scriitori din Germania, Serbia, Ungaria, Bulgaria, România și Italia. Conform regulamentului, oameni din toate țările dunărene: Germania, Austria, Slovenia, Croația, Ungaria, Serbia, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina, croșetează un șnur din lână care să fie transformat într-un „covor fluviu “, simbol al inteligenței internaționale. Fiindcă Dunărea are 2857 de km, fiecare metru de șnur contează. În acest sens Filiala Timișoara -Banat a Ligi Scriitorilor a antrenat în realizarea
ÎN ORGANIZAREA LIGI SCRIITORILOR-SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL DUNĂREA DORITĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372857_a_374186]
-
DE MĂTASE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai ști tu cât mă dori pe sub toamnele reci, prin tăcerea-ți de flori, ochi-n rouă-ți îneci, mâini de lut croșetând veșnicii în zadar, fulgi sălbatici mă ningi ca o iarnă de jar, tu, mireasă de schit printre ziduri de cruci, așteptări mi-ai albit sub nisip de năluci, vin luceferi să-ți doarmă pe sub fruntea-ți de frunze, mă ascunzi
TĂCERI DE MĂTASE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371056_a_372385]
-
rând. Darul meu fie cuvântul, Argintat cu praf de stele, Care-ascunde tainic gândul, Triste dorurile mele. Iarna Cu zăpadă pe genele-i lungi, Priviri sticloase, cerne fulgi, Trena-i plutește-n voaluri ample, Priveliște-nghețată pe stampe. Dantele de cristale croșetează, Covoare dalbe așază. Țurțuri la streșini fac coloane, Natura toată parcă doarme. Soarele-o iubește și din zare, Timid și tăcut răsare. Trimite raze discrete, Priviri lungi, cochete. Nu vrea să îi deșire trena, Frumoasei ierni, boema. Dantelele nu vrea
CATEDRALA IUBIRII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347460_a_348789]
-
senin. Tu știi să mă vindeci când sunt răcit, ceaiul pe care mi-l faci cu multă lămâie și miere îmi topește toate frisoanele răscolite în mine, ciorapului din lână îi simt mângâierea și a mâinii tale care mi-l croșetează pe picior. Nu știu cum faci tu, dar atunci când stai culcată pe pieptul cu urechea lipită de piele parcă îmi smulgi toate declarațiile de iubire. Umezeala șoaptei tale pătrunde în inima mea prin toți porii ca un val de căldură și mă
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
clase, sexe, și că toți oamenii pot cunoaște aceste adevăruri și pot fi edificați de ele. * -Repede a trecut timpul! S-a întunecat ... -Acum observ și eu. Ne-am luat cu cititul și timpul s-a derulat de pe mosorul vremii croșetând cămașa nopții. -Nu se dezminte poetul din tine. Între timp Constantin s-a ridicat de pe fotoliu și a ieșit în holul apartamentului. Pentru o clipă i-am văzut imaginea lui în oglindă. Semăna cu mine. Brunet cu părul tuns și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
veranda casei sufletului meu, în mijlocul unor străduțe înguste și prăfuite de vremurile trecute între zborul păsărilor, oglindite în ape ale cerurilor ce le-au spălat cu lacrimi line, clipe prelungi din ceasuri fermecate, înșirate într-un lanț neîntrerupt, din zale croșetate din fire de tandrețe și dulci melancolii, cu o ceașcă fierbinte de cafea proaspată și aromată în palmele strânse ușor, încercând a ghici tainele noi ce vor înălța pe aripile lor, gândurile nesfârșite sosind din sfera unei galaxii neștiute... ~ Cristina
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
ei irezistibil rămâne o clipă mai atent, deajuns pentru a fixa imediat o finețe a tot, desemnată să facă să se observe sub ea omul frumos, sensibil, inteligent! Umorul actriței Doina Ghițescu nu e cioplit cu toporul, ca butucii, e croșetat cu inglița, ca dantela! Întreg repertoriul actriței, toată însumarea de roluri (unul dintre ele, ca să râdă și cei ce nu râd, fiind într-un film cu titlu de pomină: „Funeralii fericite!”), nu este un inventar de procedee, figuri și stilistică
DOINA GHIŢESCU. ÎMPREUNĂ, EDUCAŢIA ŞI PERSONALITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376675_a_378004]
-
