490 matches
-
Întotdeauna necazuri și În cele din urmă trag ponoasele cei cinstiți și copiii. Celălalt Îl Întrebă amuzat cine murise. — Doi pe care-i cunoșteam bine. Antonio Îi răspunse fără a da prea multă importanță frazei, iar Romeo continuă să pună cruciulițe pe biletele de loterie și-l Întrebă dacă voia și el o cotă parte din sistem. Antonio Îi spuse că da. Apoi citi din nou scrisoarea și o corectă, așteptându-l pe onorabil În fața sediului de la Centrul pentru părinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
topor, foarfec, ac, cui, verigă, lacăt (fragmentar) și un cârlig de undiță; obiecte de port din os, lut, piatră, fier, bronz și argint: catarame (6), mărgele din os și lut (2) și câte o aplică, inel, ac, brățară, cercel și cruciuliță (ultima din piatră); obiecte diverse din lut și piatră: 16 fusaiole de lut (o excepție, una din plumb, decorată cu două cruciulițe), cute (9), două creuzete lut, două tipare de gresie, pentru turnat sfere și altul de podoabe, pietre de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
argint: catarame (6), mărgele din os și lut (2) și câte o aplică, inel, ac, brățară, cercel și cruciuliță (ultima din piatră); obiecte diverse din lut și piatră: 16 fusaiole de lut (o excepție, una din plumb, decorată cu două cruciulițe), cute (9), două creuzete lut, două tipare de gresie, pentru turnat sfere și altul de podoabe, pietre de ascuțit (9), două râșnițe circulare din piatră și un bolovan-scaun. În timpul analizei arheologice s-a observat, prin compararea tipurilor ceramice cu altele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
mână ori la roată, ultimele decorate cu linii orizontale și vălurite, obiecte din piatră (cute, tipare), os (străpungătoare), lut (fusaiole, creuzete) și din fier (cuțite, dălți, un topor, o seceră, un cosor). Dintre obiectele de port semnalăm două brățări, o cruciuliță, o aplică și un nasture. Întreg materialul este datat în secolele VIII-IX. Cercetare în 1935, sondaj V. I. Popa și Gh. Coman; săpături sistematice, 1967-1975, D. Gh. Teodor, Gh. Coman, C. Bloșiu, V. Bazargiuc (1967), A. Nițu (1969), I. Bauman
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
se zvârcoleau ca niște cozi de șarpe și scândurelele. Am ajuns în față, la focuri, de abia pe la două noaptea, într-o linie de cinci bandiți: eu, Cordaci, Marafete, Cârpeală și Geamu. O ucenică ne-a scrijelit cu o șindrea cruciulițe pe piept. Alta, crăcănată, ne-a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am mijit felinarele. S-a auzit din nou un răcnet, numele ne fuseseră strigate, ne-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
virane și grădinile cu zarzavat, un pârâiaș, ca și cum un băștinaș ar fi strâns un fir de orzoaică între măsele. În contul izvorului, care atâta îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului, o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai se impregnase miros de friptură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sărbătoare... Apoi mă tem de un asemenea amor, mă tem cumplit... De voi fi rău, ea va fi blândă ca un miel... prin blestemele mele s-ar înmulți rugăciunea ei tremurătoare, când aș fi numai venin, ea și-ar săruta cruciulița ei de aur... Ah! aș fi nefericit cum n-am fost niciodată și, ce e mai mult, m-aș înamora nebun, ea m-ar iubi asemenea... și prin asta s-ar repeta o veche tragedie lumească... Doi oameni ce se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fi trebuit numai să-l bag în sperieți, pentru că și așa totul merge execrabil azi... DESIRÉE: Fă bine și îngroapă stârvul micului meu hamster sub tufișul de trandafiri din grădina de legume și pe urmă încropește din câteva pietre o cruciuliță, ca să nu fie săpat mormântul la toamnă. Ascultă ce-ți spun, papa! (Domnul Kovacic învelește animalul într-un șervet si îl pune în buzunarul hainei) DOMNUL KOVACIC: Mâine... mâine, când totul va fi trecut, tot ceea ce seamănă cu ziua de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în limbă" (S3). Religia: am vizat în acest caz cunoașterea, atitudinea și comportamentul individuale, față de sărbătorile religioase, ritualuri și semne și însemne ale credinței. Din punct de vedere al asumării semnelor și însemnelor credinței, toți tinerii dețin și poartă iconițe, cruciulițe ș.a. Motivul pentru care le poartă este protecția și credința în Dumnezeu. Toți subiecții intervievați cunosc și respectă sărbătorile religioase. În general, când vorbesc de respectarea lor se referă în primul rând la Crăciun și la Paști, și mai apoi
