3,199 matches
-
face orice pentru omul ăsta. Mâna ei apucă pieptănul cu dinții rari și îl pune în valiză. Acum e sigură că așteptarea ei n-a fost în van. Trec zece ore, care trag după ele, cu încetinitorul, un ceas cu cuc. E seară. Nebuna stă pe patul unei camere de hotel. Așteaptă un telefon. Omul din lună i-a promis că o să sune. Acum nebuna simte că trebuie să facă pipi. Merge în baie și se așază pe closet. Telefonul e
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
aș fi făcut. în fine, a treia amintire. Din același timp și spațiu, firește. Plutonul unu, în care-am nimerit amândoi, se pregătește de instrucție și așteaptă ordinul de punere în mișcare. Răcanii își „verifică ținuta“ Îcopca încheiată, bocancii lustruiți, cucul bonetei îndreptat) și se aliniază. Mă uit într-o doară la Dan și-l văd furișând ceva în sân. Mult prea mare ca să fie o felie de pâine, colorat în pasteluri vesele, ceva ce nu pare purtător de calorii. îmi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe cruce.A pus coșul cu ouă la picioarele crucii.Din rănile adânci pe care le avea Mântuitorul, curgea sângele roșu peste ouăle din coș.Și ouăle s-au Înroșit toate de la sângele care curgea din trupul Domnului Iisus. LEGENDA CUCULUI Mai mulți copii au mers Într-o duminică la pădure, să se joace Împreună diferite jocuri care de care mai năstrușnice.Au cules flori pe care fetele le-au Împletit cununițe, au mâncat din bucatele aduse de acasă,acolo pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Într-adevăr, n-au mai aflat nimic de băiatul cu nas cârn și pistrui, căci el se transformă Într-o pasăre cenușie căreia nimeni nu-i răspunde la cântec, așa cum nici Ionucu nu a răspuns strigătelor care Îl cautau.Și cucul zboară toată vara Încolo și Încoace, strigând ”cu cu”,”cu-cu” de parcă ar vrea să spună „Stati putin! Eu sunt Ionucu! Ascultați-mă!”. De parcă și-ar primi o pedeapsă, cucul trăiește mereu singur.Și pedeapsa și-o merită căci și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nici Ionucu nu a răspuns strigătelor care Îl cautau.Și cucul zboară toată vara Încolo și Încoace, strigând ”cu cu”,”cu-cu” de parcă ar vrea să spună „Stati putin! Eu sunt Ionucu! Ascultați-mă!”. De parcă și-ar primi o pedeapsă, cucul trăiește mereu singur.Și pedeapsa și-o merită căci și acum mănâncă singur cireșe, pânăa ce răgușește.Nici sânzâienele nu-l bagă În seamă. Văzând una ca asta, cucul nu mai cântă, ci pleacă spre alte țări mai calde, unde
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Eu sunt Ionucu! Ascultați-mă!”. De parcă și-ar primi o pedeapsă, cucul trăiește mereu singur.Și pedeapsa și-o merită căci și acum mănâncă singur cireșe, pânăa ce răgușește.Nici sânzâienele nu-l bagă În seamă. Văzând una ca asta, cucul nu mai cântă, ci pleacă spre alte țări mai calde, unde poate va găsi pe cineva săl strige pe nume. FLORILE DE SÂNZÂIENE Tânărul Ioan era pus de Ștefan cel Mare să apere Suceava de turcii care veneau prin acele
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
numele trandafir. Cei doi hoți la drumul mare au vrut să rupă trandafirul și să-l vândă În târg, ca să nu rămână chiar cu mâna goală, dar s-au Înțepat În spinii trandafirului, care se prinseseră de haina negustorului. LEGENDA CUCULUI Undeva departe, tare departe trăia un bărbat și cu băiețelui lui. Bărbatul acela se Însurase de tânăr cu o fată frumoasă și harnică, dar Într-o iarnă nevasta lui se Îmbolnăvi și muri. Așa că bărbatul rămase singur să crească băiețelul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dimineață până seara, oriunde se ducea și orice făcea, lua copilul cu el, ca să-l aibă mereu În preajmă să-l păzească să nu i se Întâmple ceva rau. Să nu uit să vă spun că pe băiețel Îl chema Cucu. Și era Cucu un copil frumos și cuminte, care nu ieșea din cuvântul tatălui său și nu-l supăra cu nimic. Într-o zi frumoasă de vară, după obicei, omul Își luă desaga cu de-ale gurii și plecă Însoțit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
