345 matches
-
Când cineva primește lunea bani , să se bucure, că toată săptămâna va primi. Lunea să nu se spele rufe, deoarece unul de-al casei va face buboaie. Să nu se ia lunea ouăle de la cuibar, căci va fi părăsit acel cuibar. Cine postește lunea, acela va avea noroc în viață. Cine vrea să facă o călătorie să nu plece marțea, căci e rău de moarte. Miercuri e ziua Maicii-Domnului și se postește în cinstea ei. Dacă mănânci de frupt, e rău
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pe acolo pe lângă gard, dar cât puteau s-o țină cu lemne de foc acei salcâmi? Madam Ciupercă era foarte zgârcită, nu-ți dădea nici măcar o bucățică de anafură, dar bătrâna, care avea vreo 80 de ani, se ducea la cuibarul găinilor și îmi aducea două ouă, mi le băga pe prispa aceea și închidea ușa ca să n-o vadă madam Ciupercă. Și venea baba cam la două, trei zile și îmi punea două ouă acolo de-mi mai alinam foamea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
meu natura / se făcu un cerc dea dura, / Când mai larg, când mai aproape, / ca o strângere de ape. Metafora cercului dea dura amintește limbajul arghezian, în vreme ce comparația ca o strângere de ape pare un ecou peste timp al eminescianului „cuibar rotind de ape“. Se schi țează astfel un fertil dialog poetic peste vremi, prefigurând intertextualitatea care va defini creațiile postmoderniste din etapa a treia - cea metalingvistică - a creației stănesciene. Eul liric se situează în centrul acestui univers „pulsatoriu“ (când mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cutumiară a limbii, care îi atribuie virtualitatea de a putea fi actualizată. Discursul inedit, care este specific artei literare, presupune, măcar pentru unele dintre semnele lingvistice antrenate în alcătuirea lui, referințe inedite. Astfel, într-o cunoscută imagine eminesciană, precum în cuibar rotind de ape, referința pentru forma lingvistică cuibar este alta decît cea conferită în mod obișnuit prin semnificație, deoarece determinantul rotind de ape o orientează spre alt referent. În acest caz, poeticitatea consistă în această nouă referință, iar nu din
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a putea fi actualizată. Discursul inedit, care este specific artei literare, presupune, măcar pentru unele dintre semnele lingvistice antrenate în alcătuirea lui, referințe inedite. Astfel, într-o cunoscută imagine eminesciană, precum în cuibar rotind de ape, referința pentru forma lingvistică cuibar este alta decît cea conferită în mod obișnuit prin semnificație, deoarece determinantul rotind de ape o orientează spre alt referent. În acest caz, poeticitatea consistă în această nouă referință, iar nu din faptul că se presupune un alt referent, căci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bani, că toată săptămâna va da. Când cineva primește lunea bani , să se bucure, că toată săptămâna va primi. Lunea să nu se spele rufe, deoarece unul de-al casei va face buboaie. Să nu se ia lunea ouăle de la cuibar, căci va fi părăsit acel cuibar. Cine postește lunea, acela va avea noroc în viață. Cine vrea să facă o călătorie să nu plece marțea, căci e rău de moarte. Miercuri e ziua Maicii-Domnului și se postește în cinstea ei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Când cineva primește lunea bani , să se bucure, că toată săptămâna va primi. Lunea să nu se spele rufe, deoarece unul de-al casei va face buboaie. Să nu se ia lunea ouăle de la cuibar, căci va fi părăsit acel cuibar. Cine postește lunea, acela va avea noroc în viață. Cine vrea să facă o călătorie să nu plece marțea, căci e rău de moarte. Miercuri e ziua Maicii-Domnului și se postește în cinstea ei. Dacă mănânci de frupt, e rău
