1,114 matches
-
cufăr mare făcut din piele albastră de bună calitate, cu încuietori și ornamente din alamă, de genul celor pe care le vezi încărcate pe vasele alea de croazieră de lux care navighează între Hamburg și New York. Pentru solitarul ocupant al cufărului, o fată dezbrăcată în vârstă de vreo 16 ani, exista un singur fel de călătorie care mai rămânea să fie făcută, și anume una finală. Parțial înfășurată în ceea ce părea să fie o bucată de țesătură maro pentru draperie, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de o clipă, Illmann se uită la el ca pentru a-l evalua și apoi dădu din cap înainte de a începe să descrie ceea ce vedea: — Adolescentă, zise el cu solemnitate, în vârstă de circa 16 ani, dezbrăcată, întinsă într-un cufăr mare, de calitate. Corpul este acoperit parțial cu o bucată de creton maro, iar picioarele sunt legate cu o bucată de funie. Vorbea rar, cu pauze între fraze, pentru ca sergentul să poată țină pasul cu el: — Îndepărtarea țesăturii de pe cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Vorbea rar, cu pauze între fraze, pentru ca sergentul să poată țină pasul cu el: — Îndepărtarea țesăturii de pe cadavru relevă capul aproape complet detașat prin tăiere de tors. Corpul însuși prezintă semne de descompunere avansată, care denotă că a stat în cufăr cel puțin între patru și cinci săptămâni. Mâinile nu prezintă semne că ar fi încercat să se apere, și le înfășor pentru o examinare ulterioară a degetelor în laborator, deși, de vreme ce ea în mod evident își rodea unghiile, mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întâi un telefon anonim la Alex și acum asta. Adu-mi aminte să-mi consult agenda ca să verific dacă nu e ziua mea de naștere. Și încă ceva îmi fură privirea și m-am aplecat să ridic un cartonaș din cufăr: — Cartea de identitate a Irmei Hanke, am zis. — Păi, asta mă scutește de efort, bănuiesc. Illmann întoarse capul spre sergent: — În cufăr se aflau, de asemenea, hainele fetei moarte și cartea ei de identitate, dictă el. Pe interiorul cărții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mea de naștere. Și încă ceva îmi fură privirea și m-am aplecat să ridic un cartonaș din cufăr: — Cartea de identitate a Irmei Hanke, am zis. — Păi, asta mă scutește de efort, bănuiesc. Illmann întoarse capul spre sergent: — În cufăr se aflau, de asemenea, hainele fetei moarte și cartea ei de identitate, dictă el. Pe interiorul cărții de identitate era o urmă de sânge. — Ar putea să fie asta amprenta unui deget, ce crezi? l-am întrebat. El îmi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de ce să fi așteptat câteva săptămâni înainte de a da telefonul? Nu ți se pare ciudat? — Aici ai dreptate, Bernie. Vâră într-o pungă cartea de identitate și o puse cu grijă în servietă, înainte de a se uita din nou în cufăr: — Ce avem noi aici? Ridică un săculeț care părea greu și se uită în el: — Că tot vorbim de lucruri ciudate, ce zici de asta? Îl ținu desfăcut ca să mă pot uita. Erau tuburile goale de pastă de dinți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
noi tot nu suntem în stare să-l prindem. Illmann îi mai dictă sergentului niște observații și apoi declară că a terminat cu ancheta preliminară de la locul faptei și că acum era rândul fotografului. Scoțându-ne mănușile, am plecat de lângă cufăr și am văzut că șeful stației adusese cafea. Era fierbinte și tare și aveam nevoie de ea ca să îndepărtez gustul de moarte care îmi acoperea limba. Illmann rulă două țigări de foi și îmi întinse și mie una. Tutunul savuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Alexanderplatz. Nu că ar recunoaște el ceva. A fost interogat tot weekendul și încă își susține nevinovăția. O să văd dacă cineva de aici, de la biroul de bagaje lăsate în păstrare, poate să-l identifice ca fiind persoana care a lăsat cufărul, dar dacă nu, atunci voi fi nevoit să-i dau drumul. Îmi imaginez că asta o să îl supere pe sensibilul tău inspector, chicoti Illmann. Cel care are o fiică. Din ceea ce îmi spunea mai devreme, era foarte sigur că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
