5,558 matches
-
plan eficace de „a reduce populația de lebede la mai puțin de 2000 de exemplare până în 2030.” Una din metode constă în acordarea de permise de a le „alunga” din zonele desemnate prin hotărâre oficială și de a le distruge cuiburile. Ce-i drept, încă n-au fost emise permise pentru vânarea lor, dar, probabil, că momentul nu e departe. În stilul gândirii postmoderniste care domină în societatea contemporană, se vorbește deja despre un conflict între „interdicția culturală” de a vâna
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
Curtea de Conturi pentru că cineva trebuie să meargă la pușcărie pentru prăduiala asta enormă și bătaia de joc față de banul public, față de taxă pe care o plătim fiecare dintre noi ca să vedem toți ciumații portocalii care au găsit acolo un cuib călduț și exorbitant de bine plătit", susține Lia Olguța Vasilescu pe blogul personal. Citește aici
TVR în pragul falimentului: a ajuns la datorii de 100 de milioane de euro () [Corola-journal/Journalistic/24169_a_25494]
-
liman. Scrâșnind prin decenii uitat-am să cresc din maidan copilul cărunt, când în bălti ucis-am cu pietre Tâmple ce-au copt nefirescul sub țăstul din vetre. Iartă-mă Univers, si nu mai fi părtinitor, Dezgroapă-mi zilele din cuiburi mai încetișor Măcar o lună de vară mai sparge-mi din sâmburi Sau lasă-mi un apus, să pun cuvintelor nimburi.
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
de implorare pe cît de expresivă, pe atît de tăcută. Dumnezeu n-are, s-ar zice, nevoie ca ruga pustnicului să se concretizeze în cuvinte. Stînd pustnicul așa, zile, luni și poate ani, o pereche de codobaturi își face un cuib în căușul uneia din palme. Pustnicul privește peste umăr la munca atît de grijulie a păsărilor în vederea locului unde femela își va depune ouăle. Puiul iese din ou, la vreme, mic și neajutorat, aproape gol, tremurînd sub puful ca de
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
răpitor, salvînd astfel viața puiului de codobatură. Totodată, supărarea lui pe mizerabila lume își pierde din intensitate. E gata să renunțe la a-l mai ruga pe Dumnezeu s-o nimicească, din teama că va pieri, o dată cu ea, puiul din cuib. Uimit și copleșit, pustnicul se gîndește că poate, în ochiul divin, lumea toată se înfățișează ca acest cuib. Am ascultat zilele trecute un C.D. cu muzică religioasă sufită. O voce de derviș îl laudă pe Allah cel unic, într-o
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
gata să renunțe la a-l mai ruga pe Dumnezeu s-o nimicească, din teama că va pieri, o dată cu ea, puiul din cuib. Uimit și copleșit, pustnicul se gîndește că poate, în ochiul divin, lumea toată se înfățișează ca acest cuib. Am ascultat zilele trecute un C.D. cu muzică religioasă sufită. O voce de derviș îl laudă pe Allah cel unic, într-o litanie fără început și fără sfîrșit. O mînă bate într-o tobă de piele ritmul inimii. Un nai
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
și bate) spre a se topi în ființa lui Dumnezeu. Cum totul nu e, la sufiți, decît aspirație, desprinderea sufletului de trup se amînă mereu: muzica este cînd precipitată, cînd lentă, cînd tandră, cînd sfîșietoare, sugerînd această amînare. Și imaginea cuibului din palmă, și dialogul naiului cu toba din litania sufită spun, în definitiv, același lucru: mistica și muzica nu pot fi exprimate în cuvinte.