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cheie negativă poate fi spirit al pustietății și inerției ce caracterizează prezentul în opoziție cu bogăția imaginației oamenilor din timpurile mitice, cănd natură era leagănul iluziilor aducătoare de fericire: Creste-abrupte / săltau în dans nemuritoare glezne / și vajnice păduri (azi pustiite / cuibare de viforniți) (idem, vv. 25-28). În Seara zilei de sărbătoare toposul menționat însoțește liniștea peisajului nocturn scăldat în lumina lunii: Dulce și clară, fără vânt e noaptea (Seara zilei de sărbătoare, v. 1). Ar părea așadar o componentă pasivă a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trupelor căzute ca și o mie de vagoane de grele probleme pe capetele țăranilor noștri, în primul rând. Păi, de unde să dea orășeanul găini, rațe, curci și gâște pentru jufuitorii de la Răsărit? Sau pe cine să pună să stea pe cuibar ca să facă ouăle pentru omleta lui Ivan? Așa că, cei mai buni „pretini” ai ocupanților, comuniștii loco, au dat iarăși iama prin cotețele locuitorilor din mediul rural pentru a nu-i lăsa pe aceștia să se îmbuibe prea tare cu proteine
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cu excepția chinezilor, a negrilor și a evreilor” <endnote id="(387, p. 452)"/>. În fine, dintr-o perspectivă visceral iudeofobă, C.Z. Codreanu observa asemănarea la toate palierele a evreului est-european cu cel vest- european. Fiind prin 1922-1923 la Strasbourg (un „cuibar de infecție jidănească”), Codreanu a fost neplăcut surprins să Întâlnească tot „tipul cu nasul coroiat” al evreului, În locul unui iluzoriu evreu de „tip galic”. „Între jidanii din Târgu Cucului [Iași] și cei din Strasbourg - conchidea el - n-am găsit nici o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iepurică, Cred că nu învață de frică.’’ b),,-Nu am fărâmă de mâncare, Spune degetul cel mare.’’ 6. a)Înlocuiește cratima cu vocala potrivită : ,,E o cloșcă mare, mare, Aripi n-are, pene n-are, Și nici nu stă pe cuibare. La oraș ca și la țară Scoate pui iarnă și vară !’’ b)Desparte în silabe cuvintele subliniate la punctul a. O altă problemă ortografică, cu care elevii se familiarizează tot în clasa I, o constituie grupurile de sunete gz și
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
1998; Z. Ornea, Capodopera lui Slavici, RL, 1999, 31; Anton Ilica, Monica Lavinia Nan, Toposul în creația lui Ioan Slavici, Arad, 1999; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 132-154; Virgil Vintilescu, Idila slaviciană, București, 1999; Sergiu Ailenei, Marele cuibar al destrăbălării, CL, 2000, 6; Sergiu Ailenei, Edenul și Sodoma, CL, 2000, 7; Dicț. esențial, 764-770; Micu, Ist. lit., 145-149; Mircea Popa, Homo militans, Cluj-Napoca, 2000, 26-40; Cornel Ungureanu, Ioan Slavici, Brașov, 2002; Nicolae Manolescu, Nedreptățitul Slavici, RL, 2003, 14
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
în ochi ș-apoi se pune petecă udă. Este „unt de ou“ (însă cine-l poate face?) care vindecă de tot albeața. Pentru albeață se suflă la vită scoică arsă și pisată, iar la femei se stoarce țîță la ochi. Cuibarul de rîndunică e bun de pus în ochi pentru albeață. Albie Albia să nu o pui pe foc, că te căci mort. Albină Cînd în ziua de Stretenie [întîmpinarea Dom nului, 2 februarie] picură din streșină, va fi mană la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
biserică e semn că moare cineva în curînd. Cloșcă (pasăre) în casa unde șede vreo cloșcă pe ouă nu se frig ouă, căci la din contra, se vor înăduși puii în ouă. Cînd ai să pui cloșcă, duci ouăle la cuibar în căciulă și le răstorni deodată, ca să iasă puii cușmă-n cuib și să iasă cucuieți*; de vrei să fie și bogheți*, să te legi cu un tulpan* la gît. Dacă ouăle ce se pun la o cloșcă se pun
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
legi cu un tulpan* la gît. Dacă ouăle ce se pun la o cloșcă se pun cu căciula, vor ieși din acele ouă numai cucoși, iar de se vor pune cu poala, vor ieși numai găini. Din ouăle puse în cuibarul cloștii din o cușmă sau o pălărie ies cucoși, iară din cele puse dintr-o basma ies puice. Ouăle se pun la cloșcă cu căciula, ca să iasă o dată toți puii și să șadă grămadă pe lîngă cloșcă. Cînd pune ouăle