M-am întors să dau ochii cu Deubel, care făcea tot ce îi stătea în putință să arate frânt de oboseală, numai bun de dus la spital. — După ce termină fotograful de pozat cadavrul, spune-i că vreau să pozeze și cufărul cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul o să ducă la Alex cufărul imediat ce acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreau să pozeze și cufărul cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul o să ducă la Alex cufărul imediat ce acesta a fost pozat. — Și cu familia fetei, domnule, cum rămâne? Este Irma Hanke, nu-i așa? — Vor trebui să facă o identificare oficială, dar nu înainte ca profesorul să fi terminat cu ea. Poate chiar să o aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Povestește-mi despre telefonul din noaptea asta. Cât era ora? — Chiar înainte de miezul nopții, domnule. Tipu’ cere cu sergentul de serviciu. La telefon, zic eu. Ascultă bine, zice el. Fata dispărută, Irma Hanke, zice el, poate fi găsită într-un cufăr mare din piele albastră la biroul de bagaje de la Zoo Bahnhof. Cine e, întreb eu, dar el deja închisese. — Poți să-i descrii vocea? — Aș zice că era o voce educată, domnule. Și obișnuită să dea ordine și ca acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
afară. Tanchistul dădu din cap: — Și asta e foarte adevărat, zise el. Orice este posibil în Germania atâta timp cât Hitler își face nevoile în Cancelaria Reich-ului. Câteva ore mai târziu eram înapoi la Zoo Bahnhof, unde Korsch deja distribuise fotografiile înfățișând cufărul întregului personal de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung halat de lucru de culoare kaki și care părea să fie șeful celorlalți, scoase un caiet de sub tejgheaua placată cu metal și mi-l aduse. — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Bărbatul în haină kaki, ai cărui dinți stricați semănau cu izolațiile din ceramică înnegrită de la cablurile de tramvai, se uită la mine liniștit și plin de încredere și bătu darabana pe coperta tare a registrului său: — Cel care a lăsat cufărul dumneavostră sângeros este aici înăuntru. Își deschise caietul, linse un deget pe care un câine l-ar fi refuzat și începu să dea paginile soioase: — Pe cufărul din fotografie e un tichet, zise el, și pe tichetul ăla e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și bătu darabana pe coperta tare a registrului său: — Cel care a lăsat cufărul dumneavostră sângeros este aici înăuntru. Își deschise caietul, linse un deget pe care un câine l-ar fi refuzat și începu să dea paginile soioase: — Pe cufărul din fotografie e un tichet, zise el, și pe tichetul ăla e un număr, identic cu numărul scris cu cretă pe o latură a obiectului. Iar acest număr va fi în registru, împreună cu o dată, un nume și o adresă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu numărul scris cu cretă pe o latură a obiectului. Iar acest număr va fi în registru, împreună cu o dată, un nume și o adresă. Mai dădu câteva pagini și apoi se duse în josul paginii, urmărind cu arătătorul. — Iată, zise el, cufărul a fost depozitat aici vineri, 19 august. — La patru zile după dispariția ei, zise Korsch încet. Omul își urmări degetul de-a lungul liniei până la pagina alăturată: — Aici zice că acest cufăr îi aparține unui anume Herr Heydrich, R., de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în josul paginii, urmărind cu arătătorul. — Iată, zise el, cufărul a fost depozitat aici vineri, 19 august. — La patru zile după dispariția ei, zise Korsch încet. Omul își urmări degetul de-a lungul liniei până la pagina alăturată: — Aici zice că acest cufăr îi aparține unui anume Herr Heydrich, R., de pe Wilhelmstrasse, nr. 102. Korsch izbucni în râs. — Mulțumesc, i-am spus omului. Ai fost de mare ajutor. Nu înțeleg ce-i așa amuzant, mormăi omul în drum spre ieșire. I-am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oarece influență pe lângă generalul Heydrich. Doctorul m-a informat că o echipă luase amprentele din cabina telefonică de la West Kreutz din care se părea că ucigașul dăduse telefon la Alex. Acestea erau acum de resortul VC1, Departamentul