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
le lăsă jos una câte una și observă că pe măsură ce acesta atingeau pământul, dispăreau undeva în adâncurile lui. Se miră că nu-i pasă defel de acest lucru, dar știa că trebuie să lase totul, absolut totul. Ultima a fost cruciulița de la gât, o cruciuliță ieftină din aluminiu cumpărată de la țiganii de la târg. Intră în apa cu irizări albastre, ce părea că nu are fund, dar în mod aproape firesc, fără să facă mișcările obișnuite de înot, fără să stârnească nici o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
câte una și observă că pe măsură ce acesta atingeau pământul, dispăreau undeva în adâncurile lui. Se miră că nu-i pasă defel de acest lucru, dar știa că trebuie să lase totul, absolut totul. Ultima a fost cruciulița de la gât, o cruciuliță ieftină din aluminiu cumpărată de la țiganii de la târg. Intră în apa cu irizări albastre, ce părea că nu are fund, dar în mod aproape firesc, fără să facă mișcările obișnuite de înot, fără să stârnească nici o undă pe luciul apei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
identificată o peșteră aflată la 2, 5 km de Cheile Dobrogei și în imediata apropiere a amfiteatrului unde Pârvan a descoperit cele două inscripții. Pe peretele din dreapta al intrării în peșteră s-au descoperit mai multe litere incizate, câteva cruciulițe, semne monogramatice și material ceramic din epoca romană târzie, datate din secolul al IV-lea d. Hr. Accesul extrem de dificil în această peșteră a condus la concluzia că ea ar fi constituit și un refugiu al unor comunități creștine timpurii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Că străinu-i tot străin / De i-ai face apa vin, / Negru-i, negru, pământul, / Dar mai negru-i urâtul, / De pământ te poți spăla, / De urât nu poți scăpa, / Că urâtul n-are leac, / Numai pânză și toiag / Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ritualul de înmormântare, pentru cei care nu au parte de ultimul ceremonial înspre "Marea Trecere": " Ciobănaș, de la miori, / Un` ți-a fost soarta să mori? / În vârfuțu muntelui, / La tulpina bradului! / Luminiță cin` ți-o fi? / Soarele de-a răsări! / Cruciuliță cin` ți-a pune? / Soarele dac-a apune! / Și groapă cin` ți-a săpa? / Ploile care-or ploua / Acelea m-or și-astupa! / Și de bocit, / Cin ` te-a boci? / Oile când or veni, / Oile, mioarele, / Și câmpul cu florile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ținând într-o mână o gamelă cu excremente iar în cealaltă una cu urină și să dea împărtășanie celorlalți deținuți. La data de 2 februarie 1952 Valeriu Gafencu le-a cerut colegilor de suferință să-i procure o lumânare, o cruciuliță și o cămașă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: “Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiați
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în jurul orelor 14-15, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul”, după care a trecut la cele veșnice . Valeriu Gafencu a cerut să i se pună o cruciuliță în gură ca să poată fi identificat după moarte, din groapa comună. Trupul lui a fost ținut sub zăpadă și apoi îngropat pe ascuns noaptea. După 1990 a fost căutat într-o groapă neștiută din Tg. Ocna. Din păcate nici astăzi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
suferințe, am avut discuții minunate cu d-sa despre viață în general și despre Universitate. Având poate o premoniție, cu câteva ore înainte de a pleca pe drumul fără întoarcere, d-na profesoară mi-a dat cadou, alături de o brățară cu cruciuliță, o carte de rugăciuni pe care mi-a scris ultimele ei cuvinte, ca semn de „recunoștință pentru ultimele clipe petrecute împreună și amintirile din Universitate”. Este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le-am primit vreodată!. La sfârșitul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
