386 matches
-
caragialiene în discursul public actual / 240 3. Reconfigurarea textemelor caragialiene în discursul public actual / 253 4. Creația de sens în discursul "informativ" / 261 Capitolul VI: Textemele din perspectiva poeticii lingvistice / 265 1. Există o poetică a textemelor? / 265 2. Microarticularea cuantelor referențiale în Creanga de aur / 273 3. Macroarticularea câmpurilor referențiale și construcția sensului textual în Creanga de aur / 291 4. Funcții ale textemelor în discursul "poetic" / 307 Concluzii / 311 Bibliografie / 315 Abstract / 339 Cuvânt-înainte Cartea de față se bazează pe
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
transfer "semantic", ci o transgresiune a unei "lumi" (de semnificații) și o înscriere pe traseul ("mai adânc") al "mutațiunii" orizontice (de natură ontologică)."402 1.1.2. Cea de-a doua disjuncție fundamentală pentru teoria poezei discursive este aceea între cuantele referențiale (cr) și câmpurile referențiale (CR), termeni inspirați din "semantica integraționistă" a lui B. Hrushovski/Benjamin Harshav 403, dar redefiniți de către Borcilă într-o manieră inedită. Astfel, "cuantele referențiale vor reprezenta unități ale textului, alcătuite din cel puțin doi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de-a doua disjuncție fundamentală pentru teoria poezei discursive este aceea între cuantele referențiale (cr) și câmpurile referențiale (CR), termeni inspirați din "semantica integraționistă" a lui B. Hrushovski/Benjamin Harshav 403, dar redefiniți de către Borcilă într-o manieră inedită. Astfel, "cuantele referențiale vor reprezenta unități ale textului, alcătuite din cel puțin doi termeni, care intră într-o relație metaforică de tip ecuațional, constituindu-se într-o entitate semantică cu potențial referențial imaginativ, al cărei sens se poate constitui numai prin imaginarea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
grupa în câmpuri referențiale, care vor reprezenta niște structuri dinamice, relativ omogene, de sens, instituite în procesul interpretării textuale, care se polarizează și între care se instituie acea dinamică semantică metaforică, descrisă prin strategiile diaforică, endoforică și epiforică. La palierul cuantelor referențiale putem constata o 'microarticulare', iar la palierul câmpurilor referențiale vom constata o 'macroarticulare' a sensului sau tocmai acea dinamică metaforică prin care se construiește sensul global al textului."404 1.1.3. Al treilea set de diferențe se compune
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ar putea fi redescrise, în termenii "poezei" discursive, ca niște operații de resemantizare implicând două câmpuri de referință: unul al referentului propriu-zis (figurat), altul al "referentului" textemic, a cărui particularitate e aceea de a se constitui ca un ansamblu de cuante referențiale sudate ("fixate") prin repetare, dar care își pot (re)activa în text funcțiile semnice și pot contribui astfel la creația de sens. Deși asemenea cazuri sunt mai rare, nu există, în ultimă instanță, nicio condiționare care să le împiedice
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care ilustrează, în ultimă instanță, "modul în care folosirea "conotativă" a unui anumit stil al limbii poate contribui la constituirea stilului în întreaga operă a unui autor". În paginile de mai jos, vom urma un traseu interpretativ similar. 2. Microarticularea cuantelor referențiale în Creanga de aur 2.0. Apărut în 1933, romanul Creanga de aur este considerat una dintre capodoperele prozei lui Mihail Sadoveanu și ale literaturii române în ansamblul ei. Valoarea cărții a fost explicată de către critica literară prin coerența
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sensurilor sale. În această secțiune, ne propunem să explorăm modul în care textemele contribuie la construcția sensului romanului și, implicit, la impunerea valorii sale estetice. În acest scop, vom proceda la o triplă lectură, care va urmări succesiv ( a) microarticularea cuantelor referențiale prin intermediul textemelor, (b) macroarticularea câmpurilor referențiale și construcția sensului textual de ansamblu, respectiv (c) funcțiile textemelor în construcția câmpurilor referențiale și a sensului global. Totuși, înainte de aceasta, considerăm că ar fi util să grupăm cele 17 capitole ale cărții
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Era cam săltat", cum spuneau desigur muntenii care ne întovărășeau./ [2] "E venit de pe ceea lume", am auzit eu pe unul șoptind și ghiontind cu cotul pe cel de alăturea." (p. 7) Cele două expresii idiomatice alcătuiesc deja o primă cuantă referențială, care ne poate servi ca exemplu tipic pentru a reliefa procesul microarticulării sensului. Astfel, semnificația celor două configurații subliniate (a fi săltat și a fi (venit) de pe ceea lume412) este "a fi nebun"; însă, în același timp, norma limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
