280 matches
-
Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă, crește, așteaptă ca cineva să o potolească. Unii trag la întâmplare, doborându-și chiar proprii camarazi. Alții sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stenic. Călătorului dezolat în pustietatea albă i se ivește brusc mândria existenței umile. Și reciproca e valabilă. Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Într-o lume prealumită există totuși o chemare spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori - în colivia din geam tăcut canarul Poem ce ascunde-n vorbe puține atât libertatea, cât și închisoarea, paradoxalul existenței noastre. Canarul, ființă singulară, știind cântec deosebit și-ascunde talentul în preajma croncăniturilor obraznice. El tace închis în tripla închisoare
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
libertatea, cât și închisoarea, paradoxalul existenței noastre. Canarul, ființă singulară, știind cântec deosebit și-ascunde talentul în preajma croncăniturilor obraznice. El tace închis în tripla închisoare - în sine, în colivie și dincolo de geamul lumii care se crede liberă. Nu știm de ce croncănesc ciorille, poate-l deplâng sau poate în libertatea lor aparentă au o nemulțumire și ele. Dar poeta a văzut și a scris clipa, a decupat-o din realitate și ne-a dăruit-o, cu tainele cuprinse-n colivia ei. Când
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
degete, rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de iarbă abțibild cu oi lângă bloc - ciobanul pe chat Grav bolnav aștept leacul la-ce-bun-itei - posmagul muiat. Bărbat sentimental CV extraterestru - caut...cu casă Pe plajă vrăbii țopăind printre resturi - all inclusive Pescăruș pe mal privind nemișcat marea - discipolul zen Croncănit de ciori și pocnet de castane - jihad indigen Coadă la loto - degeaba risipesc bani de aur salcâmii De dimineață sfadă mare între ciori - nuca-i sub brusturi Companie; vaccinează de prostie - noroc porcesc Ciorile-mpânzind văzduhul către seară - schimbul de mâine
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de la revista Class, cu reputația de a fi unul dintre cei mai scârboși editori din Londra. —Amahndah? Sunt Ee-ann Dexter. Mă întrebam dacă poți să-mi dai un țâr. Pe dracu’, s-a gândit Amanda. Vrăjitoarea bătrână o suna ca să croncăne și să obțină niște citate suculente la prima mână. Era simplu de imaginat interogatoriul a cărui transcriere avea să fie împrăștiată prin tot West End-ul până la începutul serii. Era ușor să-și închipuie motivul. Însăși Amanda le făcuse același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
genunchi, printre bucățile căzii de naștere. Alice s-a cutremurat, imaginându-și cada construită și umplută cu apă rece ca gheața. Cum te simți? a întrebat-o Jake plin de solicitudine. Alice s-a forțat să zâmbească. —Mai bine, a croncănit ea, respirând mai calm pe măsură ce contracția scădea în intensitate. —Ești sigură? Da. Pot să te ajut cu ceva? —Întinde-te pe canapea și stai calmă. Nu, mă refer la ceva practic, a insistat Alice. Era hotărâtă să nu dea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-mi spui că păstrezi prezervativele folosite. Că le reciclezi? Nu e nimic rău în asta, a răspuns el pe un ton defensiv. Sunt curate. Le clătești și sunt ca noi. Sunt ca noi ca să faci ce cu ele? a croncănit Alice. Apoi tensiunea din stomac i-a dispărut, fiindcă și-a dat seama că - desigur - Jake se referea la sculpturile lui din gunoaie reciclate. Probabil că, la un moment dat, folosise prezervativele în scop artistic. Ca frații Jake și Dinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trebuit să sune înapoi de două ori ca să noteze corect numărul pe care, după aceea, l-a format cu o mână tremurătoare. Într-un final, cineva i-a răspuns și i-a cerut adresa. —Copilul meu are o erupție, a croncănit Hugo. Ce legătură avea adresa lui cu asta? Ajungem și la asta. Îmi spuneți, vă rog, codul poștal? Și data nașterii dumneavoastră? Dar s-ar putea să aibă meningită, a urlat Hugo. Theo a început să plângă la subsoara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ambulanței s-au deschis, iar el și Theo au fost eliberați din chingile de siguranță. În câteva secunde au trecut pe sub inscripția Urgențe și au intrat în baia de lumină a spitalului. Capitolul 21tc " Capitolul 21" —Of, slavă Domnului, a croncănit Hugo. Lacrimile strânse în ochi au început să-i curgă pe obraz în timp ce se uita la chipul minunat al doctoriței Watson. —Vă mulțumesc. Doctorița pediatră i l-a dat înapoi pe Theo. Copilul ronțăia acum fericit un biscuit și arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
privirea de la ochii umeziți ai lui Hugo. —Aici, la Chicklets, suntem conștienți de numeroasele dificultăți cu care se confruntă mama care și muncește - mă scuzați, părintele. Și, în particular, cele cu care vă confruntați dumneavoastră. Ce vreți să spuneți? a croncănit Hugo. —Ăăă. La început, a fost foarte limpede că ați trecut prin - cum să mă exprim? - printr-o perioadă plină de provocări cu Theo. Dar cu toții am admirat felul în care ați făcut față și cum ați reușit să construiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a zis Amanda după ceea ce lui Hugo i s-a părut a fi cea mai lungă pauză din istorie, că am greșit. Degetele bărbatului s-au strâns și mai tare în jurul piciorușului călduț al lui Theo. —Că ai greșit? a croncănit el. În legătură cu ce? — În legătură cu totul. Amanda continua să se adreseze zidului. Sau poate comodei care era lipită de el. —Vrei să spui...? Speranța a început să urce în Hugo ca un vulcan în erupție. —Adică nu vrei să mai divorțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spre el, iar, de pe țevi, cu ditamai cartușoaie, cu breneche, Încât, Îndrăcitul de mistreț, când l-o simți, să nu mai facă nici, măcar, un pas! Pas-nepas, dar, iată, vânătorii sunt la a cincea bătaie, și, În afară de un corb, care croncănea pe deasupra, nimic, altceva, nu s-a dovedit a fi prin zonă. Din marginea ailaltă a lizierei de salcâm, la a șasea bătaie, de azi dimineață și până acum, seaude o trompetă. O trompetă, intonând, imnul vânătorilor. Asta Înseamnă, traduce, adjunctul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada murdară. Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare. Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se auzeau roțile căruțelor alergând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimic... Dumitru privea coaja verzuie a zăpezii și umbrele nemișcate din jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți lângă el. Cum murise, cu spaima în priviri, ai fi zis că mai vede încă cerul albicios, nemișcat, în care băteau ciorile, croncănind. Ca să nu înghețe de tot, țambalagiul vorbea într-una, ca și când starostele -lar mai fi putut auzi: - Când m-am luat eu, nene Mitică, cu a mea, ce vremuri! Patru zile au băut țiganii. Nu lipsea unul, lume, să nu te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atunci într-un cor de o sinistră dizarmonie, cu strigăte stranii care să cutremure acest pământ. Apele să curgă mai repede și munții să se clatine amenințător, arborii să-și arate rădăcinile ca o veșnică și hidoasă mustrare, păsările să croncăne imitând corbii, iar animalele să fugă speriate până la epuizare. Toate idealurile să fie declarate nule; credințele fleacuri; arta o minciună și filozofia o glumă. Totul să fie o înălțare și o prăbușire. Bucăți de pământ să se avânte în aer
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și să sfârșesc cu mizeria ce se numește viață. Pe-o stâncă, departe, sta un român cu flinta-n soare și păzea privind în nouri. Un vultur ținând în căngile lui de aramă o turturică albă zbură asupra capului meu croncănind și dând din aripi, apoi se - nalță rotindu-se în sus, în nori, speriat de prezința mea. Românul și-ntinse flinta și punctul cel negru, ce plutea, din aer și dete foc - atunci, rostogolindu-se prin aer, căzu vulturul cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule. Ciorile fac mai puțină zarvă decât glasul tău și ar fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și suntem și noi. Voi dormiți, și tot astfel dorm și conștiințele voastre, putrezind. Trebuie să le țineți treze sau păianjenii vă vor cotropi în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de data asta, pe Petrache îl scoase de tot din sărite. Pasărea îl mai privi o vreme, apoi, când țopăielile paznicului îi părură de-a dreptul caraghioase, se înălță, dând leneș din aripi. Se roti în cercuri tot mai largi, croncănind, apoi se pierdu dincolo de zidurile înalte. Petrache își șterse nădușeala de pe frunte, își netezi hainele, rezemă mopul într-un colț și deschise larg poarta, căci ora începerii programului se apropia și urmau să vină cei ce îngrijeau sălile. Pe urmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la înălțimea hornurilor. Aproape că nu lăsau fumurile să se ridice. Și asta ce mai înseamnă ? C-o să ningă iarăși. Sau măcar o să vină o brumă groasă cât chiciura. Așa se zice, că cerul e greu când ciorile zboară jos, croncănind. Cine a mai pomenit zăpadă în Săptămâna Mare ? Petrache rămăsese pe gânduri. — Da’ corbi ai văzut ? întrebă. — Corbi ? Adicătelea cum, corbi ? — Adică ciori, da’ mai mari. Așa, cât niște rațe negre. Din privirea nedumerită a cumătrului, Petrache înțelese că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca. Făce-ți-ai schiuri din crucea mă-tii și duce-te-ai dracului ! — Așa, așa... Bătrânul se aplecase așa de tare peste pervaz, încât urechile lui de măgar erau acum paralele cu caldarâmul. Dădea din mâini ca un corb din aripi, croncănind tot mai tare : — Trăge-ți-ai în cur cu biela și manivela, cu pickhammerul, cu mașina de cusut Ileana, cu... Bătrânul mai dădu o dată larg din mâini, apoi se întoarse spre cameră. Maca făcu un pas îndărăt, spre bordură. — Moșule, spuse, te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
blăstămat să nu-și vadă cuibul și puii și să fie negru cum e și inima, fiindcă nu s-a întors la Noe. Cu toate nenorocirile pe care le aduce, corbul nu trebuie împușcat, e pasăre sfîntă. (Gh.F.C.) Cînd corbul croncănește lîngă vreo casă, se crede că va muri cineva. Atunci femeile strigă: „Pe capu-ți!“ (Gh.F.C.) Seul de corb tămăduiește surzenia. (Gh.F.C.) Corbul aduce veste rea. (Gh.F.C.) Dacă împuști un corb, nu mai plouă trei ani. (Gh.F.C.) Vrăjitoarele te scapă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și nouri la sfințit. Cînd la sfințit soarele se uită înapoi. Cînd cerul e plin de nouri. Cînd sfîrîie luleaua. Cînd broaștele și buratecii orăcăiesc. Cînd cîntă boul-lui-Dumnezeu*. Cînd visezi pește. Cînd se strîng multe cioare la un loc și croncănesc. Cînd cîntă cocoșii ziua. Cînd se scaldă vrăbiile în colb. Cînd cîntă vrăbiile toamna. Cînd mîțele se ling pe cap. Cînd albinele joacă în aer. Cînd te mănîncă călcîile. Cînd rațele și gîștele bat cu aripele în pămînt. Cînd se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]