1,813 matches
-
plecat cu schiurile înaintea ta. Nu-ți fă griji, mîine e înapoi, seara asta a rămas acolo, că deja plecase cam tîrziu... Ai nevoie de ceva? A, nu; mulțumesc ! Lăsîndu-se încet în fotoliu, topită de bucuria veștii primite, Aura se cuibărește mai bine, învelindu-se iar cu pătura, să stea așa un timp, numai că, observînd sticla din care a băut, o cuprinde un sentiment de dispreț și începe să plîngă de ciudă pentru toate cîte le-a putut gîndi, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn, iar profesorul, gol pînă la jumătate, se căznește să-și scoată cureaua de la pantaloni. ,,Brrr!" se înfioară bătrîna și fuge la locul ei, cuibărindu-se lîngă cățelușă, bucuroasă că are cine o păzi. Trei cărți zice Lazăr. Și trei repetă profesorul, apoi filează îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o spun eu. Știa să pară. Te lauzi c-ai sărutat-o? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dragă, se întoarce Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-a tras plapuma pe cap, întorcîndu-se cu fața la perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nevoit să se întrerupă în mijlocul frazei. Stomacul îmbibat de alcool îi fusese strâns timp de opt ore în betelia blugilor. Abia ajunse la baie. Carol încercă să îi acopere icnetele fredonând și nici nu-l băgă în seamă când se cuibări lângă ea și își vârî capul sub cuvertură. — Doamne, mă simt îngrozitor, spuse el, de-a dreptul îngrozitor, apoi adormi imediat. Carol așteptă o jumătate de oră, după care telefonă la el la serviciu. Așa începu perioada telefoanelor de învoire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
MD. Mâncă niște biscuiți sărați cu aromă de șnițel vienez și varză roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
patra era aproape, a cincea era deja în plus - urma finalul. Exact cu situația aceasta se confrunta Dan în schimbul de față, ca să păstrăm metafora mecanicistă, de altfel extrem de lesne de înțeles, de mai devreme. Apoi debarcă - din nou, fără probleme - cuibărindu-și organul umectat, devenit flasc, pe coapsa femeii. Îi șopti câteva cuvinte tandre, ca recompensă pentru izbucnirea eliberatoare, apoi se întoarse în patul său de o singură persoană. Carol rămase întinsă în beznă. Deșteptătorul digital strălucea, și ea la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi reveni la expresia țeapănă, de păpușă. — Ce mă bucur! Așadar, prinzând încă o dată tivul, mâna lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste pubis, numai că tot nu avea bijuteriile necesare ca să îi umple. Cel puțin asta credea Carol văzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plăcere le-ar fi oferit Geenei și lui Dave 2! Iat-o hohotind încet despre frustrările și răceala din mariajul ei cu Dan. Dave 2 nu se putuse abține să nu-și pună un braț protector în jurul ei. Ea se cuibărise în deschizătura unsuroasă, cu miros fetid, dintre gulerul kaki al jachetei și pielea kaki și uzată a gâtului său. — Oh, Dave, oftase ea. Ceva tresări în poala acoperită de blugi a lui Dave 2. Penisul lui stătea ca pe ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil ca un hoțoman cumsecade ca un tâlhar drăgăstos care face plecăciuni care spune bună seara care se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se cuibărește în tine care te fură cu totul care are nemaipomenitul tupeu, nemaiauzita îngâmfare să se pretindă tu, auzi tu, ca să se îndepărteze apoi, cu nesfârșită dragoste, cu cea mai parșivă umilință, aici într-o carte capitolul cinci, unde eu redevine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apare în treacăt și un nume: Fifi. E urmat de-o precizare: pisica. Or, nu-i posibil ca lucrurile să rămână așa. Despre Fifi, draga de Fifi, sunt atâtea de spus! Era maidaneză, n-ar fi avut cum să se cuibărească pe pieptul meu într-a cincea, pentru că se adâncise printr-a treia în viața monahală, era cam schiloadă oricât ar fi mâncat, n-a prins timpurile cu Whiskas, Kitekat și nisip absorbant, dormea pe unde apuca (mai ales pe pernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ai patriei ca să prinzi puțin curaj: „Noi suntem viitorul/ Și-n țara ce-o clădim/ În zborul către mâine/ Ca șoimii o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo incantație misterioasă a făcut ca spiritul de șoim să se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri, blândă, calmă și neclintită, Filip se prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu, cuibărit