CR situat în sfera BINELUI poate fi numit ETHOS. Reprezentanții săi caracteristici sunt virtuoșii, personificați în roman atât de clerici (între care se distinge episcopul Platon din Sakkoudion), cât și de mireni (precum Filaret și o parte a familiei sale). Cuantele definitorii pentru acest CR sunt, pe de o parte, credința în Iisus Hristos, iar, pe de altă parte, consecvența între vorbă și faptă. Prin urmare, câmpul ETHOS se apropie într-o anumită măsură de câmpul EPISTEME, de care se deosebește
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
al lui Mahomet decât pe un iconoclast." (p. 92) 3.3. Lumea romanului sadovenian se structurează, așadar, în funcție de șase câmpuri referențiale. Totuși, ar fi greșit să deducem de aici că sensul de ansamblu al romanului ar consta (doar) în articularea cuantelor și/sau a câmpurilor referențiale. În realitate, sensul nu rezidă în "unitățile" semantico-referențiale (fie ele de nivel macro- sau micro-) pe care poiesis-ul textual-discursiv le configurează în cadrul unui text, ci în activitatea (enérgeia) care face posibilă existența unităților respective. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de la premisa că el e convergent cu destinul personajului principal (Kesarion Breb), iar sensul de ansamblu al romanului coincide cu "sensul" destinului său. Din acest punct de vedere, putem constata că romanul este o macro-metaforă revelatorie, care își subordonează toate cuantele și câmpurile amintite până acum prin intermediul strategiilor dia-, endo- și epiforice. 3.3.1. Astfel, cartea se deschide cu un dublu prolog (capitolele I, respectiv II-III), menit să-l "inițieze" pe cititorul profan în doctrina "crengii de aur". Componentele de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
parte; BROTÓS, POLIS și DOGMA, pe de altă parte). După cum am văzut în 3.1. și în 3.2., macroarticularea acestor CR, ca și articularea raporturilor opozitiv-ierarhice dintre ele, se realizează adeseori prin intermediul microarticulării caracteristice textemelor în calitatea lor de cuante referențiale. 3.3.2. În schimb, capitolele IX-XV corespund momentului endoforic al acțiunii, când, îndrăgostindu-se de împărătița Maria, Kesarion Breb încearcă să o salveze din ghearele Isaurianului. Încercarea înțeleptului dac eșuează, iar unii dintre comentatorii lui Sadoveanu au găsit
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sine, în afară de timp." (p. 145) Mai mult, metafora citată ne revelează nu doar sensul ficțiunii sadoveniene (iubirea este o "creangă de aur", un instrument spiritual universal de a transcende trupul, spațiul și timpul), ci și modalitatea prin care textemele, în calitate de cuante referențiale, pot contribui la construcția sensului "poetic" al unui text și la creația de lumi posibile. Din aceste motive, considerăm că simbolul aferent textemului (care, de altfel, dă titlul întregului roman) necesită o examinare mai amănunțită. 3.4.1. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Raiul", schemele imaginative ASCENSIUNE vs. CĂDERE, RODNICIE vs. PUTREZICIUNE, LUMINĂ vs. ÎNTUNERIC și opozițiile etice și ontologice BINE vs. RĂU, CREDINȚĂ vs. NECREDINȚĂ, VIRTUTE vs. PĂCAT, MATERIAL vs. SPIRITUAL îndeplinesc, prin forța lor evocativă, un rol crucial atât în articularea cuantelor, cât și în aceea a câmpurilor referențiale. Totodată, relația amintită se dovedește relevantă și în ceea ce privește încadrarea romanului în planul textual-tipologicului, demers care depășește, însă, obiectivul cărții noastre. Ne mulțumim să semnalăm că, potrivit tipologiei textelor poetice elaborate de către Borcilă, Creanga
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aparatul conceptual al teoriei "poezei discursive", elaborate de Mircea Borcilă, care se dovedește compatibilă cu premisele integralismului lingvistic. Alegându-și ca material ilustrativ romanul Creanga de aur (1933) de Mihail Sadoveanu, studiul nostru a urmat trei pași: identificarea și interpretarea cuantelor referențiale construite pe baza textemelor; identificarea și interpretarea câmpurilor referențiale și străbaterea traseului generativ/hermeneutic care configurează sensul de ansamblu al romanului; degajarea aportului textemelor la construcția câmpurilor referențiale și a sensului global al textului. Analiza acestor aspecte ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Constantin Bedreag (1940-1941) și profesorul Șerban Țițeica, fondatorul școlii românești de fizică teoretică. Rezultatele cercetărilor științifice publicate și în reviste din străinătate arată că preocupările cercetătorilor erau ancorate în cele mai noi descoperiri științifice ale vremii cum ar fi: teoria cuantelor, magnetismul atomic, propagarea undelor electromagnetice în medii ionizate, radioactivitatea, radiația X. În perioada celui de al doilea război mondial și imediat după încheierea lui, odată cu problemele socio-economice cauzate de situația postbelică, dar și datorită evacuării aparaturii de laborator (în 1941
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
sinapsei axonul se ramifică), fanta sinaptică cu lărgimea de 200-500 A° și porțiunea membranei fibrei musculare, cutată, pe care se aplică butonul terminal. Impulsul nervos ajunge la nivelul butonului terminal și determină eliberarea de acetilcolină din veziculele conținute în acesta, cuantele de mediator difuzând în spațiul sinaptic, fixându-se pe receptorii membranei musculare (receptori postsinaptici) și determinând contracția prin mecanisme specifice. Mediatorul din fanta sinaptică este inactivat apoi de acetilcolinesterază. 6.2. Fiziologia mușchilor striați și netezi Mușchii sunt organe ce
