826 matches
-
navigabilă prin preluarea Dobrogei, în urma tratatelor ruso-austro-turce din 1878. Și pentru ea, ca și pentru restul statelor cu ieșire la mare, a explodat epoca vaselor cu aburi și motor, în umbra cărora bătrânele corăbii din lemn, cu pânze, au dispărut. Crucișătorul Elisabeta, din oțel, construit pentru marina militară română în Anglia, în 1888, a fost doar una dintre dovezile apusului timpuriu al unei ere, în toate apele lumii. Navă-etalon și punte între veacuri, bricul Mircea I o anunțase, oricum, prin arhitectura
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în Bulgaria între 1912 și 1913, cu ocazia războiului balcanic, voi reveni asupra armatei turcești și a "bluff"-ului instructorilor germani. Marina era și mai jos decît această pseudoarmată. În rada Salonicului, se aliniau la ancoră unitățile diviziei navale: un crucișător amiral și două torpiloare. Acestea din urmă, svelte ca niște ogari de rasă, tocmai ieșiseră din șantierele germane de la Schichau. Dar, din lipsă de combustibil și de antrenament a echipajului, nu ieșeau niciodată în larg. Cît privește crucișătorul, era și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
navale: un crucișător amiral și două torpiloare. Acestea din urmă, svelte ca niște ogari de rasă, tocmai ieșiseră din șantierele germane de la Schichau. Dar, din lipsă de combustibil și de antrenament a echipajului, nu ieșeau niciodată în larg. Cît privește crucișătorul, era și mai rău. Această venerabilă navă, plină de decorațiuni aurite la pupă și dotată cu un pinten impresionant care amintea de luptele corp la corp, avea deasupra coșului alb o frumoasă tichie ca de portar grec, nu pentru a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
s-a ferit să-și recunoască greșeala. Urma să facă ceva și mai rău, abuzînd de prietenia Sfîntului Părinte: pe măsură ce războiul înainta, Italia fiind combatantă, autoritățile italiene constatau o recrudescență alarmantă a spionajului. Pe rînd, distrugătorul "Leonardo da Vinci" și crucișătorul "Benedetto Brin" au sărit în aer stînd la ancoră în portul Taronto, iar aceste atentate au costat viața a peste 800 de marinari, inclusiv a amiralului și Statului său Major. După cercetări minuțioase, Siguranța generală a stabilit că centrul de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lună la Roma, unde ne soseau ecourile directe de la Conferința de la Geneva și despre hotărîrea germanilor și a sovietelor, luată la Rapallo de a merge împreună. Se vorbea mult despre banchetul de închidere oferit de Regele Victor Emmanuel la bordul crucișătorului "Conte di Cavour" și unde delegația sovietică, în fruntea căreia se afla Cicerin, care spunînd, cu o oarecare ironie, că decorațiile rusești nu pot fi conferite persoanelor și demnitarilor italieni, întrucît statutul acestora cerea niște servicii aduse, în prealabil, cauzei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de-ajuns cu mitralierele etc., etc." Zadarnic în discursul meu de la tribuna Societății Națiunilor încercam să arăt că dezarmarea trebuie precedată de aceea a spiritelor și că era inutil să se reglementeze pe hîrtie reduceri de efective de avioane, de crucișătoare, atîta vreme cît guvernele se obstinau să ațîțe opinia publică împotriva vecinilor lor și să dea dovadă de un naționalism pus pe revendicări. Cărțile de școală și chiar cataloagele de jucării de la Nürnberg 241 arătau foarte clar că statele învinse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca să răzbune scufundarea celor două monitoare bombardând orașul. Era o zi plină de soare și o lume imensă staționa pe lungul mal brăilean. Bateriile rusești de calibru mic și de calitate inferioară, cum am spus - în cepură să tragă asupra crucișătorului, dar fără nici un rezultat. La un mo ment, per soane care se aflau în apropierea mea și priveau vaporul cu un ochean, spuseră că turcii, impasibili până atunci, au descoperit bateriile și au deschis ma gazia cu munițiuni. Rușii trăsese
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
când prea aproape; aceasta se vedea după săriturile apei. Noi, de pe mal, număram loviturile. Lovitura 54 e trasă. Și în aceeași clipă auzim o groaznică detunătură și vedem un vulcan uriaș înălțându se spre cer. Și, peste un minut, nimic. Crucișătorul dispăruse. Lufti Gelil, în mai puțin de un minut, se scufundase. Din echipagiul de 200 oameni nu a scăpat atunci decât bucătarul pe care întâmplarea a voit să-l arunce într-o mlaștină de pe mal. Versiunile date de către ziarele din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un minut, se scufundase. Din echipagiul de 200 oameni nu a scăpat atunci decât bucătarul pe care întâmplarea a voit să-l arunce într-o mlaștină de pe mal. Versiunile date de către ziarele din București nu erau deplin exacte, nici numele crucișătorului, nici felul în care s-a făcut scufundarea nu au fost redate credincios.77 anul 1877 357 ordinului rusesc Vladimir, cu spade, „în Numele Împăratului“, după cum îl informa marele duce pe principele Carol. Mai târziu Ion Murgescu a ajuns comandant al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
