2,952 matches
-
arhitecturii moderne. Lucrările de construcție la Centrul Shanghai, cu o înălțime de 632 m și 121 de etaje au început în 29 noiembrie 2008 și vor fi finalizate în 2015. Stadionul Național "Cuibul de Pasăre" și Centrul Național de Natație "Cubul de Apă", aflate în Parcul Olimpic din Beijing, sunt două construcții simbolice desăvârșite, construite special pentru Olimpiada din 2008. "Cuibul de Pasăre" este opera arhitecților Jacques Herzog și Pierre de Meuron, câștigători ai Premiului Pritzker în 2001. Cuibul de pasăre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca un cuib de pasăre cu nuielele sale întrețesute. Efectul spațial al stadionului este cu totul inedit și radical, însă simplu în același timp și de un caracter aproape arhaic, creând astfel un punct de reper unic în istoria Olimpiadei. "Cubul de apă" a fost dat în folosință la 28 ianuarie 2008. Sala de înot este o clădire cubică de culoare bleu. Exteriorul acesteia este alcătuit din 1.234 de perne pneumatice. Sub cerul albastru acoperit cu nori albi, Cubul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Olimpiadei. "Cubul de apă" a fost dat în folosință la 28 ianuarie 2008. Sala de înot este o clădire cubică de culoare bleu. Exteriorul acesteia este alcătuit din 1.234 de perne pneumatice. Sub cerul albastru acoperit cu nori albi, Cubul de Apă se transformă parcă în mii de picături de apă ce plutesc deasupra Beijingului. Cubul de apă (Foto: Yang Ying) Clădirea principală a noului sediu al postului de televiziune CCTV, cu o înălțime de 234 m, se află în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este o clădire cubică de culoare bleu. Exteriorul acesteia este alcătuit din 1.234 de perne pneumatice. Sub cerul albastru acoperit cu nori albi, Cubul de Apă se transformă parcă în mii de picături de apă ce plutesc deasupra Beijingului. Cubul de apă (Foto: Yang Ying) Clădirea principală a noului sediu al postului de televiziune CCTV, cu o înălțime de 234 m, se află în zona centrului financiar al capitalei Chinei. Cu o suprafață totală de aproximativ 470.000 m2, aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Mare greșeală. Pentru că mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult. De exemplu, odată s-a apucat să-mi explice la ce folosesc cuburile de lemn. Cuburile de lemn erau ale mele. Și, în afară de „matenule“, nimic nu mă enerva mai tare decât să mi se zică ce se poate face cu lucrurile mele. Măcar dacă avea și el vreo idee nemaiauzită. Dar nu, Florin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult. De exemplu, odată s-a apucat să-mi explice la ce folosesc cuburile de lemn. Cuburile de lemn erau ale mele. Și, în afară de „matenule“, nimic nu mă enerva mai tare decât să mi se zică ce se poate face cu lucrurile mele. Măcar dacă avea și el vreo idee nemaiauzită. Dar nu, Florin ăsta, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ăsta, cu un calm incredibil, a început să-mi arate cum se construiește un turn. Asta-mi depășea orice putere de înțelegere. Cum poate să-ți treacă prin căpățână, fie și pentru o secundă, ideea că un băiat care are cuburi de la trei ani nu știe cum se ridică un turn? E la mintea cocoșului: pui cub peste cub peste cub și gata, ăsta-i turnul. Mi-a fost mai clar ca niciodată că era ceva în neregulă cu băiatul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
orice putere de înțelegere. Cum poate să-ți treacă prin căpățână, fie și pentru o secundă, ideea că un băiat care are cuburi de la trei ani nu știe cum se ridică un turn? E la mintea cocoșului: pui cub peste cub peste cub și gata, ăsta-i turnul. Mi-a fost mai clar ca niciodată că era ceva în neregulă cu băiatul ăla. În sensul că era cam tolomac. I-am și spus, cât se poate de normal, iar el ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de înțelegere. Cum poate să-ți treacă prin căpățână, fie și pentru o secundă, ideea că un băiat care are cuburi de la trei ani nu știe cum se ridică un turn? E la mintea cocoșului: pui cub peste cub peste cub și gata, ăsta-i turnul. Mi-a fost mai clar ca niciodată că era ceva în neregulă cu băiatul ăla. În sensul că era cam tolomac. I-am și spus, cât se poate de normal, iar el ce credeți c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când e trecută, te împinge la tot felul de fapte. De exemplu, fără să stai prea mult pe gânduri, să-i dărâmi dintr-o lovitură marea lui grozăvie și, ca să te faci înțeles ca lumea, să-l țintești cu un cub în cap. Să-l și nimerești. Și să-ți pară și bine. Cu ocazia asta, în principiu reprobabilă, am aflat însă un lucru bun: că poți să ai un tată care să servească Patria și tot nu-i mare scofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de capul tău. Florin, tot în grupa mare, n-avea nici o forță și se prăbușea ca o brânză la cea mai mică piedică. Nici când mă pâra lui ta-su nu se întâmpla nimic. Pentru că aia era casa mea. Și cuburile erau ale mele. D-aia. Iar nenea semăna foarte mult cu fi-su. I-au trebuit, v-am spus, trei vizite cu Florin la noi ca să priceapă că nu e rost să-l mai aducă. De fiecare dată se sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai aducă. De fiecare dată se sfârșea la fel, pentru că, după ce un om a înțeles cu cine are de-a face, simte, așa, o plăcere deosebită, să-i demonstreze ăluilalt că-i un papă-lapte. Nu-i mai dădeam chiar cu cubul în cap, dar până la urmă, cumva, cu o palmă sau un șut, el tot se pornea pe