326 matches
-
la Petru Comarnescu - și, mai ales, a scris despre subiecte pe cât de variate, pe atât de profesionist studiate interdisciplinar: opera lui Byron și cea a lui Shelley, creația pictorilor români pașoptiști, curente ale veacului al XX-lea precum expresionismul și cubismul, istoria artei engleze și a celei americane - sunt doar câteva dintre piscurile unui parcurs de o jumătate de veac, care se cuvine omagiat și recomandat generațiilor mai tinere. RĂZVAN THEODORESCU SCRIERI: Shelley, București, 1962; Trei pictori români de la 1848, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
spațiul formelor imense, așa cum se întâmplă în Apollo și Daphne de Gian Lorenzo Bernini care are ca finalitate trezirea emoției. Auguste Rodin trece arta sculpturii la un alt nivel datorită utilizării texturilor antitetice și a jocurilor de lumini, care, cu ajutorul cubismului, au dus la înțelegerea artei ca fiind autonomă cu interioritate reală proprie. 5.4. Fotografia și cinematografia Imaginația are capacitatea de a abstractiza o suprafață în timp și spațiu și de a o proiecta înapoi în timp și spațiu. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și s-au analizat probleme precum: semnificația artelor; cunoașterea artistică; epistemologia cunoașterii estetice; „momentul calitativ” versus „momentul cantitativ”; avantajele explorării estetice în formarea personalității; critica legendelor, basmelor și povestirilor (critical storytelling); arta secolului XX și raporturile ei cu curriculumul oficial; cubismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc. și curriculumul; arta și societatea; arta ca text politic; semnificația artelor și a cunoașterii estetice pentru curriculum și pentru instruire; posibilitatea de a construi curricula centrate pe cunoașterea estetică (aestetic knowing); connaisseur-ul și connaisseurship-ul (cunoscătorul și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creștini cu nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
special Parisul orașul marilor revoluții estetice trăiesc din reputația lor. După eliberare, tineri pictori ca J. Bazaine, P. Manassier, J. Estere, L. Le Moal, P. Tal Coat, lansează noua școală din Paris care susține o artă abstractă elegantă inspirată din cubism, utilizând în același timp paleta impresionistă. Este o perioadă în care coexistă și alte mișcări cum ar fi: căutările matieriste ale lui Fautrier, interesul purtat de Dubuffet pentru arta brută, experiențele originale ale artei informale (A. Wols, U. Hlichaux, H.
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
frivol, și bucureștenii cei ade vărați, mahalagiii. Pe cheiurile buruienoase ale gârlei cu cân tecul ei dulce și tramvaiul electric, automobilul, cine mato graful, gramofonul, aeroplanul, radioul. - Stilurile epo cii și dominațiile lor efemere: Secession, Modern Style, futurismul, expresionis mul, cubismul, dadaismul și su prarealismul, În contingențele lor cu malurile buruienoase ale Dâmboviței. Moftangiii de bucu reșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Nostalgia unor dispariții fără speranțe de În toarcere: figuri și scene din trecutul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mele; după jazzul negrilor, violent și sincopat, zbucnit, să-ți taie respirația!, din cutia mea de radio și trezind În simțurile noastre veștede, Înspre sfârșitul veacului trecut, o emoție nouă, senzuală, elementară și obscură, resimțită chiar În paginile memorialu lui; „cubismul“, În sfârșit, avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre câțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, Încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spune că noua estetică la care se ajunge În perioada interbelică propune un nou discurs al transparenței, În sensul reținerii de către observator aunui Înțeles despre cum lucrează mașina (de locuit) din spatele fațadei, un acces direct vizual. „Arhitectul modern este continuatorul cubismului―, se citește În această afirmație concepțiaunei Întregi perioade despre spațiul continuu, practicabil În mai multe direcții, care nu poate fi separat de lucrurile pe care le Înconjoară, le traversează, le pătrunde. Factori ai schimbărilor 1. Spațiul domestic se transformă, reducânduse