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
ca o rugă pierdută/ de orice cuvînt/ se petrece departele/ E-un gînd peste ape/ Sîngele cît e de singur/ pustiul de blînd" (În seara lină). Dar se impune cu putere cealaltă latură, terestră, a acestei producții, manifestîndu-se în chiar cuiburile pietății. Spiritualizarea eului își descoperă un caracter egolatoru, nu e doar proslăvire a Domnului, ci și luciferică tentație de-a se planta în centru, de-a fi el însuși celebrat: Fericirea mea/ e-nceputul ființei -/ ce-am voit ca putere
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
ne citește în ea ca în adîncul unei fîntîni epica banului norocos încăput pe mîna genialului poet născut în Tracia de sus, la nord de Dunăre, dacă nu mă înșel, în punctul numit astăzi Ploiești, nod de cale ferată și cuib de neuitat al republicei Maiorului răzvrătit... Și, cînd zici Ploesci, nu poți să nu te oprești puțin... În urbea răsculată, înainte de a discuta ulterior despre faimoșii covrigi de la Buzău prin care urmează să trecem, avînd ca scop major Moldova. Înaintînd
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
artificialitate discret-ostentativă afișează Eva Borusovícová în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei, mama, fiica și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor de nostalgia paradisului pierdut, figurat oniric prin cuibul de barză cu oul cosmic. Sinceritatea impusă de repetatele confesiuni trimite la o scenă similară din Notting Hill (Marea Britanie, 1999) a lui Roger Michell, comedie lirică de o încîntătoare convenționalitate, anume creată pentru a ne amăgi cu posibilitatea anulării barierei
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Simina, fată săracă, deși dragostea îi chinuie mistuitor. Iar Simina, deși îl iubește, înțelege că între ei e o barieră puternic fortificată. Dificultatea i-o tălmăcește tatăl ei, cînd o previne: "Nu te face, fata mea, pui de cuc în cuib de cioară - urmă el peste puțin - că nu-ți este firea pentru aceasta. Tu ai durmit astă-noapte aci, întinsă pe un braț de fîn, și ai durmit bine, dar ei au durmit în pături cu perini de puf și n-
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
din Academia Română, al cărui președinte fusese din 1940 pînă în 1944. Faptul s-a produs treptat. La 20 mai 1948, în București fiind, nota în jurnal: "Academia Română este amenințată cu desființarea. Era de așteptat. Regimul comunist nu poate tolera un cuib de naționalism, așa cum este de fapt Academia Română". Cîteva zile mai tîrziu revenea: "Ieri s-a pus în discuție la Academie proiectul de modificare al Legii din 1870, după care ar urma să fie declarată Academia Română drept instituție de stat. Propunerea
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
înviază-l/ dumnezeu e viață și vis/ ne plimbăm prin anticariate/ cu patru sute de ani înainte de apariția diavolului/ au venit niște păsări care duceau un stigmatizat în ghiare/ atrăgea mulți credincioși în catedrala sa din suflet unde erau mii de cuiburi și unde îngerii, sub formă de lumînări, urzeau lumină lăuntrică/ un tren de călimări/ l-am poftit pe actorul care-l juca pe rege să stăm amîndoi în grămada de bălegar filosofic/ sînt multe lucruri invizibile, mulți oameni, iar eu
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
la vremea dată, i se păruseră nesemnificative. Ura făcând să rodească târziu un fruct absurd și abominabil. * * * Vrabia-pui cu un fir de iarbă verde în cioc, stând pe ramura unui copăcel în plin soare... Ducea firul pentru a-și face cuib, probabil, dar firul fiind verde s-ar fi uscat și s-ar fi rupt, neavând uscăciunea aceea veche în stare să-l facă rezistent. Se vede că era prima generație de vrăbii care își construiau cuiburi și care nu cunoșteau
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
pentru a-și face cuib, probabil, dar firul fiind verde s-ar fi uscat și s-ar fi rupt, neavând uscăciunea aceea veche în stare să-l facă rezistent. Se vede că era prima generație de vrăbii care își construiau cuiburi și care nu cunoșteau încă legile rezistenței materiei în astfel de împrejurări. * * * Arta, nebunie controlată... - Și cum e dincolo? îl întreabă Aug. Doinaș pe Nego, după ce acesta abia scăpase de la sinucidere. Dețin răspunsul lui Nego și îl repet și de