NATO de anihilare a submarinelor sovietice. Cele 14 fregate F22 construite În ultimul deceniu al Războiului Rece au conturat o evoluție plină de succes a acestui tip de nave de luptă de la simple fregate de atac al submarinelor la adevărate crucișătoare sau distrugătoare atât În termeni de capacități militare, cât și de costuri de mentenanță 5. Proiectul fregatelor de tip 22 a apărut În urma reașezării de proporții a forțelor militare britanice În perioada retragerii de la răsărit de Suez, respectiv În anii
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
acest argument este Însă că activitatea de patrulare cu scopurile precizate anterior poate fi eficient efectuată de nave militare mult mai puțin sofisticate decât fregatele F22, care, după cum am afirmat deja, se apropie ca dotare și costuri de mentenanță de crucișătoare și distrugătoare. Simple corvete sau vedete purtătoare de rachete, nave mai mici și mai ieftine, pe care marina României le deținea deja, sunt mai mult decât suficiente pentru aceste sarcini. Prin urmare, contribuția României la misiuni similare de patrulare a
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
necesare, dar nici măcar nu este nevoită să contribuie la asigurarea echilibrului militar strategic din regiune. Să detaliem. Potrivit prestigioasei publicații britanice The Military Balance, la nivelul anului 2006, Federația Rusă avea, În flota Mării Negre dislocată la Sevastopol, un submarin, două crucișătoare, două distrugătoare și două fregate. Aceste forțe sunt balansate mult mai serios decât poate să o facă România de cele 13 submarine și 19 fregate pe care Turcia le deține În cele patru flote ale sale. Altfel spus, argumentul conform
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
proiectate și produse ca urmare a necesităților legate de războiul antisubmarin din timpul Războiului Rece și care, atât În termeni de capacități, cât și În termeni de costuri, au evoluat, apropiindu-se de-a lungul timpului de navele din clasa crucișătoarelor sau a distrugătoarelor. În aceste condiții, Însă, considerăm că cele două fregate nu corespund decât Într-o măsură redusă și implicând costuri ridicate principalelor amenințări de securitate din prezent la adresa României: terorismul Împreună cu celelalte amenințări asimetrice. În ceea ce privește avioanele de luptă
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
din clasa socială aristocrată a junkerilor, Canaris s-a declarat a fi fost rudă îndepărtată a amiralului grec Konstantinos Kanaris, decedat cu zece ani înainte de nașterea lui Wilhelm, fapt neconfirmat cu documente. În 1907 Canaris s-a îmbarcat la bordul crucișătorului "Bremen", pornit spre America de Sud „pentru a proteja cetățenii germani aflați în această zonă turbulentă”. Dotat cu o minte ascuțită și un spirit politic dezvoltat, el a analizat mecanismul acestor turbulențe sud-americane, cu puciuri și alte revolte, și a scris un
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
l-a racolat ca agent informator. În mai 1910 este ofițer pe un torpilor aflat într-o vizită amicală în țările scandinave, de unde trimite un raport detaliat despre agenții britanici rezidenți din Norvegia și Danemarca. În octombrie 1912 face cu crucișătorul „Dresden” o vizită în marea Egee. A reușit să racoleze cetățeni germani domiciliați în zona balcanică și Turcia ca informatori ai seviciului german de spionaj. Canaris a fost ofițer combatant în primul război mondial, la bordul navei SMS "Dresden". La
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
sa carte, o culegere de poeme, a apărut în 1934 cu un an înainte ca Golding să primească diploma de BA. A luat parte în Marina britanică la debarcarea din Normandia și la operațiunea de scufundare a celui mai mare crucișător german, nava "Otto von Bismarck" în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. S-a căsătorit cu Ann Brookfield, o chimistă, în 1939. După ce a fost pe rând actor, marinar, muzician, a devenit profesor de engleză și filozofie la școala "Bishop
William Golding () [Corola-website/Science/299224_a_300553]
-
ideologiei". Numai diplomația în exprimare a realizatorilor, scenariști și regizori, a făcut posibilă realizarea unor filme de un înalt nivel artistic sub niște dictaturi ca cele ale lui Stalin și Adolf Hitler. Așa a fost posibilă realizarea unor filme ca: "Crucișătorul Potemkin" (Serghei Eisenstein, 1915), "Mama" (Eisenstein, 1925), „Ceapaev” ( Vasiliev, 1934, "Alexandru Nevsky” (Eisenstein și D. Vasiliev, 1938), „Suvorov” (Pudovkin și Doller, 1940), „Amiral Nahimov” (Pudovkin, 1946), „Tânăra Gardă” (Gherasimov, 1948), „Al 41-lea” (Grigori Ciuhrai, 1956), „Tăunul” (A. Frințimer, 1955