Probe. Cât despre cufăr și conținutul său, vorbise cu Kriminalassistent Korsch și o să îl informeze pe acesta de îndată dacă se descoperă amprente. I-am mulțumit pentru telefon și i-am spus că investigația mea trebuie să primească prioritate maximă și că orice altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ți-o dădea de a te pișa pe pantofii Gestapoului. La identificarea din grup organizată mai târziu în aceeași dimineață, angajații de la biroul de bagaje nu putură să-l identifice pe Gottfried Bautz ca fiind bărbatul care lăsase în depozit cufărul conținând cadavrul Irmei Hanke, și, spre enervarea lui Deubel, am semnat ordinul de eliberare a acestuia din arest. Prin lege, toți străinii care sosesc la Berlin trebuie să fie raportați la secția de poliție de către hotelierul sau proprietarul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de stradă. Nu tocmai „Emil și detectivii“. I-am dat cartea lui Frau Steininger: — Cum ziceam, fetele cresc repede. Ai vorbit cu băieții de la tehnic? Am intrat pe ușa biroului în același timp în care Becker ieșea. — E ceva pe cufărul ăla? Sau pe bucata aia de țesătură pentru draperii? Becker se răsuci pe călcâie și mă urmă la birou. Cufărul a fost făcut de Turner & Glanz, domnule. Scoțându-și carnețelul, adăugă: — Friedrichstrasse, nr. 193a. — Sună foarte elegant. Păstrează o evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbit cu băieții de la tehnic? Am intrat pe ușa biroului în același timp în care Becker ieșea. — E ceva pe cufărul ăla? Sau pe bucata aia de țesătură pentru draperii? Becker se răsuci pe călcâie și mă urmă la birou. Cufărul a fost făcut de Turner & Glanz, domnule. Scoțându-și carnețelul, adăugă: — Friedrichstrasse, nr. 193a. — Sună foarte elegant. Păstrează o evidență a vânzărilor? — Din păcate, nu, domnule. Este un model popular, se pare, mai ales cu toți evreii care pleacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atârnăm cu capul în jos și o să-ți tăiem gâtul, ca la toate fetele alea pe care prietenii tăi le-au omorât. Și apoi poate o să-ți aruncăm cadavrul golit de sânge într-un butoi cu bere sau într-un cufăr vechi și vom vedea ce simte mama ta când te va identifica după șase săptămâni. I-am pus cătușele și Becker începu să-l machieze. După ce termină, Oscar Wilde ar fi părut, prin comparație, la fel de conservator ca și asistentul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vâltoarea vieții sau în ceasurile de singurătate. Când am venit în Canada, am renunțat la agoniseala din țară în schimbul altor valori, cele de ordin spiritual, și chiar dacă au fost renunțări care m-au durut am învățat cum să așez în cufărul ce-l voi lăsa moștenire, acel ceva care a întrecut în bine ceea ce am pierdut în plan material, lada mea de zestre spirituală. În ea sălășuiește spiritul meu deschis în relația cu oamenii, cu natura, cu lucrurile mai importante ale
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
Misionarii religiilor autohtone au contribuit la conservarea sculpturilor rituale, fapt care s-a constatat în Congo belgian și în coloniile germane. Membrii unor trupe din colonii, funcționari, comercianți și adesea numeroși călători care se întorceau în europa aduceau cu ei cufere pline de piese. În majoritatea cazurilor, obiectele sunt achiziționate în scopuri unor schimburi comerciale, la prețuri importante. În cel mai rău caz obiectele au fost jefuite. O astfel de soartă au avut bronzurile din palatul regal d'Abomey, puse în
ARTA AFRICANĂ de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362852_a_364181]
-
scrierii, a consemnării faptului divers, trecut prin filtrul personal, îi dă puterea să spună: „Sunt în pace cu mine / Aici, sub cupola de sticlă a menajeriei / În care tigri adulmecă carnea vie / Ca pe o floare matură de hibiscus sălbatic” (Cufărul cu nituri de aramă). Monologuri, dialoguri fictive cu o persoană, de bună seamă inexistentă, un fel de alter-ego care-i stârnește închipuirea. De fapt, tot scrisul pe hârtie rămâne: „Și tot ceea ce îți spuneam la micul dejun / Este poezia pe
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]