1,863 matches
-
ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor 19, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru, ea le destăinuie convorbirile secrete cu Isus. Din păcate, numai primul răspuns ni s-a păstrat, o bună parte din manuscris fiind distrusă. Maria Magdalena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Noul Testament moștenește acest topos teologic: păcătosul e predat dușmanului nu pentru a fi distrus, ci pentru a se îndrepta. Paradidonai definește actul prin care Dumnezeu îi pedepsește pe cei care L-au înșelat: 2Pt. 2,4: „El nu i-a cruțat pe îngerii păcătoși, ci i-a trimis/predat (paredoken) în legăturile întunericului, păstrându-i pentru judecată”. De obicei, Dumnezeu îi „livrează” pe cei păcătoși Satanei, acesta jucând rolul executorului pedepsei. 4. Ca inovație neotestamentară, termenul apare în episodul Patimilor. E
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care S-a predat (paredothe) pentru păcatele/căderile noastre și a înviat pentru îndreptarea/justificarea noastră”. Rom. 8,32, pasajul cel mai concludent: „șDumnezeuț, Cel care nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat/predat (paredoken) pentru noi toți”. În Mt. 20,19 - „ei îl vor preda păgânilor” -, oamenii iau locul lui Dumnezeu. 5. Gradul cel mai avansat de tehnicizare a termenului apare în contextul faptei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Acesta avea să-l trădeze (paradidomi), unul dintre cei doisprezece. Ioan descrie o relație foarte tensionată între Învățător și ucenici. șocați de „enormitatea” pretențiilor lui Isus, mulți (polloi) dintre ei „dau înapoi”, părăsindu-L fără nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece, punând degetul pe rană: unul dintre ei nu va fi posedat, ca în Evanghelia după Luca, ci este chiar Satana. Exegeții au dreptate să se întrebe nedumeriți referitor la acest pasaj: dacă Isus știe de la bun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Noe (cap. LX și urm.). Astfel se punctează încă o dată ideea identității între Judecata de Apoi și potopul suferit de pământenii nelegiuiți. Înainte de începerea ploilor, Noe primește o revelație din partea lui Enoh. Acesta îl liniștește, spunându-i că va fi cruțat de moarte și-i lămurește apoi cauzele hotărârii luate de către Dumnezeu: „Stârpirea lor șa oamenilorț este necesară, întrucât au cunoscut toate secretele îngerilor, toată violența și puterea lui Satan, taina tainelor, toată puterea vrăjitorilor și a vrăjitoriilor, a celor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cataclism cosmic: cerul se desprinde și cade peste pământ, iar acesta din urmă se prăbușește în abis; munții se ciocnesc între ei, la fel dealurile și copacii. Urmează rugăciunea lui Enoh către Dumnezeu, pentru ca acesta să se îndure și să cruțe măcar o părticică din pământ. A doua viziune, cunoscută îndeobște sub numele de „apocalipsa cu bestiar”, prezintă istoria omenirii după un cod „zoologic”. Fiecare animal trimite la un personaj individual sau colectiv. În paranteză voi da referentul vizat. Așadar Enoh
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unei legi naturale și eterne 159. Atât timp cât el și apoi urmașii săi au respectat această lege, nu au suferit vreo năpastă, n-au cunoscut nici o boală. Totuși, tot așa cum n-aveau nici un fel de conștiință a răului de care erau cruțați, ei n-aveau nici conștiința binelui de care se bucurau. Puțin câte puțin, i-a copleșit nerecunoștința, „în așa hal încât au ajuns să creadă că nici n-a existat vreodată dumnezeire” (8,11). Această atitudine nerecunoscătoare și disprețuitoare față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în afară de nisip și zgură, nu a descoperit absolut nimic de luat în seamă, ceea ce l-a determinat să treacă la remontarea obiectelor deranjate și să cugete cu voce tare: Omenos om și căpitanul ista, Timpan, măcar pe copii i-a cruțat de timpanele lui, deși sunt strănepoții lui bunicu... Dar nu poți să știi ce-o mai fi și pe la școală, ce ofensivă ateistă se desfășoară printre elevi, că de la ei nu poți să scoți nici o vorbă. Ei știu una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nemilos din mai multe părți deodată, furtuna bătea cu putere în stânca golașă. Dar, ca prin minune, totul se manifesta numai pe văile Sucevei și Brodinei, în timp ce pădurile, fânețele, zmeurișurile, zona afinelor, așezările omenești și adăposturile animalelor erau în totalitate cruțate de mânia monstrului cu limbi de foc, devorator de viață și de părți din natură. Da-i-ar Dumnezeu sănătate să-i dea lui Băbălean, salvatorul nostru. Pentru asta tot am să-i dau câțiva galbeni și poate un huțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gest ce trăda intenția de a-și aduce bărdița la vedere... Copiii, Aritoane!.. Eu, moartă... tu, la pușcărie!.. Iartă!.. Așa mai merge! Așa mai înțeleg și eu vorba muierească... Dar ai vrut să mă prostești de la obraz!.. Bine!.. Îți voi cruța viața! Dar poftește puțin afară, că trezim copiii din somnul cel mai dulce... Năstăsia a cercat să-și pună pe umeri o flănea. Lasă flăneaua și ieși numaidecât în cămeșoi!.. Poate te tămăduiești de patima ceea arzătoare în răcoarea dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