oriunde se ducea și orice făcea, lua copilul cu el, ca să-l aibă mereu În preajmă să-l păzească să nu i se Întâmple ceva rau. Să nu uit să vă spun că pe băiețel Îl chema Cucu. Și era Cucu un copil frumos și cuminte, care nu ieșea din cuvântul tatălui său și nu-l supăra cu nimic. Într-o zi frumoasă de vară, după obicei, omul Își luă desaga cu de-ale gurii și plecă Însoțit de Cucu, la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ziua aceea neasemuit de frumoasă: soarele strălucea bucuros, fluturii se opreau pe florile parfumate, păsările se Întreceau În triluri și izvoarele curgeau șușotind, de parcă povesteau ceva. La amiază bărbatul Își spălă palmele aspre și muncite și după ce se ospătă Împreună cu Cucu cu pâine și cu brânză, Își puse mâinile sub cap, să doarmă de amiază. Dar lui Cucu nu-i era somn, așa ca ieri ori alaltîieri... Asculta zgomotele pădurii și totul Îl fascina. La un moment dat, dintr-un tufiș
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lui drag, copilul său iubit nu este lângă el. Alergă Încolo și Încoace căutându-l. Poate culege flori. Sau poate vrea să umple cosul cu ciuperci. Poate e la zmeură. Poate se joaca la izvor. Poate e in dumbravă. Dar Cucu nu era nicăieri. În inima tatălui intrase Îngrijorarea. Mergea prin pădure strigându-l: -Cu cu!Cu-cu! Dar nimeni nu-i răspundea. Fluturii dispăruseră, păsările nu mai cântau. Numai părintele bătea pădurea În lung și-n lat strigându-și odorul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
iubit. În sufletul său se Înstală teama. Îndată avea să se Întunece. Iar pe cer se Înghesuiau norii unii În alții, prevestind o furtună. Bărbatul alergă cu ochii rugători și părul răvășit strigând: -Cu cu! Cu-cu! Unde o fi Cucu? Ce i s-a intâmplat? L-a răpit cineva? L-a ademenit vreo vrăjitoare În fundul pîdurii? L-a mâncat vreo fiară sălbatică? Îl cuprinse diperarea. Căzu În genunchi și Începu să plângă În hohote. Lui Dumnezeu i se făcu milă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de mii de fotografii fantastice. Tipul nostru este în viață. Face expoziții, albume, alimentează non-stop, de pildă, revista noastră cu inedite, cu portrete, și nu numai, care vorbesc despre scriitori și varii ipostaze ale lor. Unele, incredibile. Ochiul lui Ion Cucu vede ceea ce noi nu vedem. Simte detaliul și povestește despre el într-o imagine ce devine memorabilă, inconfundabilă, antologică. Ultima retrospectivă de la Muzeul literaturii, expoziție invitată apoi în multe orașe din țară, făcută cu multă iscusință și rafinament de Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
ne-a introdus în universul lui, în delicatețea și sensibilitatea unui om care a avut harul intuiției detaliului, al proporțiilor, al unui soi de ludic al acestora și al felului în care alcătuiesc un chip, devenit, apoi, o emblemă. Ion Cucu a făcut portrete uluitoare ale marilor noștri scriitori. Perspective și ipostaze ce pot vorbi, inepuizabil, despre cel privit. Despre momentul vieții sau al creației, despre anturaj, despre călătorii, despre ridicol, despre tristeți, melancolii și extaz. Despre lumini și umbre, despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
abordabil și adorabil. De unde pînă unde, la urma urmelor, acest abuz? Această încălcare a drepturilor de autor? Cotidianul are și prestigiu, și tiraj, nu-i așa. Și chiar sărac să fie, legea-i lege, aceeași pentru toți. Numele artistului Ion Cucu nu apare nicăieri. Nu i s-a cerut acceptul, nu a fost invitat să ridice o sumă cuvenită de bani sau să și-o negocieze, nu a fost anunțat că apare fotografia cu pricina, nu i s-au cerut scuze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
Pietroșița cu un prieten, iar acesta a văzut un uliu. Nea Gogu a intervenit și, cu un aer avizat, l-a corectat, precizând că pasărea era, de fapt, un harete (erete), care, în primul său an de viață a fost cuc și abia din al doilea a devenit un răpitor. Degeaba i-a explicat prietenul meu - inginer de profesie - că o astfel de transformare este imposibilă... Nea Gogu a rămas la părerea lui: că uliul era un cuc ,,evoluat", adică un
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