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
în care acuză „critica postbelică românească” ca fiind „cea mai extravagantă școală a exagerărilor”, iar curentele literare nou apărute le consideră „deformări ale realității ce au devenit odioase”, deoarece „impresionismul a produs cele mai imposibile mostre literare”, odată cu „arta contaminată”: cubism, dadaism, futurism. Publică poezie Gerry Spina, C. R. Ghiulea, E. Marghita, Enric Furtună ș.a. și se reproduc versuri postume de A. Steuerman-Rodion. Proză semnează Maur S. Săveanu, Petru Gâdei, Adrian Pascu. Se remarcă rubricile „Siluete literare” și „Medalioane”, unde sub sigla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290592_a_291921]
-
Opoziția dintre malul drept și cel stîng trebuie de asemenea nuanțată din perspectivă temporală. Înainte de Montparnasse și Saint-Germain-des-Prés au existat Montmartre și epopeea Bateau-Lavoir, unde, la începutul secolului, Picasso, Derain, Van Dongen, Braque, Juan Gris, Villon, Herbin dădeau naștere fauvismului, cubismului, artei abstracte [Crespelle, 1978, p. 7]. Astăzi, partea de est a malului drept adăpostește noile ateliere, care atrag curioși și amatori în perioada Zilelor porților deschise. Cele organizate în 1999 în foburgul Saint-Antoine de asociațiile "Le Génie de la Bastille" și
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Mulți creștini cu nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd modernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
special Parisul orașul marilor revoluții estetice trăiesc din reputația lor. După eliberare, tineri pictori ca J. Bazaine, P. Manassier, J. Estere, L. Le Moal, P. Tal Coat, lansează noua școală din Paris care susține o artă abstractă elegantă inspirată din cubism, utilizând în același timp paleta impresionistă. Este o perioadă în care coexistă și alte mișcări cum ar fi: căutările matieriste ale lui Fautrier, interesul purtat de Dubuffet pentru arta brută, experiențele originale ale artei informale (A. Wols, U. Hlichaux, H.
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
creștini cu nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
special Parisul orașul marilor revoluții estetice trăiesc din reputația lor. După eliberare, tineri pictori ca J. Bazaine, P. Manassier, J. Estere, L. Le Moal, P. Tal Coat, lansează noua școală din Paris care susține o artă abstractă elegantă inspirată din cubism, utilizând în același timp paleta impresionistă. Este o perioadă în care coexistă și alte mișcări cum ar fi: căutările matieriste ale lui Fautrier, interesul purtat de Dubuffet pentru arta brută, experiențele originale ale artei informale (A. Wols, U. Hlichaux, H.
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
în ideologia Partidului Comunist fără să se rupă total de estetica suprarealistă care a marcat profund epoca și s-a extins dincolo de fronturile Hexagonului, așa cum este cazul lui Paul Éluard. Ca și curentele de avangardă care i-au precedat fovism, cubism, futurism, dadaism -, suprarealismul este în același timp o mișcare culturală transnațională care are ramificații în mai multe țări europene și din afara Europei, dar și un fenomen "parizian" care s-a instalat pe acel "Mal stîng", ce reprezintă la mijlocul anilor douăzeci
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ei, în concluzie, să restabilească măcar parțial legăturile cu arta figurativă. În mod paradoxal, Pablo Picasso, care după ce a deschis cele mai revoluționare perspective, este cel care, începînd din 1915, abandonînd geometrizarea totală a formelor (fără să renunțe total la cubism), trece la o pictură care redă importanța culorilor și formelor figurative (în pînzele sale din perioada romană și din perioadele "albastre" și "roz" "Arlechinul", "Școlărița", etc.). Ruptura cu cubismul este mai puțin radicală la Georges Braque, care de acum înainte
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