arătă deloc plecată. Numai ea știa și cum ascundea faptul că o impresiona faptul că îi plăcea felul în care o ținea. Însă el îi putea strica toate socotelile cu nici un efort. Știa lucrul acesta. Însă el ce făcu? O cruță. De ce ? Pentru că simțise și el ceva. Ca și cum împreună ar fi împărțit o viziune magică. Împreună au simțit acel ceva inexplicabil, acea călătorie în briza unui vis. Ca un déjà-vu împărtășit de amândoi, coborât asupra amândurora. Și numai împreună ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și-i sari în brațe și el râde de tine, când îți face micul dejun și te tratează ca pe logodnica ce trebuie impresionată, sau când fugi de el, căci vrea să-ți facă mozol și când te prinde te cruță, dar îi faci tu lui, și pe urmă te prinde și-ți fură un sărut, însă așa cum îți place ție. · Furtuna s-a oprit. Acum a ieșit soarele. Furtuna s-a oprit târziu în noapte. Și noaptea a rămas goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa o percep eu. Ea este călăul tău, tu îi ești victima. De câte ori, oare, o astfel de victimă s-a găsit în puterea de a și învinge călăul și de a scăpa? Aproape niciodată! Să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de poveri parcă apăsa greu pe sufletul lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în același fel, aș fi probabil nemulțumit de anumite rituri, precepte și practici ale religiei mele. Aș fi unul dintre criticii moderni ai hinduismului, care denunță abuzurile sociale extreme, de multe ori în contradicție cu idealurile indiene originare. Nu aș cruța elitele sociale, privilegiate de "ordinea eternă", care în virtutea unei legi cosmice insistă deseori asupra drepturilor și privilegiilor de care se bucură de secole, neglijând angajamentul la nivel social. Nu aș avea simpatii fundamentaliste, dar aș face, fără îndoială, parte dintre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a strigat din ceruri și a zis: "Avrame! Avrame!" "Iată-mă" a răspuns el. Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum, că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine". Avram a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avram s-a dus de a luat berbecele și l-a adus ca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se zice și azi: "La muntele unde Domnul va purta de grijă". Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avram și a zis: "Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiul, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
jos tot mai greu contra atacurilor italianului. Aceasta păru să-l descurajeze pe adversarul lui Alatriste; brusc, Îl părăsiră atât instinctul de conservare, cât și dibăcia cu care până atunci Încercase, de bine de rău, să-l țină la respect. — Cruțați-l pe camaradul meu! strigă, pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară cu un puternic accent străin. Cruțați-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atât instinctul de conservare, cât și dibăcia cu care până atunci Încercase, de bine de rău, să-l țină la respect. — Cruțați-l pe camaradul meu! strigă, pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară cu un puternic accent străin. Cruțați-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga, căpitanul Îl dezarmă fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ești pe punctul să te pupe mă-ta rece? Încă mai zbura prin aer spada străinului, când Alatriste Îndreptă vârful armei sale spre gâtul aceluia și Își retrase puțin cotul ca să i-l străpungă fără probleme și să Încheie afacerea. Cruțați-l pe camaradul meu. Auzi dumneata. Trebuie să fii bătut În cap sau englez ca să strigi așa ceva pe o străduță Întunecoasă din Madrid unde plouă cu pumnale. Și atunci, din nou, englezul făcu ceva ciudat. În loc să ceară Îndurare pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că era un băiat viteaz - să apuce micul jungher inutil pe care Îl purta la cingătoare, Îi aruncă o privire disperată celuilalt tânăr, care abia se mai apăra trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu un gest de o extremă noblețe, ceva de necrezut, dată fiind situația În care se afla, Îl privi În ochi și Își ridică mâna dreaptă Încet până la piept, pe inimă, parcă formulând un jurământ solemn, nu o rugă fierbinte. — Cruțați-l! Îl conjură pentru ultima oară, acum aproape confidențial, coborând vocea. Iar Diego Alatriste, care continua să se dea la toți dracii, fu convins că nu-l mai putea omorî cu sânge rece pe blestematul de englez, cel puțin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
decât după ce a plecat și când a apărut din spatele covorului Sfinția... - Alatriste Îl privi cu coada ochiului pe inchizitor, care stătea impasibil de parcă nu de el era vorba - Sa. Poate că și asta mi-a influențat hotărârea de a le cruța viața englezilor. — Primiseși bani buni ca să nu le-o cruți. — Așa-i. Căpitanul duse mâna la centură. Iată-i. Monedele de aur se rostogoliră pe masă și rămaseră să lucească În lumina candelabrului. Fray Emilio Bocanegra nici nu se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Sfinția... - Alatriste Îl privi cu coada ochiului pe inchizitor, care stătea impasibil de parcă nu de el era vorba - Sa. Poate că și asta mi-a influențat hotărârea de a le cruța viața englezilor. — Primiseși bani buni ca să nu le-o cruți. — Așa-i. Căpitanul duse mâna la centură. Iată-i. Monedele de aur se rostogoliră pe masă și rămaseră să lucească În lumina candelabrului. Fray Emilio Bocanegra nici nu se uită la ele, considerându-le parcă blestemate. Însă mascatul Întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]