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
vocii poetice are loc începînd cu al doilea volum, al doilea debut, s-a zis, Dresoarea de fluturi. Tonul este cu totul altul, discursivității tinerești i-a luat locul, în spiritul altei atmosfere poetice, limbajul metaforic și aluziv blagian: "în cuibul de somn/ al viorilor mute/ rîuri s-au tras spre izvoare", "stînd în albastru/ orele se fac mai ușoare/ mai adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
de numai douăsprezece ceasuri de amărâta mea țară siberiană, unde mahalaua mea mă aștepta ca să mă batjocorească, iar buna mea mamă ca să-mi descînte veșnicele ei îndemnuri la însurătoare. Or, mai mult ca niciodată eram hotărît să-mi făuresc un cuib de viață pe tărîmurile mediteraneene". Eroul lui Panait Istrati, cum spuneam, un alter-ego al scriitorului, trăiește disperarea care nu e niciodată ultima și speranța că visările sale treze se vor împlini. Și, cum știm, s-au și împlinit, în 1924
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
cum zice rezumatul de presă al filmului: "se stabilesc legături privilegiate între bolnavi și polițiști" (atît de privilegiate, încît filmul e "nerecomandat sub 14 ani"). Teoretic, e foarte posibil ca, în mîna unui regizor genial, toată această harababură într-un cuib de... Cuqi (pentru că pe ambii scenariști îi cheamă "Cuq") să fi căpătat un sens. În condițiile date, n-a căpătat alt sens decît acela al unui produs artistic nul. Lucrurile nu sînt, însă, chiar atît de simple. Pentru că acest film
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
de semnificații care îl înconjoară la un moment dat, un fel de aură etiologică, partea lui de legendă, puternic codificată psihosocial, cu foarte multe implicații morale, valorice, ontologice. La acest nivel, opera a însemnat un eveniment al conștiinței și un cuib spiritual, unul din acele puncte de rezistență care au făcut ca, după patru decenii de comunism, să nu fim cu toții aurolaci culturali, copii săraci și sceptici ai proletcultismului și avangardelor (voazinajelor lor, interferențele și schimbările de pălărie, inclusiv "pohetice", vor
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Sadoveanu, la care Manolescu a revenit în mai multe rânduri după Utopia cărții. Prin studiul unei formule anacronice, dar impozante, monumentale, susceptibilă de filiație, cel puțin pe datele ei secundare, slabe, nesistemice, se ajunge la un fel de concavitate, un cuib de direcții și energii latente, care pot accelera inovația. L-au preluat imediat optzeciștii (sau le-a fost dăruit) dar într-o formă simplificată până la caricatură, doar ca exercițiu stilistic. Analizat în rațiunile și traseele lui, cu o bună companie
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
noapte petrecută de el, cu două săptămîni mai devreme, în compania unei femei Ťalbă ca zăpada în flăcăriť. Curioasa formulă de tip marinist și gongoric revela un hazard ricanant". Hélas, această existență ce părea menită visării, lecturii, scrisului, într-un cuib familial cu un rol protector indefectibil, s-a pomenit totuși confruntată cu un seism istoric ce a zdruncinat-o, a dislocat-o, proiectînd-o pe imprevizibilele drumuri ale exilului și apoi pe cele ale unei tîrzii și poate că nu întru
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !” *** ce dor te poartă ... ? ce dor te poartă, pasăre măiastră pe-aripi de vânt? spre care orizont îți torci plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri în neanturi troienite vei rătăci, pribeag fără de ușă? sau nemuri ca Pheonix, prin cenușă? *** Volumul "În valea umbrelor" Referință Bibliografică: ce dor te poartă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
Acasa > Poeme > Emotie > IMAGINEAZĂ-ȚI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Imaginează-ți un cuib Pustiit de vânturi Acolo unde dorul S-a stins de gânduri... Imaginează-ți un suflet Strâns în lanțuri Acolo unde dorul S-a prins de branțuri... Imaginează-ți un câine Flămând, pribeag, Acolo unde dorul, S-a obosit de drag
IMAGINEAZĂ-ȚI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382763_a_384092]