284 matches
-
un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
imposibil să le răspunzi cinstit odată ce nu voiai să accepți loviturile în plex ale profesorului, să decazi în proprii ochi, să eziți, să te încurci în răspunsuri. Și s-o auzi pe Nina care sărea de satisfacție pe arcurile canapelei croncănind: Vezi, vezi, vezi? Să-i observi degetul ridicat acuzator către tine, vezi? Din pricina ta un alt om, aproapele tău a rămas pe lista de așteptare. Să înțelegi ce tot susțin ei, că micile compromisuri de zi cu zi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Kent sau dați-mi sănătate de două mii de lei sau de cinci mii de lei. În ziua aceea cineva îi procurase de la farmacie șapte grame de ulei de anason, auzise că e grozav la pescuit. Vezi, vezi, vezi? Ar fi croncănit Nina. Un om bolnav n-o să-și poată prepara rețeta, imaginează-ți că asta îi este vital, ce zici? Și tu dai ulei de anason la pește. Vezi? Eh, îi răspunse el în gând, ne dăm în cap unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut să deschidă baierele cunoașterii cu popoul? O vedea pe Nina săltând de satisfacție pe canapea, bătând din aripi și croncănind strident, ha, ha, ha, cu popoul, vocea ei plină de rezonanță, ce stupid! Se comportase ca o tâmpită. Acum îi fusese așa de comod, să se simtă normal, femeie, femeie cu adevărat și să nu fie jenată de realitatea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de răzvrătire adolescentină, ei află că e prea târziu, domnișoară, trebuia să treci prin asta cu cinci ani În urmă, cel puțin. Adu-ți amite că ai deja nouăsprezece ani. — Mda, vârsta la care m-ai născut din flori, a croncănit Asya, știind că nu ar trebui să fie atât de dură, Însă neputându-se abține. Stând În cadrul ușii, mătușa Zeliha privind-o cu dezamăgirea unui artist plastic care, după ce a băut și a lucrat toată noaptea la o operă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea să-i pese? și-a zis. Câteva minute mai târziu, Asya a Închis Încet ușa În urma ei. Mătușa Banu a auzit ușa, Însă Înainte să o poată striga, Asya se strecurase deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bol cu ashure ar fi ornat cu sâmburi de rodie și picături de cianură de potasiu, prezența celei din urmă ar fi destul de greu de detectat, fiindcă migdalele se află printre multele ingrediente ale acestuia. — Ce-ai făcut, stăpână? a croncănit domnul Bitter scoțând un rânjet Îmbufnat, cum era de așteptat din partea lui. Ai intervenit În cursul lumii! Mătușa Banu a strâns din buze. — Așa e, a spus În timp ce lacrimile i se prelingeau pe obraji. E adevărat, eu i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi un calvar“. „Ce drum?“, l-a întrebat din nou. „Un drum.“ Și-a așezat firele de păr zbârlite și amețit de adierea gravă care răbufnea la răstimpuri, ca o răsuflare de uriaș. „O prostie“, a mai zis. Un corb croncănea foarte aproape deasupra lor și liniștea s-a fărâmat în mulțime de cioburi. „E înfiorător“, a zis Ioana Sandi, prinzându-l cu amândouă mâinile de braț și strângându-se lângă el, cu capul pe umărul lui. „E foarte frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vrut să plece cât mai repede de acolo, n-avea curajul să i-o spună, dar simțea că trebuie să plece cât mai repede pentru că aerul și adierea erau prea reci, lacul înghețat urât și neprimitor, lumina cenușiu-lăptoasă apăsătoare, corbii croncăneau oribil, crenguțele firave ale tufei înghețate trosneau ca niște oase rupte. Își strângea buza de jos între dinți, să-și stăpânească lacrimile pe care le simțea apropiindu-se, asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acu’ o oră, îmbrăcat ca un măcelar. — Ei și? Se cheamă că golanu’ ăla gras a găsit altă slujbă. — Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
