827 matches
-
sturdzii". El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obținute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în știința românească, cât și în cea mondială. Antipa
Grigore Antipa () [Corola-website/Science/303580_a_304909]
-
scafandru în Marina Franceză inventator al unui aparat autonom de respirat sub apă și a mai multor invenții militare. Le Prieur intră la Academia Navală în 1902 și a făcut primul său serviciu militar între 1905-1907 în Extremul Orient, pe crucișătorul cuirasat "Dupetit-Thouars" și apoi la bordul crucișătorului "Entrecasteaux". În 1907 face primele scufundări ca scafandru de bord (eliberează o parâmă de oțel înfășurată în jurul elicei, treabă pe care un alt scafandru de la bord nu a putut să o facă). În
Yves Le Prieur () [Corola-website/Science/319889_a_321218]
-
aparat autonom de respirat sub apă și a mai multor invenții militare. Le Prieur intră la Academia Navală în 1902 și a făcut primul său serviciu militar între 1905-1907 în Extremul Orient, pe crucișătorul cuirasat "Dupetit-Thouars" și apoi la bordul crucișătorului "Entrecasteaux". În 1907 face primele scufundări ca scafandru de bord (eliberează o parâmă de oțel înfășurată în jurul elicei, treabă pe care un alt scafandru de la bord nu a putut să o facă). În același an, a fost transferat la bordul
Yves Le Prieur () [Corola-website/Science/319889_a_321218]
-
nevoile de război ale Italiei, redenumindu-le "Aquila", "Falco", "Nibbio" and "Sparviero". Pentru că cele patru nave erau semnificativ mai mari, mai puternice și mai rapide decât orice distrugător italian de la acea vreme, ele au fost reclasificate tip "Esploratori" sau scout cruisers (crucișătoare de cercetare) Fiecrare din cele patru nave erau înarmate inițial cu câte 3 tunuri de 152 mm și 4 tunuri de 76 mm. După Primul Război Mondial, două din cele 4 nave ("Sparviero - Mărăști" și "Nibbio - Mărășești") au fost revândute
NMS Mărășești () [Corola-website/Science/325350_a_326679]
-
și comandant al Depozitului și Diviziei Echipajelor la Galați. Urmează un an (1907) Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină în țară, apoi următorul an la Kiel. În 1909 a absolvit școlile marinei, după ce a efectuat călătoria de studii pe crucișătorul Freya. Activează la Divizia de Mare, la Divizia de Dunăre, precum și la Școlile Marinei și la Depozitele Generale. Părăsește marina pentru doi ani, urmând cursuri la Colegiul Regal Tehnic din Charlottenburg, Berlin, pe care le termină cu brio. Participă la
Radu Irimescu () [Corola-website/Science/304964_a_306293]
-
sentimentală sau chiar o gafă strategică. În momentul izbucnirii războiului, premierul elen Ioannis Metaxas a căutat să mențină statutul de neutralitate al țării sale. Cu toate acestea, Grecia era ținta unor continue presiuni din partea Italiei, care au culminat cu torpilarea crucișătorului elen "Elli" pe 15 august 1940 de către submarinul "Delfino". Mussolini era iritat de faptul că liderul german Adolf Hitler nu-l consultase în niciuna dintre problemele războiului și dorea ca prin ocuparea Greciei, o țară care părea ușor de învins
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
USS "Guam" (CB-2) a fost un crucișător de dimensiuni mari din clasa "Alaska" care a servit Marina Statelor Unite spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost a doua și ultima navă din această clasă care a fost construită (prima fiind USS Alaska (CB-1)). Nava era
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
de avioane kamikaze și bombardiere japoneze. "Guam" a fost detașată din unitate pentru a escorta portavionul avariat "Franklin" înapoi în port, totul durând până la 22 martie. În continuare, "Guam" s-a întors la Grupul de Sprijin 58, atribuit Diviziei de Crucișătoare 16, parte a Grupului de Luptă 58.4, îndreptându-se spre Okinawa. Pe noaptea de 27-28 martie, "Guam" și restul Diviziei de Crucișătoare 16 au bombardat aerodromul din Minamidaitō. După efectuarea bombardamentului, "Guam" s-a întors la sprijinirea portavioanelor în timp ce
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
până la 22 martie. În continuare, "Guam" s-a întors la Grupul de Sprijin 58, atribuit Diviziei de Crucișătoare 16, parte a Grupului de Luptă 58.4, îndreptându-se spre Okinawa. Pe noaptea de 27-28 martie, "Guam" și restul Diviziei de Crucișătoare 16 au bombardat aerodromul din Minamidaitō. După efectuarea bombardamentului, "Guam" s-a întors la sprijinirea portavioanelor în timp ce au condus operațiuni în Nansei Shoto până la 11 mai. Nava s-a îndreptat în continuare spre Ulithi pentru mentenanța regulată și pentru a