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca uliul să treacă pe lîngă puii ce va scoate cu ochii închiși, să nu i vadă să-i mănînce. Cel ce pune ouăle la o cloșcă trebuie să se așeze jos, căci altfel nu va sta cloșca bine pe cuibar. Cînd pui cloșca la clocit, s-o învîrți de trei ori pe lîngă stîlpul hor nului și să zici: „Cum șede stîlpul aici, așa să șezi tu pe ouă.“ Să puie un copil mic cloșca pe ouă, că numai așa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la clocit, s-o învîrți de trei ori pe lîngă stîlpul hor nului și să zici: „Cum șede stîlpul aici, așa să șezi tu pe ouă.“ Să puie un copil mic cloșca pe ouă, că numai așa va sta pe cuibar. Cloștile cînd se pun pe ouă, trebuie a calcula așa ca puii să nu iasă în ziua de Bunavestire, de Paști etc., c-apoi ar fi betegi și n-ar trăi. Cînd cineva pune ouăle sub o cloșcă nemîncat, piuie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ieși vor țipa veșnic. Ca să nu chiscuie* puii, ouăle fiind puse în lună nouă, pui și surcele sub ouă, zicînd: „Nu chiscuie ouăle, chiscuie surcelele.“ Cînd îi pune cloșcă lunea, îți scoate numai cucoșei. Lunea nu se iau ouăle din cuibar, căci părăsesc găinile ouatul în acel loc. Să pui cloșca totdeauna marți sara. Se crede că din ouăle puse joia sub cloșcă vor ieși numai cucoșei. Să nu pui cloșcă în lună nouă, că ies ouăle limpezi. De pui sare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Găina trebuie tăiată sîmbătă seara, că de-o tai duminecă dimineața, în timpul slujbei, mor de boală găinile. Cînd cîntă găina dimineața, îți desface ce ți-i făcut; iar cînd cîntă seara, îți face cineva farmece. Cînd îți moare găina pe cuibar, ți se va îmbolnăvi femeia din greu la facere. Cînd găina face ou din părăsitură*, o calcă dracul. Cînd găina face ouă părăsite, nu merge bine gospodăria. Găinile care fac ouă stîrlice* se taie. Femeile să nu mănînce din ele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dimineață e semn de mare lipsă. Cînd se culcă găinile devreme și se scoală tîrziu e belșug, iar de se scoală dimineața și se culcă tîrziu, tot umblînd după mîncare, îi a foamete. Să nu se ia lunea ouăle din cuibarul găinilor, căci vor părăsi acel cuibar. Dacă cumva mănînci de dulce în post, să nu mănînci ouă după Miezul Păreței (mijlocul Postului Mare), că nu se mai ouă găinile. Cînd primăvara vezi grauri mulți zburînd e semn că ai să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd se culcă găinile devreme și se scoală tîrziu e belșug, iar de se scoală dimineața și se culcă tîrziu, tot umblînd după mîncare, îi a foamete. Să nu se ia lunea ouăle din cuibarul găinilor, căci vor părăsi acel cuibar. Dacă cumva mănînci de dulce în post, să nu mănînci ouă după Miezul Păreței (mijlocul Postului Mare), că nu se mai ouă găinile. Cînd primăvara vezi grauri mulți zburînd e semn că ai să scoți mulți pui de găină pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
e bine să iei, dar să nu dai. Să nu dai nimic din casă lunea, că toată săptămîna păgubești. Cînd cineva primește lunea bani, se bucură, că toată săptămîna va primi. Lunea nici să iei, nici să numeri ouăle din cuibar. Cum îți merge luni, așa-i toată săptămîna. Se crede că femeile care nu au copii și postesc lunea capătă copii. Lunea nu se mănîncă frupt; pățești ceva, și pentru vite îi rău de dihănii. E rău de plecat lunea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fura ori a tăgădui un ou are de la Dumnezeu șepte ani de sărăcie. Dacă se fură de la cineva ouă de găină, apoi se crede că șepte ani în acel sat nu vor rodi cîmpurile. Lunea nu se iau ouă din cuibar, căci fug găinile și nu se mai ouă. Cînd în zilele de post iei ouă din cuibar, trebuie să scuipi în ele. Să nu dai de pomană ouă la țigani, că îți fură cioara puii. Cînd coci ou în spuză
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cineva ouă de găină, apoi se crede că șepte ani în acel sat nu vor rodi cîmpurile. Lunea nu se iau ouă din cuibar, căci fug găinile și nu se mai ouă. Cînd în zilele de post iei ouă din cuibar, trebuie să scuipi în ele. Să nu dai de pomană ouă la țigani, că îți fură cioara puii. Cînd coci ou în spuză, să nu-l acoperi peste tot, că se înădușă puii în gîscă. Cînd bagi ouă în foc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în pămînt, trag a sărăcie. Dacă are cineva galițe* mici, apoi se crede că nu e bine a le număra într-o zi de post, c-apoi n-ar crește. Paserea care va fi pupată de om o mănîncă uliul. Cuibarul în care a scos gîsca sau găina pui nu se dă afară, ci se duce în pod, unde se ascunde, ca precum nu-l vede pe el nimenea acolo, așa să nu vadă cioarele, țărcile și ulii puii. Puiul cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]