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
precum activitatea de pacemaker a inimii, eliberarea de insulină din celulele β insulare pancreatice etc. Canalele de potasiu cu doi pori se mai numesc și canale cu curgere lentă (leaky) și asigură fenomene de rectificare. Canalele de potasiu deschise de cuante de lumină (canalorodopsina) sunt prezente la diverse organisme unicelulare fotosensibile. Canalele cationice mecanosensibile se deschid sub influența tensionării, presiunii, stresului de forfecare, deplasare, vibrații. 5.7. Transportori moleculari transmembranari Moleculele hidrofile mai mari (glucoză, aminoacizi) nu pot trece prin canale
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
system; PTS), </footenote>. 5.7. 1. Pompe ionice Aceste proteine transmembranare pot transporta ioni și alți solviți împotriva gradienților de concentrație. Energia pentru această activitate este de cele mai multe ori chimică, sub formă de ATP, dar poate fi și obținută din cuantele de lumină, reacții oxido-reducătoare, energie termică din mediu și alte surse. Pompele activate de ATP sunt proteine transmembranare cu unul sau mai multe situri de cuplare pentru ATP, pe fața citosolică a membranei. Hidroliza ATP-ului are loc numai în
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
350 de reziduuri. Majoritatea liganzilor de dimensiuni mici se cuplează într-un buzunar central format printre marginile extracelulare ale anselor. Reziduurile aminoacidice care formează acest buzunar sunt extrem de variabile, ceea ce conferă specificitatea receptorilor pentru liganzi. Aceștia pot varia de la fotoni (cuante de lumină), neurotransmițători (ex. noradrenalina, ce se cuplează între helixuri, cam la o treime în grosimea membranei), hormoni peptidici (ce se cuplează adânc în grosimea membranei) și liganzi mari (precum moleculele glicoproteice, care au structuri receptoare atașate de capătul N-
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
care corpurile incandescente emit lumina și nici distribuția energiei luminoase după lungimile de undă în spectrul emis etc., făcându-l pe Planck (1900) să emită teoria cuantică a luminii. Planck pleacă de la ipoteza că lumina este emisă sub formă de cuante de energie luminoasă sau fotoni. Apoi, Einstein afirmă că lumina este de natură electromagnetică (afirmația lui Maxwell), dar că are un caracter dual, de undă și de corpulscul. Astfel: fenomenele de propagare, interferența, difracția și propagarea luminii, confirmă caracterul ondulatoriu
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
numește optică corpusculară (fotonică). Pentru a se explica fenomenele amintite și a stabili anumite legi, s-a renunțat la aspectul ondulatoriu al luminii, considerându-se că lumina se emite, se propagă și se absoarbe numai în cantități de energie numite cuante de energie sau fotoni. Pentru prima dată, noțiunea de cuantă de energie a fost introdusă de Max Planck în anul 1900. Mac Planck (1858 1948). Planck l-a adus pe Einstein la institutul „Kaiser Wilhelm Institut” din Berlin în cadrul conducerii
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
și a stabili anumite legi, s-a renunțat la aspectul ondulatoriu al luminii, considerându-se că lumina se emite, se propagă și se absoarbe numai în cantități de energie numite cuante de energie sau fotoni. Pentru prima dată, noțiunea de cuantă de energie a fost introdusă de Max Planck în anul 1900. Mac Planck (1858 1948). Planck l-a adus pe Einstein la institutul „Kaiser Wilhelm Institut” din Berlin în cadrul conducerii acestui prestigios institut de cercetare. Planck a stabilit în anul
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
1858 1948). Planck l-a adus pe Einstein la institutul „Kaiser Wilhelm Institut” din Berlin în cadrul conducerii acestui prestigios institut de cercetare. Planck a stabilit în anul 1900, legea distribuției energiei corpului negru ce-i poartă numele, a introdus ipoteza cuantelor de radiație, ipoteză transformată în 1905 de către A. Einstein în adevărată teorie, a avut ideea genială a discontinuității radiațiilor, forma funcției universale a lui Kirchhoff, a generalizat noțiunea de entropie, a arătat semnificația principiului al doilea al termodinamicii în procesele
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
efectului fotoelectric. 4. Efectul fotoelectric se produce instantaneu. Legile efectului fotoelectric au fost stabilite în mod experimental și la timpul respectiv nu au putut fi explicate pe baza teoriei ondulatorie asupra luminii (undelor electromagnetice). Planck în 1900 introduce noțiunea de cuantă de energie, afirmând că radiațiile electromagnetice (lumina) sunt emise sau absorbite din porții discrete de energie numite cuante de energie, iar energia unei cuante sau a unei particule este: * . Inițial această particulă de lumină a fost numită de către Einstein foton
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]