viață a fost cuc și abia din al doilea a devenit un răpitor. Degeaba i-a explicat prietenul meu - inginer de profesie - că o astfel de transformare este imposibilă... Nea Gogu a rămas la părerea lui: că uliul era un cuc ,,evoluat", adică un harete. De atunci, s-a ales cu porecla Nea Harete. Am părăsit Bucureștiul în momentul în care starea mea morală era într-o curbă descendentă. Mă întrebam ce-am făcut până atunci, căci planurile mele schițate în
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
era trist. Am trecut în revistă ziua ce se scursese. O zi cîștigată. Culorile toamnei, chipurile celor cu care stătusem la taclale, intonația vocilor lor, paharele Ťbioť, globul cu vin... și-am izbucnit în rîs. Un rîs sănătos. Eram singur cuc. M-am simțit dintr-odată optimist și fericit. Nu aveam nici un motiv să fiu așa. Nici măcar unul. Nici o poartă din viața pe care o puteam zări în fața mea nu era deschisă. Dar eram tînăr." (p. 363). În concluzie, o carte
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Cristian Teodorescu A apărut, pînă la urmă, albumul maestrului Ion Cucu. O satisfacție cam tîrzie, dar decît deloc... N-are 1000 de fotografii, cum și-l imagina el, în visele lui cele mai frumoase, ci puțin peste jumătate. Pe cele mai multe le-am văzut înainte de apariția albumului. Aveau aerul fragil al pozelor
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
semăna cu lunetiștii. În clipa în care i se părea că te-ar putea prinde, își ducea aparatul la ochi și te poza, înainte să apuci să te uiți la el "ca la fotograf". Ca să-și poată citi personajele, Ion Cucu se punea la curent cu ceea ce scriau. Nu știu dacă îi citea pe toți din scoarță în scoarță - avea și el autorii lui preferați -, dar cînd auzea că a apărut o carte interesantă și-o cumpăra, apoi îl căuta pe
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
autorii lui preferați -, dar cînd auzea că a apărut o carte interesantă și-o cumpăra, apoi îl căuta pe autor să-i dea un autograf. Pe la jumătatea anilor optzeci, se cam terminase cu pozele care apăreau în revistele literare. Ion Cucu și-a început atunci cariera de autor de fotografii de sertar, pe care a luat-o mai în serios decît o parte dintre scriitorii care anunțau că au acasă manuscrise nepublicabile. Trecut prin multe perioade ale literaturii române, Cucu era
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
le face criticilor sînt mai curînd respectuoase. Nu se bagă în sufletul lor. Dar poate că există și poze care m-ar putea contrazice și pe care nu le-am văzut. Totuși, cred că filosofia de fotograf a lui Ion Cucu a fost influențată pe rînd de Zaharia Stancu, de Marin Preda, Ștefan Bănulescu și de tînărul Mircea Dinescu. Toți acești oameni proveneau din cam aceleași locuri pe care le cunoștea și fotograful. Cele ale Cîmpiei de Jos, cu mici deosebiri
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
care le face el acestor scriitori, e că încearcă să regăsească în ei expresiile care i-au rămas în copilărie în memoria ochiului său de viitor fotograf. Nu găsesc altă explicație pentru impresia pe care o produc pozele lui Ion Cucu. Și se pare, dacă ești mai firoscos, că protagoniștii lui au mai trăit altă viață într-un trecut nu foarte îndepărtat, iar altfel, că descoperi în ei ceva cunoscut, pe care nu știi de unde să-l iei, fiindcă l-ai
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
lui au mai trăit altă viață într-un trecut nu foarte îndepărtat, iar altfel, că descoperi în ei ceva cunoscut, pe care nu știi de unde să-l iei, fiindcă l-ai văzut pe fețele unor oameni fără nume, pe care Cucu l-a dibuit pe chipurile scriitorilor pe care i-a pîndit.
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
cu egalitatea cu sine a eternității: "Uneori acasă cînd revin/ îmi simt atît de aproape părinții/ încît uit pentru moment/ Că ei dorm/ Sub pacea salcîmului.// îmi reapar în gînd/ Cum cireșii în floare,/ Mă îmbrățișează, învie/ Cîntece din nord// Cucul vorbește/ Cu celălalt tărîm./ Aș vrea să fiu iar copil,/ Cenușa anilor să n-o știu,/ să zburd printre tufe de trandafir,/ Argint viu" (Caligrafie). Peisajul montan cu care e familiartizat e unul pur și melodios: Pe vîrf de munte
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]