1915, abandonînd geometrizarea totală a formelor (fără să renunțe total la cubism), trece la o pictură care redă importanța culorilor și formelor figurative (în pînzele sale din perioada romană și din perioadele "albastre" și "roz" "Arlechinul", "Școlărița", etc.). Ruptura cu cubismul este mai puțin radicală la Georges Braque, care de acum înainte va adopta o cale de mijloc, între figurativ și o transpunere foarte interpretată și structurată a realității, pe care o va urma pînă la moarte. Din contra, cu Henri
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pentru a da frîu liber imaginației folosind o rețea fină de paste colorate (Dejunul, 1932). Dar mai ales, prin Picasso se afirmă dorința de întoarcere la căutările și la descoperirile curentelor de avangardă: suprarealism (el participă la expoziția din 1925), cubism sintetic, dar mai ales expresionism. Pînza lui, Guernica, executată pentru pavilionul Spaniei republicane din 1937, poate fi considerată drept o culme a expresionismului din pictura epocii. Sculptura europeană dintre cele două războaie a fost cu mult mai puțin afectată de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecând în revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar în plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar câteva rânduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul însemna deci o absență. ș...ț Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigând: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune în mod logic opoziția, pe de o parte, în raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
analiză este și aici propria energie productivă a textului. Dacă e să facem o apropiere de experiențele din domeniul plasticii moderne, am putea vorbi despre „imaginația discontinuă” a futuriștilor (fără, aici, cultul mașinismului), ca și despre „orfismul” - ca variantă a cubismului - unui Robert Delaunay; apropieri relative, desigur, atâta vreme cât ne aflăm în spațiul limbajului poetic, cu legile-i specifice. Și nu se poate trece nici peste sugestiile reținute din suprarealism, cu al său dicteu automatic, prezent aici în forme oarecum mai moderate
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau cu ceea ce Blaga numise, în Trilogia culturii, „tabuizare estetică a obiectului”. Multiplicarea perspectivelor prin captarea în spațiul asociativ a unor elemente ținând de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Totem și Tabu”, „Introducere în psihologie”; Carl Gustav Jung „Simboluri și transformări” „Psihologia inconștientului”. Albert Einstein „Teoria relativității”. Literatura, muzica și arta În cultura sec. XIX s au regăsit multe din principiile noii societăți, principalele curente fiind: romantismul, realismul, impresionismul, cubismul, simbolismul, etc. -Romantismul o a apărut ca reacție la clasicism; o punea accent pe sentimentele nobile și înălțătoare ale omului; o avea drept caracteristici: emoția; reveria și pesimismul; imaginația; nostalgia; elogierea trecutului și exaltarea sentimentului eroic; preocuparea pentru „culoarea locală
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Femei din Thaiti”, „Unde pleci?”; Vincent van Gogh -„Peisaj cu chiparoși”, „Femei din Arles”; Nicolae Grigorescu -„Car cu boi”, „Cap de fată”, „Atacul de la Smârdan”. Modernismul s-a caracterizat printr-o varietate de curente literar-artistice sau doar artistice: expresionismul, dadaismul, cubismul, suprarealismul, futurismul. -Expresionismul o insista pe aspectul dominant al realității; o pictura expresionistă se afla în relație cu filosofia iraționalistă; o a cultivat tehnica ilustrației și caricatura; o mulți dintre artiștii plastici au excelat atât în arhitectură , cât și în
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
comportamentul lor în condițiile pierderii libertății de gîndire și de creație a fost diferit. Un artist ca Maxy, extrem de intersant, de activ în spațiul creației și de mobil ca tip de gîndire estetică, avangardist cu manifetări explicite în cîmpul unui cubism întîrziat, este și unul dintre primii care, teoretic și practic, renunță la propria-i opțiune și se întoarce către un realism denotativ și arhaic, chiar înainte ca România să cadă explicit sub tăvălugul comunismului sovietic. încă din 1945, cînd mai
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]