plâns. Nu, Florin n-a mai venit pe la noi, dar într-o bună zi a sosit cineva mult mai simpatic, mai frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o doză consistentă din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți marii temerari ai lumii: curaj. Fără el, toată acea șerpuire de-a bușilea ce a urmat pe podeaua dormitorului, peste obstacole zornăitoare, căluți de lemn, soldăței prăbușiți și cuburi ascuțite, tot acel drum spre lumină (iar în contextul de aici lumina nu trebuie confundată cu o metaforă de doi bani, pentru că ea desemnează precis ținta spre care se îndrepta Mircea) n-ar fi valorat nici cât o ceapă degerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care nu vei afla nicicând originea aristocrată a unei regiuni, ci doar rețeaua sa hidrografică, cu petele verzi ale pădurilor și galbenul spălăcit al pășunilor, cu toate cuburile albe și pitice prin care știința îți demonstrează rapid și irevocabil că omul există, ba chiar că și-a construit sate sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mea asupra lui. Când am pornit motorul, își așeză palma bandajată peste coapsa mea. Surprins de acest contact fizic dintre noi, am crezut la început că Vaughan încerca să mă liniștească. Îmi duse apoi mâna la gură, și-am văzut cubul argintiu, deja scobit, dintre degetele sale. Am desfăcut folia și-am așezat cubul de zahăr pe limbă. Am părăsit aeroportul prin tunelul de ieșire, am străbătut Western Avenue și-am urcat rampa racordului. Preț de douăzeci de minute, am condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mea. Surprins de acest contact fizic dintre noi, am crezut la început că Vaughan încerca să mă liniștească. Îmi duse apoi mâna la gură, și-am văzut cubul argintiu, deja scobit, dintre degetele sale. Am desfăcut folia și-am așezat cubul de zahăr pe limbă. Am părăsit aeroportul prin tunelul de ieșire, am străbătut Western Avenue și-am urcat rampa racordului. Preț de douăzeci de minute, am condus de-a lungul autostrăzii din Northolt, ținând mașina pe banda din mijloc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sporadic pe autostrada de deasupra mea își deșertaseră încărcăturile de lumină, și se mișcau acum zornăitoare aidoma instrumentelor deformate ale unei orchestre pe fugă. Dar, întorcându-mă, soarele care se lovea de zidurile de ciment ale pasajului superior forma un cub de lumină intensă, aproape ca și când suprafața pietroasă ar fi devenit incandescentă. Eram sigur că rampa albă era o porțiune din corpul lui Vaughan, și că eu eram una dintre muștele care se târau pe el. Temându-mă că la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
așteptat, privind câmpul gol, ascultând zgomotele mașinilor care se vânzoleau pe autostrada din fundul scenei. Într-un târziu apăru și luna, dezvăluind o priveliște magnifică: în razele ei, se întruchipă pe tarlaua răpănoasă din dreptul nostru o construcție gigantică, un cub cu totul și cu totul de sticlă, ale cărui laturi aveau pe puțin 80 de metri. Eram uluit. Aceasta era deci fabrica de sticlă. - De ce nu se vede decât în lumina lunii? l-am întrebat pe Francisco. - De prăfuită ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Sorin, întinzându-se... Bate cu degetul în tâmplă. - Ești trilulu? - Chiar sunt, sunt mai mulți, poate-am să-i mut în dulap, într-o cutie în care-am să tai o portiță și ferestre cu traforajul... Le-am lăsat două cuburi de zahăr și-o bomboană. Sunt ceva mai mari decât degetul, au haine și papuci... - Prostălane, ai visat... Nu sunt... Auzi, ce-ai fi s-o luăm și pe Felicia pe acoperiș de-acum? Poate-poate... Ia un pumn de dude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
c-o să-ți placă. - Bine... Dar nu trebuia să bei ca porcul! Ce-au zis vecinii care te-au văzut urcând pe șapte cărări? *** Țăndările unei imagini care nu se așază, rămân cu piese în mână, ca oligofrenul c-un cub roșu, caut să-l bag în triunghiul albastru, de unde am luat bucata aceea de scară sau geamurile cu gratii?, nu de aici, din altă parte. Nu se potrivește cu lampa aceea cu abajur cu căluți, care se mișcă, nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate în picioare sentimentele, speranțele și orgoliile. Își clădise principiile de viață, visele, dorințele inimii și ale cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate în picioare sentimentele, speranțele și orgoliile. Își clădise principiile de viață, visele, dorințele inimii și ale cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
coperta lui Time. N-ai instinct. Viața nu-i un tratat academic, Mick. Nu e teorie. E ce se-ntâmplă În jur. Iar pe astea trebuie să le cunoști! Lângă ea era o bibliotecă alcătuită din planșe de lemn și cuburi de beton. S-a uitat la cotoarele cărților de la nivelul ei: Dorință și tragedie: pictura franceză din secolul al optsprezecelea, Eșecul romantic: Jacques-Louis David și spiritul clasic, Verlaine et Rimbaud ou La fausse évasion, Le poște qui s’enfuit, La
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la Hunter S. Thompson 1 - pantaloni scurți kaki, cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără boruri -, așa că probabil eu am fost de vină pentru asta. Când primești frappé-ul, dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai mult cafea și mai puțin spumă, gheața își croiește drum în sus. Ca o apă curgătoare sau ca focul, e un lucru oarecum hipnotic. Clio spuse ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]