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
timp de o oră și jumătate pe 9 iunie, după care au plecat în San Pedro Bay în Golful Leyte, ajungând la 13 iunie. După ce s-a întors la Okinawa în iulie, "Guam" a fost atribuită Grupului de Sprijin de Crucișătoare 95, unde a servit ca vas amiral, împreună cu sora ei "Alaska", sub comanda Contraamiralului Francis S. Low. Pe 16 iulie, "Guam" și "Alaska"au organizat o operațiune de eliminare a navelor de transport japoneze în China de Est și în
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
mai mare navă de război lansată vreodată de șantierele navale europene. Acest record nu a fost depășit până în ziua de astăzi. În urma unor pregătiri frugale, nava a fost trimisă în primă și ultima misiune de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen". În urma unei misiuni epice, hăituit fiind de peste 50 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul sau în dimineața zilei de 27 mai 1941. Soarta cuirasatului german a reprezentat un
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
de experiență la bord, echipajul era departe de a fi "gata de luptă" Cu toate acestea, decizia conducerii Kriegsmarine a fost de a porni un raid împotriva convoaielor din Atlantic. Cum nu existau prea multe nave disponibile, cuirasatul Bismarck și crucișătorul greu Prinz Eugen au fost desemnate pentru raid. La începutul lunii mai 1941, Bismarck și Prinz Eugen au început pregătirile de misiune. Navele au plecat din port la 19 mai 1941, înaintând spre nord- est până în strâmtoarea Danemarcei. Royal Navy
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
anunțată de plecarea lor încă din data de 21 Mai, astfel că Amiralitatea Britanică a avut timp să întindă o rețea de intercepție, compusă din circa 54 de nave de război, de diferite tipuri. În seara zilei de 23 Mai, crucișătoarele grele Norfolk și Suffolk au luat contact radar cu navele germane. În același timp, radarele de pe Bismarck au detectat navele britanice, iar căpitanul a ordonat intercepția imediată. Bismarck a tras primele proiectile către Norfolk, care s-a retras foarte rapid
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
a tras primele proiectile către Norfolk, care s-a retras foarte rapid într-un banc de ceață. Sesizând pericolul, căpitanul englez a decis să mențină o distanță de siguranță de 20 km față de escadra germană. Dată fiind viteza superioară a crucișătoarelor britanice (32-33 noduri, față de 30noduri Bismarck), ele se puteau îndepărta în cazul în care navele germane încercau să micșoreze distanță. Astfel, din dimineața zilei de 24 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici. Informațiile transmise de cele două
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
britanice (32-33 noduri, față de 30noduri Bismarck), ele se puteau îndepărta în cazul în care navele germane încercau să micșoreze distanță. Astfel, din dimineața zilei de 24 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici. Informațiile transmise de cele două crucișătoare au fost transmise către rețeaua de interceptare. Cele mai apropiate unități erau crucișătorul de bătălie Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare. Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament de 49.000t
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
care navele germane încercau să micșoreze distanță. Astfel, din dimineața zilei de 24 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici. Informațiile transmise de cele două crucișătoare au fost transmise către rețeaua de interceptare. Cele mai apropiate unități erau crucișătorul de bătălie Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare. Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament de 49.000t și atingea o viteză maximă de 30.5-31 de noduri, fiind înarmat cu
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
bătălie de 8 minute a produs consternare și groază în Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin " Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevarată hăituiala în Atlanticul de Nord. 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince of Wales, desi avariat și cu viteză limitată la 26 de noduri, a încercat să intercepteze din nou navele germane, escortat fiind