se zice că îi mai ușurează de boală. Cruce Cînd vei auzi de un omor ori altă grozăvenie, fă-ți cruce cu stînga și te uită în pămînt, că crapă dracul. E bine să porți în sîn, la piele, o cruciuliță, că nu se mai lipește nimica de tine. Cuc Despre cuc se crede că erau doi băieți la Sf. Petru; din cauză că au tăiat un bou și l-au mîncat, s-au prefăcut în cuci. Se crede că cucul de la Sînziene
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
deoache lesne. Ca să nu fie deocheat copilul, taie-i o șuviță de păr, leag-o cu un fir de ață roșie și pă streaz-o după icoană. Ca să nu se deoache copiii, li se leagă cîte-un fir roșu la gît sau cîte-o cruciuliță; cailor li se împletește fir roșu la coamă sau în coadă. Cînd se pornește primăvara plugul la arat, se înconjoară el de trei ori, mai înainte de a ieși pe poartă, cu tămîie, busuioc și apă sfințită, cu care se stropește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îi comandă autorului mediocru Zolotariov (ins solitar, al cărui singur prieten și companion zilnic e un pinguin, Mișa, preluat de la Grădina Zoologică, atunci cînd instituția în cauză și-a abandonat animalele pe stradă, din lipsă de fonduri) niște așa-zise "cruciulițe" articole stilizate, despre diverși reprezentanți ai vieții publice ucrainiene, redactate (pre zumtiv) la dispariția acestora. Viktor descoperă însă, gradual, că, de fapt, necrologurile sînt solicitate în avans de ziar (pe cînd protagoniștii lor sînt încă în viață, fără a da
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fiica preșcolară (Sonia) în grija eroului (ulterior, aflăm că el a fost ucis, asemenea multor alte personaje care vin și pleacă, în narațiune, într-o succesiune terifiantă). Redactorul-șef al ziarului (singurul care cunoaște identi tatea lui Zolotariov, acesta semnîndu-și "cruciulițele" cu pseudonimul "revoluționar" Un Grup de Tovarăși) îi cere și protagonistului să plece din oraș, pînă "se va mai așterne praful", sugestia subterană fiind aceea că ar fi căutat de o ramură (concurentă) a mafiei locale. Solicitînd explicații suplimentare asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aprobate" de un superior enigmatic, urmînd a fi "executate" la anumite date (Viktor deduce că articolele sale, pezumtiv benigne, sînt, în realitate, rotițe dintr-un mecanism infernal al asasinatelor comandate). Realizează faptul că, într-un fel sau altul, toți protagoniștii "cruciulițelor" au conexiuni cu omniprezentul univers interlop (o fenomenalitate paradoxală în roman: manifestă în mod discret și totuși covîrșitoare ca intensitate!). Își dă seama, în consecință, și de ce adevărul total nu i-ar fi spus decît în condițiile în care munca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
contactează printr-un straniu inter mediar, Lioșa, al cărui rol, cum spuneam mai devreme, Kurkov însuși l-a interpretat în adaptarea BBC a romanului pentru un motiv hilar. Ei vor să-i închirieze pinguinul la înmormîntări (chiar cele "provocate" de "cruciulițe"), cu scopul declarat de a da funeraliilor o notă de "sobrietate" și "eleganță" ("fracul" pinguinului imperial, argumenteză Lioșa, este simbolul doliului "maiestuos"). Cum asemenea propuneri nu se discută, Viktor și Mișa devin personaje cen trale la înmormîntările pompoase ale eroilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zice, Zolotariov crede că-și va păstra identitatea nealterată și că, într-un sens mai larg, își va salva sufletul. Finalul romanului este totuși neașteptat. Viktor află, din întîmplare, că a fost înlocuit, la ziar, cu un nou autor de "cruciulițe" și, confruntîndu-l pe acesta, are ocazia (singulară) de a-și citi propriul "necrolog". Adevărul complet i se dezvăluie, ca atare, în cele din urmă și protagonistul înțelege că a ajuns practic "dispensabil" (înțelegem că fusese membru, fără acordul său, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mafio ților de prim rang). În stare de transă (un fel de apogeu al halucinației generale care se dezvoltă pe parcursul între gului roman), în ziua cînd trebuia să-l predea pe Mișa expediției polare (prin coincidență macabră, chiar ziua cînd "cruciulița" lui, deja "aprobată", trebuia să fie "executată"), scriitorul se prezintă el însuși la aeroport și îi spune, cu tristețe, conducătorului echipajului: "Pinguinul sînt eu" (p. 245). Ironia departe de a fi o "tehnicalitate" de final ascunde o metaforă mai complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]