209 matches
-
lui Dumnezeu („Dumnezeu există”), atât esența, cât și existența sunt rezolvate în paralel, prin același proces care, pe de-o parte, vizează precizarea ideii înnăscute, iar pe de altă parte, se constituie într-o dovadă a existenței (mele, ca substanță cugetătoare, respectiv, a lui Dumnezeu, ca ființă perfectă și infinită). Spre deosebire de predecesorii săi, care se concentraseră pe problema dacă ființa perfectă trebuie mai degrabă să existe decât să nu existe, Kant susține că existența nu este un predicat (v. "Critica rațiunii
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
fi mai presus de fire și nu va fi nici o rațiune care să hotărnicească îndumnezeirea la nesfârșit a celor ce o pătimesc. Așadar, lucrăm câtă vreme avem în activitate puterea lucrătoare a virtuților, care e rațională prin fire, și puterea cugetătoare, capabilă, fără restrângerea, de toată cunoștința, fiind în stare să străbată întreg universul celor ce sunt și se cunosc, și să-și facă proprii, retroactiv, toate veacurile care au fost. Și vom pătimi după ce vom fi trecut cu totul dincolo de
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
al Dunării de Jos își recapătă toate drepturile, iar după 1879 biserica este refăcută și zugrăvită de Stoica Ioniță Gheorghe (Păcătosul). Mănăstirea capătă din nou puteri, astfel în primul război mondial primește refugiați din Muntenia. În ciuda dificultăților create de "liber cugetătorii" comuniști se reușește restaurarea bisericii și pictarea ei în interior în stil neobizantin de Anatolie Cudinof, între 1957-1959. După 1960, la mănăstire au rămas câteva dintre monahii, în condiții deosebit de grele. Viața monahală a fost revigorată după 1990, prin energica
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
deci, o certitudine. Argumentele sf. Augustin referitoare la îndoială sunt premergatoare celor ale lui Descartes care scriind "dubito ergo cogito, cogito ergo sum" legitima, prin îndoială, certitudinea și eu-ul ca ființă cugetatoare. Certitudinea o constituie, în fond, ființa noastră cugetătoare. În privința ultimei patristici (a doua jumătate a secolului al V-lea - a doua jumătate a secolului al VIII-lea), aceasta a fost reprezentată de Nemesius, de Procopius (465-528), Enea, Zacharia (mort la 533) ultimii (sec. VI) trei făceau parte din
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
se ridică pe mari neliniști, sugerate și în romanele sale, pe nedrept ignorate. Depășind condiția genului, criticul împinge reflecția peste marginile analizei, gîndind lucrurile în perspectiva eternității. Dar cum pe acest teren faptele capătă mari umbre, individul apare ca o cugetătoare furnică în imensitatea universului. La scepticismul moral al tînărului, se asociază, prin frecventarea culturii și meditația asupra destinului individual, o filozofie în fața mecanismelor complicate ale existenței. De aici decurge o atitudine de rezervă principală fața de orice fapt, transformată, în
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
index expurgator sau index expurgatoriu ("Index Expurgatorius"), care era o listă de cărți ce puteau fi citite numai după expurgarea acestora (eliminarea anumitor pasaje considerate inacceptabile). Lucrările scrise de Voltaire, Rousseau, Diderot, Helvétius, d'Holbach, La Mettrie și alți liber cugetători, înscrise în "Index Expurgatorius", puteau fi citite numai cu aprobare de la Papa de la Roma. Inițial, "Index Expurgatorius" s-a editat separat, ulterior a fost inclus în "Index Librorum Prohibitorum" , care a devenit " et expurgatorum".
Index librorum prohibitorum () [Corola-website/Science/318698_a_320027]
-
d’Espinoza (cunoscut și ca "Spinoza") a fost atacat de un credincios evreu care i-a găurit haina cu o lovitură de cuțit. Drept cauză pentru acest incident au servit vizitele pe care filosoful le făcea unui fost iezuit liber cugetător. Acuzat de “erezii înspăimântătoare” și de “acțiuni monstruoase” el este dat afară din Sinagogă prin următoarea sentință: “Pronunțăm excomunicarea, expulzarea, anatema și blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza... Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodată”. Potrivit lui Colerus, primul biograf
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
o reacție la " La Revue des Questions historiques" creată cu 10 ani în urmă care susținea ultramontanismul și legitimismul. "Revue historique" nu era afiliată vreunei religii, partid sau doctrină. Marea majoritate a colaboratorilor veneau din rândul protestanțilort sau a liber cugetătorilor. Fagniez a demisionat în 1881 pentru a protesta față de atacurile împotriva Bisericii Catolice. Charles Bémont s-a alăturat comitetului de redacție în 1876, și a fost co-director până în 1939. Printre colaboratorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pot fi menționați
Revue Historique () [Corola-website/Science/327633_a_328962]
-
cu Bona Sforza. Mulți polonezi au călătorit în Italia pentru a studia și învăța cultura țării. Imitand obiceiurile italiene care deveniseră la modă (curtile regale a celor doi regi au furnizat un exemplu pentru toți ceilalți), mulți artiști italieni și cugetători au venit în Polonia, unii stabilindu-se și muncind acolo pentru mulți ani. În timp ce umaniștii polonezi, influențați în mare măsură de Erasmus și Rotterdam, au realizat asimilarea preliminară a culturii din antichitate, iar generația care a urmat a fost capabilă
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]