perfecțiunea, sinonimă cu Dumnezeu care ne face totuși după chipul și asemănarea Sa. Această idee se simte ca o încărcătură emoțională biblică. Bunica este și ea o figură reprezentativă în peisajul bucolic. Ea nu ar putea lipsi, tocmai ea care croșeta, creștea pâinea... Volumul este presărat cu impresiile de cititor ale unor cunoscuți poeți, în deschidere aflându-se poetul Gheorghe Grigurcu. Călin Sărmăghițan, Veronica Pavel Lerner, Cristina Ștefan, Gheorghe Pașa, Stelian Vasilescu, Viorel Horj și Mioara Băluță prefațează fiecare dintre cele
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
mișcare cenușiu-alburie. Gânduri în suspensie... Revenire... Alertă! Pășesc pe dig nevolnic balerin... Am în timpane un sacadat și poruncitor Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango! Tăișul scoicilor recent catapultate de valuri mă-ndeamnă. Mă și găsesc la capăt de plajă? Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... E imensă! O pană... * O pană... E imensă! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... Alerg... alerg... de parcă marea ar fi
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
și străfulgerări. Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... E imensă! O pană... * O pană... E imensă! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Mă și găsesc la capăt de plajă? Tăișul scoicilor recent catapultate de valuri mă-ndeamnă. Am în timpane un sacadat și poruncitor Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango! Pășesc pe dig nevolnic balerin... Gânduri
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
-ntr-o bibliotecă,/ Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc,/ Ofilita soartă-și plimbă pe potecă,/ Avansând rănită, zâmbetul grotesc.// În oglinda vie ne privim cu teamă,/ Îngroziți de-abisul ce-l putem vedea,/ Respirând cuminte, ne-ndreptăm spre vamă,/ Croșetăm fantasme după o perdea.// Stăm zidiți în ocne de singurătate,/ Îmbrăcați în straie de circari banali,/ Deghizarea-n iarnă n-am pus-o deoparte,/ Ne-am rămas, în viață, cei mai mari rivali.” (Oglinda sorții). Sunt aici, neîndoielnic, mai mult
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]
-
are somn. Și simt un ”Te iubesc!” cum îmi gâdilă în întuneric cerul, cerul gurii, încerc să-l înghit, desi știu, e-n zadar, n-am să reușesc... Am să deschid mai bine fereastră, fereastră minții, și-am să-i croșetez aripi am să-l încredințez apoi vântului, iar noaptea, ... Citește mai mult O altă noaptemă strivește sub talpa-irece...Încerc s-adorm, căcide multtrecut-a oră lui zece,dar gândul,gândul în zbaterea-i fada,nu are somn.Și simtun ” Te iubesc
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
zbaterea-i fada,nu are somn.Și simtun ” Te iubesc!”cum îmi gâdilă în întunericcerul,cerul gurii,încerc să-l înghit, deșiștiu,e-n zadar,n-am să reușesc...Am să deschid mai binefereastra,fereastră minții,și-am să-i croșetez aripiam să-l încredințezapoivântului, iar noaptea,... VI. ÎNVAȚĂ-MĂ!, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Învață-mi sufletul, să nu-ți mai ducă dorul, învață-mă, să uit de azi ce e amorul
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
în prag. Era un amurg minunat de toamnă, așa că se mai plimbară pe aleile parcului, povestind și râzând, Gabi o ținea strâns îmbrățișată și-i mai fura câte un sărut. Frunzele copacilor cădeau una câte una, ca într-un dans, croșetând un covor foșnitor, într-o superbă paletă de culori, specifice toamnei. Li se înfiripaseră în suflet umbre ale trecutului, cu nostalgii atât de dragi lor. Se rupseră cu greu de sub vraja acestui tablou splendid de sfârșit de toamnă, și se
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
mea în timp ce tu te-nfigi impertinent, În pulsu-mi ce ascuns după perdea, Mai ticăie într-un presentiment. Stimate domn, din visele-mi târzii! Mai lasă-mi trupul să mai vegeteze sub inocente, pure fantezii și lasă-mi mâna să te croșeteze, În toamne violete și-n gutui strivite de secunda galopantă din părul meu cu iz de cerb hai-hui, Din bluza mea de gându-ți descheiată. Străpunge-mi frunza încă nencepută de șarpele ce-a instigat la mere. Și lasă-mi
