458 matches
-
să-i răspundă râzând că nu Petruș e de vină că ea e o curvă, dar se abținu de teamă că riposta ar veni pe neașteptate și nu avea chef de schimbul unor replici tăioase. Se gândea cum e viața croită. Până acum un minut era fericită fiindcă vremurile bune se reîntorseseră la ea printr-un sărut, ca mai apoi să vină una ca Erjika și să-i amintească zeflemitor că toate se pun în balanță, că nu poți câștiga fără
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
obișnuit. Iar am avut dureri de cap cumplite În ultima vreme. Fata intră cu spatele În salon, ridicînd mult draperia. Fusta ei strîmtă, cafenie, i se mula pe șolduri, iar ciorapii cu găurele sclipeau ca niște perle. Bluza avea guler croit ca la uniformele militare, iar la manșete aveau nasturi sidefii. În ochi i se citea un zîmbet răutăcios. Turnase cam multă cafea În ceșcuțe și era gata-gata se le verse. Se Întoarse pe tocurile pantofilor (care erau de aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de Opinie Publică. Consiliul Național al Rectorilor. Cristina m-a sunat fericită: „Mihaela, e ca în decembrie, 1989!”. Galben, portocaliu, roșu. În SUA sunt răspândite condominioanele de acest fel. Sunt căsuțe fără etaj, cu trepte foarte mici sau cu rampe, croite să fie la îndemâna oamenilor în vârstă. Casele sunt așezate în același areal și deservite de asistenți medicali, consilieri psihologi, infirmieri, menajeri, personal de întreținere, șoferi care îi transportă cu microbuze, asistenți de entertainment. Doamne, când mă gândesc la lunile ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în privire, sau în felul în care întrebați, o combinație ciudată pentru că, altfel sunteți de o gravitate ce vă întreiește vârsta. Nici că se putea o alegere mai bună a profesiei în care vă aflați, vă stă ca o haină croită perfect”. - „Chiar credeți?” - „Sunt sigură”. Apoi începu să se plimbe prin odaie. - „Aș vrea să vă întreb ceva, spusei, e o îndrăzneală desigur, dar vreau să vă întreb: De ce nu v-ați măritat?” - „Pentru că e mai comod așa, o căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un zgomot care m-a făcut să scâncesc - era zgomotul făcut de o mână solidă care cade pe o burtă adevărată. Am mai înaintat câțiva pași în timp ce Fielding a scos cu gesturi delicate a doua minge din buzunarul șortului bine croit Mi-am răsucit racheta în mâini și am făcut câteva mișcări de balans... Dar cel de al doilea serviciu a fost extraordinar. Lovită cu o ușoară întârziere și jos, din rever, aș spune eu, mingea a venit în picaj deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o bancă veche și serioasă? I-am relatat pe scurt cursul evenimentelor, lucru care mi-a făcut o mare plăcere, mai ales pentru că mă puteam uita la el în timp ce vorbeam. Costumul lui, bleumarin cu dungulițe subțiri, era la fel de bine croit ca al lui Charles de Groot, numai că pica mult mai lejer pe corpul lui tonifiat; un stil clasic englezesc, pe când domnul de Groot era mai degrabă stilul eurotrash. Până și cravata din mătase cu pete purpurii și mov era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
adevărul despre aleșii lor?“). Ne-am Întors la trecutul meu de activist politic din timpul liceului („Din fericire, Epoca Tămâiei s-a sfârșit“) și din nou la subiectul preferat de toată lumea, starea abjectă a garderobei mele („Cu pantaloni bărbătești prost croiți e imposibil să fii la modă“). Tocmai când Începea un mic monolog despre numeroasele beneficii ce ar decurge din situația În care fiecare femeie ar avea câte un costum Chanel, menajera bătu la ușa biroului, ca să ne anunțe că masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceai, strălucind de energia celor care se petrec în jurul ei. De fiecare dată când intră sau iese, Bobby îi simte privirea în ceafă. Aceeași întrebare nerostită: nu ni te alături? Bobby observă că tinerilor naționaliști le displace costumul lui bine croit și accentul său mai mult născocit care contrastează atât de mult cu costumul lor indian, cu șapca de la Congres, kurta albă și ackhan-ul cu guler înalt. Într-o