KorAP: Find »[drukola/base=cromozomal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...15 >

362 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

Punctele de rupere la 11p13 apar la nivelul unor secvențe care au o mare omologie cu o secvență heptamerică canonică ce poate fi recunoscută în mod normal de către aparatul enzimatic al recombinazelor. Recombinaza este responsabilă de reunirile anormale ale segmentelor cromozomale, deoarece adesea ambii cromozomi reciproc translocați au o adiție nucleotidică în regiunea N, ceea ce este considerat un indiciu clar al activității recombinazice. Ruperile din genele TCR apar cu precizie și invariabil în punctele de rupere normală a elementelor D și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o adiție nucleotidică în regiunea N, ceea ce este considerat un indiciu clar al activității recombinazice. Ruperile din genele TCR apar cu precizie și invariabil în punctele de rupere normală a elementelor D și J. Astfel de translocații consecutive acestor ruperi cromozomale de translocații pot fi considerate ca mutații ale procesului normal de reparare. Multe alte translocații și inversii au drept consecință activarea protooncogenelor în malignizările limfoide. Gena tal 1/scl este implicată în translocația t(1;14) sau este activată printr-

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pot fi considerate ca mutații ale procesului normal de reparare. Multe alte translocații și inversii au drept consecință activarea protooncogenelor în malignizările limfoide. Gena tal 1/scl este implicată în translocația t(1;14) sau este activată printr-o deleție cromozomală, cu specificitate de situs care implică partea 5’ a acestei gene și un locus numit scl, deleție care nu poate fi decelată prin analiza cariotipică. Dacă inițial s-a emis ipoteza că translocațiile cromozomale activează protooncogene doar în cazul leucemiilor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sau este activată printr-o deleție cromozomală, cu specificitate de situs care implică partea 5’ a acestei gene și un locus numit scl, deleție care nu poate fi decelată prin analiza cariotipică. Dacă inițial s-a emis ipoteza că translocațiile cromozomale activează protooncogene doar în cazul leucemiilor și limfoame, ulterior s-a constatat că asemenea remanieri cromozomale stau la baza a unor tumori solide (tabelul 23.7). Astfel de rearanjări activează oncogene codificatoare pentru factori de transcriere cu domeniile de activare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
acestei gene și un locus numit scl, deleție care nu poate fi decelată prin analiza cariotipică. Dacă inițial s-a emis ipoteza că translocațiile cromozomale activează protooncogene doar în cazul leucemiilor și limfoame, ulterior s-a constatat că asemenea remanieri cromozomale stau la baza a unor tumori solide (tabelul 23.7). Astfel de rearanjări activează oncogene codificatoare pentru factori de transcriere cu domeniile de activare ce se leagă la ADN sau domenii care pot interacționa cu proteine care, la rândul lor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
componente ale complexului ribozomal (Look, 1997). Multe dintre aceste gene sunt implicate în anumite etape critice din creșterea, dezvoltarea și supraviețuirea celulară. În leucemiile acute ale copiilor, regiunea 11q23 este afectată frecvent de o mare varietate de translocații și deleții cromozomale care stau la baza unui spectru larg de condiții maligne hematopoietice. În toate cazurile, este ruptă secvența genei mll (numită încă all-1, hrx, htrx) și, în consecință, apar proteine fuzionate, specifice leucemiei acute. Asemenea proteine sunt considerate a fi esențiale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fuzionate, specifice leucemiei acute. Asemenea proteine sunt considerate a fi esențiale în progresia tumorală. În majoritatea fuziunilor genice este implicat un factor de transcripție cunoscut sau ipotetic în fuziunile alternative, așa cum sunt cele din translocațiile în care sunt implicate benzile cromozomale 11q23 și 12p13, în care este în mod evident localizată gena care codifică factorul de transcripție. Mulți dintre acești factori de transcripție sunt exprimați în cursul dezvoltării normale, din procesul de hematopoieză. Perturbările acestui proces conduc la apariția unor blocaje