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince of Wales, desi avariat și cu viteză limitată la 26 de noduri, a încercat să intercepteze din nou navele germane, escortat fiind de crucișătoarele Suffolk și Norfolk. Bătălia, purtată în seara zilei de 24 mai, s-a purtat între 20 și 30 km, Suffolk fiind încadrat de câteva ori de salvele de pe "Bismarck" și forțat să se retragă. Prince of Wales și Bismarck au
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
navele britanice au rămas în urmă, iar o manevră îndrăzneață a căpitanului lui "Bismarck" a pierdut contactul radar definitiv. "Prinz Eugen" s-a separat de Bismarck în seara zilei de 24 mai, urmând o altă ruta către portul francez Brest. Crucișătorul avea să ajungă fără incidente în port, în 28 mai. Câteva zeci de hidroavioane ale pazei de coastă britanice au început o căutare frenetica a navei germane. Abia pe 26 mai acesta a fost descoperit, în sud-estul insulelor britanice. Portavionul
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
noduri. În plus, având cârmele blocate, "Bismarck" se putea deplasa doar ca un tramvai, pe o direcție prestabilita. Din nefericire, aceasta directie era tocmai cea din care se apropiau unitățile grele ale HOme Fleet - cuirasatele King George Vth, Rodney, 2 crucișătoare grele, 1 crucișător ușor, escortate de 4 distrugătoare. Ultima noapte Crucișătorul ușor Sheffield l-a interceptat pe Bismarck în seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova, încadrând instantaneu navă britanică. Deși nici un
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
având cârmele blocate, "Bismarck" se putea deplasa doar ca un tramvai, pe o direcție prestabilita. Din nefericire, aceasta directie era tocmai cea din care se apropiau unitățile grele ale HOme Fleet - cuirasatele King George Vth, Rodney, 2 crucișătoare grele, 1 crucișător ușor, escortate de 4 distrugătoare. Ultima noapte Crucișătorul ușor Sheffield l-a interceptat pe Bismarck în seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova, încadrând instantaneu navă britanică. Deși nici un proiectil nu l-
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
ca un tramvai, pe o direcție prestabilita. Din nefericire, aceasta directie era tocmai cea din care se apropiau unitățile grele ale HOme Fleet - cuirasatele King George Vth, Rodney, 2 crucișătoare grele, 1 crucișător ușor, escortate de 4 distrugătoare. Ultima noapte Crucișătorul ușor Sheffield l-a interceptat pe Bismarck în seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova, încadrând instantaneu navă britanică. Deși nici un proiectil nu l-a lovit direct, schije de obuz au perforat
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
l-a interceptat pe Bismarck în seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova, încadrând instantaneu navă britanică. Deși nici un proiectil nu l-a lovit direct, schije de obuz au perforat ușor armura crucișătorului englez, provocând moartea a 6 membri ai echipajului și rănirea a încă 9. "Sheffield" s-a retras sub o perdea de fum, în noapte, așteptând sosirea întăririlor. Noaptea, cele 4 distrugătoare din escorta escadrei grele au realizat atacuri cu tunurile
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
extenuat (practic nu dormiseră deloc din seara de 24 mai). Starea mării se înrăutăți, o furtună de forță 10 maturând Marea Nordului. Pe la ora 8:00 dimineață, King George Vth și Rodney l-au detectat pe Bismarck. Li s-au alăturat crucișătoarele grele Dorsetshire și NOrfolk Din cauza valurilor de 4-5 metri, viteza lui Bismarck a scăzut și mai mult - la 7-8 noduri - în condițiile în care adversarii se apropiau cu 23-28 de noduri. La 8:40, navele britanice au deschis focul de la
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
10, acesta a fost executat. Echipajul a deschis vâlvele etanșe, provocând inundarea bruscă a navei. La 10:30, Bismarck s-a scufundat, împreună cu circa 400-500 de membri ai echipajului. Peste 1500 de supraviețuitori de pe "Bismarck" se zbăteau în apă înghețată. Crucișătoarele britanice au început să îi culeagă, dar după ce au salvat doar 115 oameni, s-a dat alarmă de atac submarin. Într-adevăr, un U-boot german se află în zonă, dar acesta nu mai avea torpile, deci nu a putut atacă
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]