seară, când abia plecase (să piardă vremea pe la Byculla, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decid cu ce să se îmbrace. Eu o pun pe seama faptului că suntem obligate să purtăm uniformă toată săptămâna. Devine așa de plictisitor să porți același lucru tot timpul. Dar măcar uniforma noastră e foarte drăguță. E de firmă, bine croită și vine bine. Și cel puțin noi nu trebuie să purtăm pălărie, ca la alte companii aeriene. Trebuie să spun că m-aș simți puțin ciudat dacă aș purta o pălărie sau o fustă înflorată. —OK, unde mergem? — Mor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din lungul somn al copilèriei, luptându-se cu insubordinea șuvițelor de pèr, care, ieșind de sub cordeluțè, o incriminau în fața profesoarei de chimie cèreia, dacè i-ar fi stat în putere, ar fi tuns-o probabil la zero, nici sarafanul uniformei, croit mai strâmt și ușor decoltat, nu era pe placul profesoarei de chimie, dar atâta vreme cât elevă Rèileanu, numele ei de fatè, dovedea un comportament corect fațè de îndatoririle școlare, profesoara de chimie nu avea nici o puterea asupra ei, desigur, putea sè-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de important. Gulerul să fie foarte înalt, țeapăn, orgolios și neapărat din catifea. Așa, cum să spun? În ton cu haina, desigur. Da! Cred că e bine așa. Și vesta o vreau cât mai scurtă, croită pătrat, în felul acesta, ca să se vadă bine că am burta suptă. ― Înțeleg, boierule! Preferați moda europeană, ca și monsieur Dante Negro, aici de față. Și, întorcându-se în direcția indicată de croitor, Iancu descoperi abia atunci un tânăr fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care i-a uscat gâtlejul, dar Khayyam răspunde cu răceală: — Vei fi uitat oare proverbul care spune: „Marea nu cunoaște megieși, monarhul nu cunoaște prieteni“? — Nu disprețui ușa care ți se deschide, cariera ta la curte mi se pare deja croită! — Viața de curte nu e pentru mine; unicul meu vis, unica ambiție este aceea de a avea, Într-o zi, un observator, cu o grădină de trandafiri, și de a privi la nesfârșit cerul, cu o cupă În mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
singură... nu vă mint, vă rog să mă credeți că sunt atât de singură. Nu vă am decât pe dumneavoastră, vă roooog, nu mă respingeți!“ Mi-a luat mâna și mi-a pus-o pe sânii ei, niște sâni frumos croiți, n-am ce zice. M-au trecut fiori când i-am atins. Nu știam ce să mai fac și tot repetam „nu, nu, nu“, ca o proastă. Eram ca paralizată, nu mă puteam mișca. Pe fata aceea din liceu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ușor și foarte repede. Jake se întoarce pe burtă. Acum, că am ocazia, mă uit la el îndelung și cu atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma care m-a mângâiat. În fundal se aude o muzică liniștită, subtilă, relaxantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trimit un mesaj. Acum o să stau ca pe ace până când îmi scrie și el unul, semn că ține la mine. Primul lucru pe care îl văd când intru înapoi în casă e spatele lui Baby. Poartă o rochie de mătase, croită foarte larg, care foșnește pe sânii ei aproape inexistenți. E atât de decupată la spate, că lasă să i se vadă fundul, cum se întâmpla mai deunăzi cu pantalonii aceia cu talie joasă. Aproape toată coloana îi este descoperită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pat și întinse degetul până se atinse ușor de degetul chipului din oglindă. Cu un gest grăbit, își scoase rochia și o aruncă pe covor. Găsi în grămada de țoale o rochiță de vară, foarte înflorată, pe nuanțe liliachii stinse, croită simplu, cu pieptar ca de sarafan și două breteluțe pe umeri. O încercă, dar, deși îi venea bine, nu se potrivea cu capul acela de mare doamnă pe care și-l făcuse. Se temu ca nu cumva să cedeze plăcerii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era de un blond ușor argintat, încă lucios și strălucitor, deși nu-l vopsea. Nu se preocupa niciodată de îmbrăcăminte când era vorba de întâlnirile cu familia lui Brian. În această seară purta un taior vechi, de culoare închisă, bine croit, dar uzat, și o bluză oarecare, albă. Adam McCaffrey rămăsese în grădină, cu cățelul lui. Ți-a spus sora-șefă că or să-i dea drumul din spital? întrebă Brian. În curând. Alex și Gabriel beau gin cu tonic. Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care ocupa o întreagă latură a camerei. I se înfățișă o strălucitoare înșiruire de veșminte. Atât Greg cât și Judy aveau orgoliul îmbrăcăminții; erau o pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă privirea cu numeroasele costume, bine croite, ale lui Greg (nu purta niciodată pantaloni „de gata“ sau blugi), hainele de seară, lucioase, cămășile fantezi, unele cu dantelă. Și o mie de cravate de mătase. Și rochiile lui Ju erau frumoase și miroseau bine. Purta modele foarte feminine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
l-a determinat pe Tom să inițieze singura mișcare conștientă pe care a făcut-o vreodată pentru familia lui. În mecanismul ocult al stelelor și planetelor familiale venise timpul ca George să se întoarcă iarăși către mama lui. Erau aidoma croiți, Alex și George, iar misiunea specială a lui Tom se încheiase. Vechiul pact dintre George și Alex nu fusese, în realitate, niciodată încălcat. Tom începu să se dea, deliberat, la o parte, să se îndepărteze - și pe măsură ce el se retrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu o fundă albă și un trandafir roșu, a fost mângâiat de multe mâini și călcat de tot atâtea picioare. Adam, care în ultimele luni se hotărâse brusc să se înalțe, purta un costum de culoare închisă, cu pantaloni lungi, croit special pentru el de Dominic Wiggins. Se plima de colo-colo, greu de recunoscut, în chip de tinerel înalt, subțire, cu o față solemnă, și ochi mari. Și George a fost prezent câtva timp, pilotat cu grijă de Stella. Se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Paul dacă Geta nu i-ar fi prezentat în mare grabă unul altuia: un prieten... Un fost coleg de liceu... Și cam asta a fost tot. Individul, un tip spilcuit, cu un corp atletic care se ghicea sub îmbrăcămintea croită impecabil, nu-i mai dădu lui Paul nicio atenție, ci, sigur pe sine, cu o autoritate desăvârșită, i se adresă Getei: Cina sau Trocadero? Tu alegi. Oare Geta pe care îl alesese dintre cele două restaurante de lux? Paul nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Anca Ginavar, Oliver Velescu. Cu excepția dlui Beldiman - pe care-l admir de când i-am citit (și, apoi, citat) un strălucitor eseu despre virtuțile dealului „magnetic“ al Filaretului, după care ne-am întâlnit la o emisiune TV a lui Vlad Zografi croită fest pe tiparele paseismului valah -, toate celelalte nume, în absența unui CV cât de mic, l-au lăsat în ceață pe neofitul întru arhitectură care sunt. Recunosc, mă mișc în context precum puricele pe elefant, astfel încât n-am avut decât
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să scriu din venerație (de la Marin Preda, Monica Lovinescu și Mariana Marin, la Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică) și nici la înmormântarea unor prieteni sau rude nu am fost în stare să-mi acopăr nuditatea durerii mute în straiele bine croite ale retoricii funebre. Știu că am contrariat multă lume gazetărească refuzând să particip activ la comemorări de acest gen, ziariștii fiind numaidecât dispuși să echivaleze simpla suferință incapa bilă să se pronunțe cu nerecunoștința, trufia, indiferența, frigiditatea afectivă. Ei bine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mea, adevărată generație de sacrificiu. Născuți în timpul Primului Război Mondial eram sortiți sacrificiului în cel de Al Doilea Război Mondial. În această perioadă de timp kakiul era culoarea hainelor mele și totuși... m-am ales și cu un costum civil frumos, bine croit, dintr-o adevărată stofă englezească în carouri. În noiembrie 1941 sunt demobilizat temporar, până în februarie 1942, și am lucrat ca învățător la Școala Mălăiești, com. Râfov de lângă Ploiești. Cu soția, care lucrase ca profesoară la Școala de fete nr. 2
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]