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
bușteni, 635 km de garduri din sârmă ghimpată, 700 km de șanțuri antitanc, 5.000 de amplasamente întărite cu bușteni și pământ și cazemate din beton pentru arme grele și 25.000 km de tranșee deschise. Până și tunurile de pe "Crucișătorul Aurora" au fost demontate și mutate pe Înălțimile Pulkovskie din sudul Leningradului. După ce trupele sovietice ale Frontului de Nord-Vest au fost înfrânte și alungate din republicile sovietice baltice, Wehrmachtul și-a croit drum spre Ostrov și Pskov. Pe 10 iulie
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
în care acesta se scufundase. În 1939, Kriegsmarine nu avea capacitatea necesară să facă față unei confruntări directe cu Marina Aliată. De aceea, strategia germană s-a bazat pe atacul vaselor comerciale inamice folosind acțiunea conjugată a vaselor de suprafață, (crucișătoare, cuirasate, distrugătoare, vase comerciale înarmate, etc), submarinelor și avioanelor. Un mare număr de vase de război germane erau deja în larg în momentul declanșării războiului, inlusiv cea mai mare parte a submarinelor disponibile și „cuirasatele de buzunar” (“Panzerschiff”) “Deutschland” și
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Admiral Graf Spee”, care acumulase în primele trei luni de război nouă victorii în Altlantic și Oceanul Indian împotriva unor vase comerciale cu un deplasament de 50.000 tone. Britanicii și francezii au format o serie de grupuri de vânătoare, (trei crucișătoare grele, trei portavioane și 15 crucișătoare ușoare), care căutau îi cu înfrigurare pe „Admiral Graf Spee” și nava-soră, „Deutschland”, care acționa în Atlanticul de nord. După mai multe luni de căutare fără succes, „Admiral Graf Spee” a fost încolțit în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
primele trei luni de război nouă victorii în Altlantic și Oceanul Indian împotriva unor vase comerciale cu un deplasament de 50.000 tone. Britanicii și francezii au format o serie de grupuri de vânătoare, (trei crucișătoare grele, trei portavioane și 15 crucișătoare ușoare), care căutau îi cu înfrigurare pe „Admiral Graf Spee” și nava-soră, „Deutschland”, care acționa în Atlanticul de nord. După mai multe luni de căutare fără succes, „Admiral Graf Spee” a fost încolțit în Bătălia de la Rio de la Plata. Crucișătorul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
crucișătoare ușoare), care căutau îi cu înfrigurare pe „Admiral Graf Spee” și nava-soră, „Deutschland”, care acționa în Atlanticul de nord. După mai multe luni de căutare fără succes, „Admiral Graf Spee” a fost încolțit în Bătălia de la Rio de la Plata. Crucișătorul de buzunar german a fost silit să se refugieze în portul Montevideo. Echipajul german a ales să-și sabordeze nava în rada portului, în decembrie 1939. După o perioadă de efervescență a campaniei în Atlantic, activitatea germană a scăzut în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
ofițeri de marină din ambele tabere considerau navele de suprafață drept cea mai importantă componentă a luptei împotriva convoaielor. În prima jumătate a anului 1940, vasele de suprafață germane nu au executat raiduri în Atlantic, fiind concentrate în Norvegia, iar „crucișătorul de buzunar” „Admiral Graf Spee” fusese învins cu mult noroc de o escadră britanică inferioară din punct de vedere al puterii de foc în bătălia de la Rio de la Plata. Dar, începând cu jumătatea anului 1940, un număr crescând de vase
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
1940, un număr crescând de vase de război și de vase comerciale înarmate germane au început să patruleze în apele Atalanticului. Puterea vaselor de război lansate împotriva convoaielor a fost demonstrată de soarte covoiului HX-84, care a fost interceptat de „crucișătorul de buzunar” „Admiral Scheer” pe 5 noiembrie 1940. “Admiral Scheer” a scufundata rapid cinci vase și a avariat alte câteva. Numai sacrificiul echipajului crucișătorului HMS “Jervis Bay” și căderea nopții au salvat restul convoiului. Britanicii au suspendat toate transporturile convoaielor
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
război lansate împotriva convoaielor a fost demonstrată de soarte covoiului HX-84, care a fost interceptat de „crucișătorul de buzunar” „Admiral Scheer” pe 5 noiembrie 1940. “Admiral Scheer” a scufundata rapid cinci vase și a avariat alte câteva. Numai sacrificiul echipajului crucișătorului HMS “Jervis Bay” și căderea nopții au salvat restul convoiului. Britanicii au suspendat toate transporturile convoaielor și au lansat toate vasele disponibile în căutarea vasului german „Admiral Scheer”. Căutarea nu a fost încununată de succes. „Admiral Scheer” a traversat Atlanticul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]