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
acestei gene c-abl, iar poziția din cromozomul 22, unde se atașează ea, este totdeauna aceeași - în gena bcr, sub al cărei promotor cade funcționarea sa. Simbolul bcr derivă de la expresia „breakpoint cluster region = regiunea cluster-ului de puncte de rupere cromozomală. Shtiivelman a tratat acest locus bcr ca fiind o genă. Genele fuzionate dau o genă hibridă numită încă genă de fuziune sau gena himerică care este transcrisă într-un ARNm hibrid (unic). Traducerea ARNm unic generează proteina de fuziune BCRABL

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
CML (fig. 24.4). Analiza protooncogenei abl a arătat existența primilor doi exoni alternativi, desemnați 1A și 1B, fiecare cu propriul său promotor, sudați într-un exon comun, pentru a da două transcripte protooncogenice. În cromozomul 9, punctele de rupere cromozomale în translocația Philadelphia, apar pe o distanță de 50 Kb și pot fi în amonte sau în aval de exonul 1A al abl. În cromozomul 22, cele mai multe puncte de rupere se găsesc într-un sector restrâns de numai 6 Kb

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
prezintă activitate tirozinkinazică crescută, similară aceleia a proteinei codificată de oncogena virală. Semnificația biologică a acestui produs genic aberant a fost dovedită și de capacitatea genei de fuziune bcr/abl de a induce transformarea malignă a celulelor normale. Spre deosebire de anomaliile cromozomale, evidențiate în alte tipuri de leucemii, în limfoame maligne sau în alte tipuri de cancer, cromozomul marker Ph1 este caracteristic exclusiv leucemiei granulocitare cronice (LGC). Cromozomul marker Ph1 a fost identificat doar excepțional, în mod constitutiv, la indivizi sănătoși care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Cromozomul Ph1 este întâlnit numai în celulele măduvei roșii hematopoietice. Acest cromozom marker lipsește din limfocite și din fibroblaste. S-a constatat că în cuplurile de gemeni monozigotici, numai individul bolnav prezintă cromozomul Ph1, ceea ce este o dovadă că restructurarea cromozomală care conduce la geneza Ph1 este postzigotică, și nu reprezintă o rearanjare ereditară în gametogeneza părinților, apariția sa fiind o mutație somatică. Cromozomul Ph1 se întâlnește nu numai în linia granulocitară (mieloblaști și/sau promielocite), ci și în eritoblaști și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
nu numai în linia granulocitară (mieloblaști și/sau promielocite), ci și în eritoblaști și megacariocite. El poate fi realizat pornind de la oricare dintre cei doi cromozomi ai perechii 22 (de origine maternă și paternă). De regulă Ph1 este singura restructurare cromozomală decelabilă în faza cronică a leucemiei granulocitare. Transformarea blastică este însoțită adesea sau precedată de remanieri cromozomale suplimentare. Transformările cariotipului se fac sistematic, în cadrul unei reale „evoluții cariotipice clonale” (Berger, 1965, 1970; de Grouchy și colab., 1966; Lejeune, Berger, Caille

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fi realizat pornind de la oricare dintre cei doi cromozomi ai perechii 22 (de origine maternă și paternă). De regulă Ph1 este singura restructurare cromozomală decelabilă în faza cronică a leucemiei granulocitare. Transformarea blastică este însoțită adesea sau precedată de remanieri cromozomale suplimentare. Transformările cariotipului se fac sistematic, în cadrul unei reale „evoluții cariotipice clonale” (Berger, 1965, 1970; de Grouchy și colab., 1966; Lejeune, Berger, Caille și Turpin, 1965). În neoplazii sunt mai frecvente anomaliile numerice decât cele structural cromozomale (Lawler și Galton