blestemată de gimnastică și las-o să tragă un pui de somn. Parcă am hotărât să nu amestecăm planșeta în chestia asta. — Las-o în pace! Lasă-mă în pace! Du-te și fă gimnastică pe bicicletă. Liniște, vă rog, croncăni domnișoara Trixie, frecându-și ochii. — Trebuie să vorbim frumos de față cu ea, șopti doamna Levy. Niște voci ridicate care se ceartă îi sporesc sentimentul de insecuritate. — Sunt de acord. Nu mai vorbi. Și scoate baba asta senilă din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se certau în stradă, rugămințile și pocnetul unei palme căzute peste obrazul cuiva. Se duse în spatele barului să bea un pahar cu apă, gândindu-se la vreo metodă de sabotaj care s-o înfunde definitiv pe Lana Lee. Afară, papagalul croncănea și Darlene plângea. — Eu nu-s actriță, Lana. Ți-am mai spus doar. Plecându-și o clipă privirea, Jones observă că din zăpăceală Lana Lee lăsase caseta de sub bar cu ușa deschisă. Toată după-masa fusese preocupată, cu gândul la repetiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui. Pînă diseară îmi vei pune capăt. 13. Am strigat pînă dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele. Pînă deseară îmi vei pune capăt. 14. Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii îmi priveau topiți spre cer: "Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!" 15. Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
În căutarea unui copac adecvat pleacă zeul arborilor și al vege- tației, Pellervoinen, înarmat cu un „topor de aur” (unealtă consa- crată). Plopul îl refuză, pentru că viermele i- ar fi ros rădăcina, iar pinul, pentru că în vârful lui ar fi croncănit corbul. În fine, după lungi căutări, este ales un stejar în jurul coroanei căruia s-au rotit soarele și luna (arbore cosmic) și în crengile căruia și-a făcut sălaș și a cântat cucul (58). Din lemnul acestui copac consacrat eroul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
A! ... O! ..." - Nory! Nory! o mustră Elena. - "Profesorul e protectorul dumisale și al nostru", mi-au răspuns cu ifos. "Să vă trăiască, și să-i trăiți!" " . . . Tanti Lina e bolnavă în pat! N-o vizitați?" au spus, abia la urmă, croncănii. . . Lina e bolnavă, fetelor! Ca să se așeze ea în pat, trebuie să fie pe moarte. Să mergem s-o vedem. Biata femeie, singură, cu conspiratorii! O fi otrăvit-o Rim cu duloaica și cu gemenii. - Poate că e mâhnită de ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tine, pocitanie jegoasă! Neng rămăsese În fața lui, clipind liniștită, ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. — Bagă de seamă, Yon! a zis cu voce potoliă unul mai mic. E madureză. știi și tu cum sunt ăștia! — Puțin Îmi pasă, a croncănit el. Ticăloșii ăștia de străini vin peste noi, ne aduc doar nenorociri și ne iau pământul! În curând o să ne gonească de pe insula noastră. Pentru noi n-o să mai rămână nimic. O să fie mai mulți ei decât noi! Așa zice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
numească cei păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a spulberat din calea sa și toate sălașurile cu oameni cu tot. Destul că prin acele locuri nu se mai auzea nici țipenie de om. Numai corbii croncănind și vulturii dădeau târcoale plaiurilor de altădată pline de viață. Tu Mălină! Tu să știi că trebușoara cu Balaurul nu-i lucru de șagă! Anunță băieții să-mi mâne de la saivanul de pe Măgura doi huțuli de trei ani cu tot cu tarnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în cale. De câteva săptămâni, mai multe șatre, luate de valul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mo, râse ea, dar dacă spui tu, doar te-ai școlit pentru meseria asta, nu!? Măi fălosule, mă uit la tine și mai, mai să nu te cunosc. Ai lepădat straiele noastre și ți-ai luat boarfe domnești. - Ce tot croncănești acolo, Diamanto! Ce știi tu ce vânturi îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune-mi ce face Voica, de ce nu mi-a dat nici un semn că vă aflați în luncă? - Cum era să-ți dea ție semne, bengosule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că noi cu mortul în casă, de televizor ne-a ars, strigă la popă din nou Maria. Gerul de afară parcă s-a întețit și mai tare și începuse să cadă ușor fulgi de zăpadă. Ciorile din copacii din fața primăriei croncăneau ca și cum ar fi cântat un cântec funebru ce se adăuga la vociferările celor veniți la mort. Preotul, ieșit în fața casei ca să fie auzit, face semn să se facă tăcere și să fie ascultat de toți: - Aveți timp până după Sfântul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spre el, iar, de pe țevi, cu ditamai cartușoaie, cu breneche, Încât, Îndrăcitul de mistreț, când l-o simți, să nu mai facă nici, măcar, un pas! Pas-nepas, dar, iată, vânătorii sunt la a cincea bătaie, și, În afară de un corb, care croncănea pe deasupra, nimic, altceva, nu s-a dovedit a fi prin zonă. Din marginea ailaltă a lizierei de salcâm, la a șasea bătaie, de azi dimineață și până acum, seaude o trompetă. O trompetă, intonând, imnul vânătorilor. Asta Înseamnă, traduce, adjunctul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]