la pieptul lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ginger, cea Împodobită cu bijuterii și aparent imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-un nor de noapte, asemeni lui Euridice. Iar eu, cuibărit În Întunericul presărat de tuse și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ființa aceea, care se asemăna numai parțial unui om, ascundea Înlăuntrul său atîta voință și o asemenea neîmbînzită rezistență la potrivnicia sorții, Încît nemăsurata sa tenacitate Învingea toate obstacolele care i s-ar fi ivit În cale. Ridică masa, se cuibări pe ea și dormi patru ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor, pînă cînd reuși să se așeze În șezut, În timp ce el se cuibărea În fotoliul mare unde citea de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce simte cineva care se naște astfel, nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă că m-ai jigni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era acea mare fără personalitate? O mare fără alt semn de viață În afară de acel curent tăcut și trădător, care Încerca să-i Împiedice, ca o mînă de ciclop, să se apropie de pămînt. Ar fi fost frumos, da, să se cuibărească În el, să se lase În voia farmecului său și să-i Îngăduie să pătrundă În toți porii ei, pentru a ajunge să se transforme la rîndu-i În ocean, În Pacific, În imensitatea care să nu accepte granițe, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Brandy zise: — Am aflat cine-i Dumnezeul adevărat. Agentul imobiliar era la zece secunde distanță. Sari la toate minunile naturii care trec pe lângă noi ca-n ceață, iepuri, veverițe, cascade învolburate. Asta-i mai rău. Popândăi săpând bârloguri subterane. Păsări cuibărindu-se în cuiburi. — Prințesa B.A. este Dumnezeu, îmi zice Seth în oglinda retrovizoare. Sari la momentul când agentul imobiliar din Spokane strigă de la baza scărilor. Proprietarii castelului de granit veneau pe drumul de acces. Brandy Alexander, cu ochii dilatați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
răsăritul soarelui, se auzi un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din apă, inimile tuturor parura să se strângă, iar unele dintre femei chiar păliră vizibil. Zeci de viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pumn, și-și ștergea nasul cu mâneca puloverului. Mâncăm Tetrazzini de curcan în timp ce Lady Zdreanță își învârte în joacă inelul cu diamant pe deget. Întorcându-i arcul de platină în afară, vorbește cu diamantul mare care pare a-i sta cuibărit în palmă. — Packer? spune ea. Aici nu-i deloc cum mi s-a dat de înțeles c-o să fie. Cum să fiu în stare să scriu ceva profund când mediul nu e...ideal? spune Lady Zdreanță. Desigur, Agentul Ciripel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâncat miel dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Se desprinse din strânsoare, se repezi în casa bunicii, îi sări în brațe și ceru iertare iar din ziua aceea avu mare grijă să n-o mai jignească, nu doar de frica ramurii năzdrăvane de copac. În inima Luanei se cuibărise un sentiment aparte și ea purtă această profundă simțire dincolo de trecerea grăbită a Bicii pe pământ. * * * Era un ghemotoc de fată, cu părul galben, vâlvoi și încâlcit în inele, cu o pereche de ochi negri, exagerat de mari, două bețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
drum spre casă Dan și Ema fură și ei culeși și trimiși la culcare. Copiii începură să plângă, supărați că distracția lor se termina atât de curând. Lacrimi amare arseră obrajii Luanei și o furie turbată împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda te-a convins să ne trimiți la culcare. Nu suportă să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
N-avea umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau zbierând în stropii repezi. Ridicau capetele în sus, deschideau gura și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă, i se păru că-l vede pe Dumnezeu. Se repezi spre el și se cuibări la brațul lui mulțumindu-i, din tot sufletul, pentru binefacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă, i se păru că-l vede pe Dumnezeu. Se repezi spre el și se cuibări la brațul lui mulțumindu-i, din tot sufletul, pentru binefacerea pe care i-o făcea. O emoționă până la lacrimi grija lui pentru ea. Recunoscătoare, îi mai acordă încă o oră de plimbare. Trei ore pe săptămână petrecute în prezența acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]