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
precedată de remanieri cromozomale suplimentare. Transformările cariotipului se fac sistematic, în cadrul unei reale „evoluții cariotipice clonale” (Berger, 1965, 1970; de Grouchy și colab., 1966; Lejeune, Berger, Caille și Turpin, 1965). În neoplazii sunt mai frecvente anomaliile numerice decât cele structural cromozomale (Lawler și Galton, 1966). Hiperdiploidia este în aceste cazuri cea mai frecventă modificare numeric cromozomală. Fazele inițiale ale evoluției cariotipice implică pierderi și duplicări ale diferitelor grupe de cromozomi (Pedersen, 1973), pe când în fazele superioare evolutive sunt afectate categorii cromozomale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
clonale” (Berger, 1965, 1970; de Grouchy și colab., 1966; Lejeune, Berger, Caille și Turpin, 1965). În neoplazii sunt mai frecvente anomaliile numerice decât cele structural cromozomale (Lawler și Galton, 1966). Hiperdiploidia este în aceste cazuri cea mai frecventă modificare numeric cromozomală. Fazele inițiale ale evoluției cariotipice implică pierderi și duplicări ale diferitelor grupe de cromozomi (Pedersen, 1973), pe când în fazele superioare evolutive sunt afectate categorii cromozomale specifice, ceea ce dovedește îngustarea progresivă a polimorfismului citogenetic în evoluția bolii maligne. Duplicarea cromozomului Ph1

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomale (Lawler și Galton, 1966). Hiperdiploidia este în aceste cazuri cea mai frecventă modificare numeric cromozomală. Fazele inițiale ale evoluției cariotipice implică pierderi și duplicări ale diferitelor grupe de cromozomi (Pedersen, 1973), pe când în fazele superioare evolutive sunt afectate categorii cromozomale specifice, ceea ce dovedește îngustarea progresivă a polimorfismului citogenetic în evoluția bolii maligne. Duplicarea cromozomului Ph1 este cea mai frecventă manifestare a evoluției clonale (Streiff și colab., 1966) care poate coincide cu transformarea blastică sau o poate preceda. Izolată în unele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Duplicarea cromozomul Ph1 este uneori asociată cu un exces de cromozomi ai grupei D. Poate avea loc și pierderea unor cromozomi, cel mai adesea fiind pierdut cromozomul Y, în special în celulele de origine medulară, celelalte celule păstrând un complement cromozomal normal. La astfel de pacienți, evoluția clinică și hematologică este atenuată, dar nu se cunoaște mecanismul prin care pierderea cromozomului Y influențează comportamentul celulelor leucemice. Dobândirea unor cromozomi este asociată cu pierderea altora, în aceste evenimente fiind implicate în ordinea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mecanismul prin care pierderea cromozomului Y influențează comportamentul celulelor leucemice. Dobândirea unor cromozomi este asociată cu pierderea altora, în aceste evenimente fiind implicate în ordinea incidenței perechile de cromozomi din grupele G, C, E și D. Cromozomul Ph1 reprezintă markerul cromozomal detectabil pe tot cuprinsul fazei cronice a leucemiei mieloide. În trecerea spre faza acută a malignității, la peste 80% dintre pacienți se înregistrează și alte rearanjări în care sunt angajați diferiți alți cromozomi ai complementului, mai frecvent fiind implicați cromozomii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
faza acută a malignității, la peste 80% dintre pacienți se înregistrează și alte rearanjări în care sunt angajați diferiți alți cromozomi ai complementului, mai frecvent fiind implicați cromozomii din perechile 8, 17, 19, 21 și 22. Cele mai frecvente remanieri cromozomale sunt trisomia 8, al doilea cromozom Ph1 și izocromozomul pentru brațul lung al cromozomului 17. Într-o fază și mai avansată a bolii, apar cromozomi suplimentari în perechile 19 și 21. Translocația t(9;22) este prezentă și la pacienții