STIMATE DOMN-PARTEA I de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379306_a_380635]
-
realism socialist opera în același fel. Prin mercenarii ei, școliți la Moscova sau în imundele academii autohtone ale partidului. În cazurile, rare, ale îndepărtării de canon, aparținînd unor condeie care nu renuțaseră total la demnitate, cenzura avea serios de lucru: croșeta discreționar textele sau topea materia în pragul tipăririi. Pictura și sculptura își aduceau și ele obolul: supradimensionatele compoziții făceau, dezmățat, elogiul unui tărîm triumfal inexistent, spațiile dintre blocurile-mamut, intersecțiile marilor șosele erau populate cu dinozaurii sculpturii de maeștrii artei și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîntă la muzicuță. 3. "Faleza", cu restaurantul Farul, cu ceva din vechea Sulină, o casă frumoasă, nealterată de avîntul înnoirilor, cu două minijupițe locale, sfidînd proletara ținută obligatorie. Pe verso: Vasele mari luminate. Multe străine, păzite de militari. Femeia neagră, croșetînd în ușa vasului alb. Nuntă cu acordeon (aceeași de anul trecut?!). Dialog (instructiv, evident; adn. 2004) cu activistul u.t.c., și el cazat la Farul, despre viitorul (luminos; adn. 2004) nou Porto Franco. Păcat! Noaptea somn adînc. Dimineață argintie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căra un bagaj greu, o găleată cu apă sau o păpușă, sau ca și cum ai transpira, ai tremura de frig, te-ai spăla pe dinți, cum te îmbraci, îți legi șireturile, cum te trezești dimineața, cum pui ața în ac, cum croșetezi, cum pui haine la uscat, sau cum dai telefon.” Variante: Să reproducă pantomimic sentimentele: te invită prietena la ziua de naștere; te trimite mama la dentist; deschizi un cadou uriaș; vezi la TV ceva trist, vesel, interesant; ai căzut și
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
Ela l-a alungat de nenumărate ori. El a refuzat să plece. A urmat-o pas cu pas, precum un câine credincios. Și-a propus să îl uite. El nu a voit să moară. E străveziu și delicat ca dantela croșetată de mama ei, cea cu ochii veșnic triști, buzele strânse și întotdeauna tăcută. Praful s-a așternut peste visul Elei, peste ceea ce ar fi trebuit să fie, dar nu a fost niciodată. -Ce să fi fost??? A uitat și visul
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Ela l-a alungat de nenumărate ori. El a refuzat să plece. A urmat-o pas cu pas, precum un câine credincios. Și-a propus să îl uite. El nu a voit să moară. E străveziu și delicat ca dantela croșetată de mama ei, cea cu ochii veșnic triști, buzele strânse și întotdeauna tăcută.Praful s-a așternut peste visul Elei, peste ceea ce ar fi trebuit să fie, dar nu a fost niciodată.-Ce să fi fost???A uitat și visul
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
desenez Pe piscurile-ascunse din Olimp. Strivind liniștea surdă dintre noi, Ne respirăm unul pe celălalt. Cu piepturile fremătând, apoi, Înspre uitare ne-avântăm în salt. Dac-ar putea vorbi tălpile mele, Ce drumuri colțuroase-au străbătut, Cu inima le-ai croșeta dantele Să vindeci rănile care-au durut. Îți duc în spate crucea de granit, Cu lanțuri mari de tine, eu mă leg, Întreabă-mă dacă eu ți-am dori Secunda grea ce nu o înțeleg. Întreabă-mă de-mi amintesc
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
noastre desenezPe piscurile-ascunse din Olimp.Strivind liniștea surdă dintre noi,Ne respirăm unul pe celălalt.Cu piepturile fremătând, apoi,Înspre uitare ne-avântăm în salt.Dac-ar putea vorbi tălpile mele,Ce drumuri colțuroase-au străbătut,Cu inima le-ai croșeta danteleSă vindeci rănile care-au durut.Îți duc în spate crucea de granit,Cu lanțuri mari de tine, eu mă leg,Întreabă-mă dacă eu ți-am doriSecunda grea ce nu o înțeleg.Întreabă-mă de-mi amintesc acum... XXIX
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]