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
moleculară. Această translocație joacă rol crucial în patogeneza leucemiei cronice mieloide. Pe lângă cromozomul marker Ph1 - cea mai caracteristică anomalie structurală pentru leucemia granulocitară cronică - mai pot apare, ocazional, și alți cromozomi markeri precum și alte anomalii și alți cromozomi markeri 422 cromozomale. Cea mai frecventă este pierderea unui cromozom din perechea 17 și dobândirea unui cromozom suplimentar în grupa C. Tehnicile de bandare au dovedit că acest cromozom suplimentar, asemănător celor din grupa C, este de fapt un izocromozom pentru brațele lungi

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozom din perechea 17 și dobândirea unui cromozom suplimentar în grupa C. Tehnicile de bandare au dovedit că acest cromozom suplimentar, asemănător celor din grupa C, este de fapt un izocromozom pentru brațele lungi ale cromozomului 17, absent din complementul cromozomal. Markerul i(17q) apare la aproximativ 50% dintre cazurile de leucemie granulocitară cronică, care prezintă fenomenul de evoluție clonală. Poliploidizarea apare mai ales în tumorile solide și în leucemiile acute dar, ocazional, apare și în leucemia granulocitară cronică, fără a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și colab., 1968). Intervalul dintre data stabilirii diagnosticului și apariția crizei blastice este de 10 luni, la pacienții Ph1-negativi, și 22,5 luni, la pacienții Ph1-pozitivi (Vallejos și colab., 1974). Majoritatea leucemiilor infantile sunt Ph1-negative și sunt asociate cu anomalii cromozomale nesistematizate. După opinia lui Altman și colaboratorii (1974), aceste leucemii ar trebui considerate o variantă a leucemiei mielomonocitare. Cromozomul marker Ph1 a fost identificat și în alte malignități: în leucemii acute mieloblastice, leucemii acute limfoblastice, eritroleucemii, metaplazie mieloidă și alte

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
care un cromozom desemnat Ph1, evidențiat la un pacient cu anemie refractară era, în realitate, derivat din cromozomul Y, astfel că identitatea cromozomilor etichetați drept „Philadelphia”, în alte afecțiuni decât leucemia granulocitară cronică, trebuie reanalizată cu metode moderne de bandare cromozomală (Olinici, 1978) sau cu sonde moleculare ADN, specifice cromozomului 22, respectiv cromozomului Y. La majoritatea pacienților cu leucemia limfocitară cronică nu apar anomalii cromozomale. În unele cazuri s-a remarcat doar deleția brațelor scurte ale unui cromozom 21. Anomalia a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
drept „Philadelphia”, în alte afecțiuni decât leucemia granulocitară cronică, trebuie reanalizată cu metode moderne de bandare cromozomală (Olinici, 1978) sau cu sonde moleculare ADN, specifice cromozomului 22, respectiv cromozomului Y. La majoritatea pacienților cu leucemia limfocitară cronică nu apar anomalii cromozomale. În unele cazuri s-a remarcat doar deleția brațelor scurte ale unui cromozom 21. Anomalia a fost numită Christchurch iar cromozomul marker derivat a fost desemnat „Ch1”, după numele localității unde a fost descoperit. Anomalia este constitutivă și a fost

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
markeri care sunt însă lipsiți de specificitate. În leucemiile acute, la 50-70% dintre pacienți, nu apar modificări ale cromozomilor. Dar cariotipul diploid poate progresa spre aneuploidie, printr-un proces de evoluție clonală secvențială. Pot apărea rupturi de tip cromatidic și cromozomal, cromozomi dicentrici, acentrici sau inelari. Conturul cromozomilor din celulele leucemice este adesea estompat, cu cromatidele slab delimitate, cu punți cromatice intercromozomale (cromozomi lipicioși), ceea ce denotă dereglări în sinteza ADN sau a proteinelor cromozomale. Cea mai frecventă anomalie în celulele leucemiilor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]