1,160 matches
-
ca toate celelalte e loc de refugiu pentru paria. Ora 7, într-o dimineață ploioasă de aprilie. Doru Gherasim Hrib, un om încă în putere, la vreo 40 și ceva de ani, își începe ziua, ridicându-se alene de pe sărăcăciosul culcuș pe care și l-a așternut în grabă cu o seară înainte, într-un vagon dezafectat, garat pe una din liniile secundare ale Gării de Nord din Timișoara. Într-o geantă veche de ceferist, poartă cu sine de amar de ani tot
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
o viață de muncă. Cuțitari, aurolaci și prostituate Ora 21. O seară din același aprilie. Forfotă mare în Gara de Nord. Vasile Zanc se îndreaptă șovăind, după câteva halbe și o jumătate de sticlă de vin, înspre peronul gării, să-și caute culcuș într-un vagon de pe una din liniile secundare. Luase ceva „mălai” de la ciobanul la care lucrase ca zilier la stână. Se răzgândește la jumătatea drumului. Mii de draci îi dau ghes și face cale-ntoarsă. Zanc măsoară drumul până la un butic
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
fie legat la mâini și la picioare și astfel scapă. Se renunță la intenție, dl Cosma auzind cuvintele strecurate printre dinți, în maghiară: „S-a prins”. Este dus apoi la Aiud, într-o celulă mare, în care fiecare își făcea culcuș pe unde apuca, dormind și pe podea. În mijloc era hârdăul; atunci când n-a fost golit câteva zile, acesta dădea pe dinafară, iar cei care își aveau locul aici trebuiau să se odihnească în lichidul pestilențial. De la Aiud a fost
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea N-o să plângă iar în hohot Când prin valuri de încercare O să treacă ca un ropot... Am crezut că numai timpul Vindecare o să dea Rănilor ce și-au făcut Un culcuș în viața mea... Am crezut că -aceste pietre ... Citește mai mult Am crezut că pot închideîn ungherele din suflet,Câmpul macilor în floareși-ale Verii mele umblet...Am crezut că resemnarea,O să stea închisă-n ramăși furtuna potolită,Ca soldatul strict
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
rutina unei zile,O să-mi fie totuși bine...Am crezut că-n zbucium mareaN-o să plângă iar în hohotCând prin valuri de încercareO să treacă ca un ropot...Am crezut că numai timpulVindecare o să deaRănilor ce și-au făcutUn culcuș în viața mea...Am crezut că -aceste pietre... XXX. CLIPELE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. În biserică, din clopot Cântă ruga de sfârșit Mă întorc în cer la Tatăl, Timpul Ierbii s-a
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Vezi, că ai să te trezești cu ea că fată în casă și să nu o văd, că nu am chef, să mă împiedic de pui prin toată casa”. - “Este cald afară și își va găsi ea pe undeva un culcuș să nască”, îi replicasem eu. - “Da, da, să crezi tu că-i fraieră să plece ea din casă, când aici este cald și bine pentru pui.” - “Vom vedea atunci, ce va fi.” Cum se nășteau pe „bandă rulantă”, am alergat
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
când aici este cald și bine pentru pui.” - “Vom vedea atunci, ce va fi.” Cum se nășteau pe „bandă rulantă”, am alergat repede la magazinul de la colțul blocului și am împrumutat o cutie din carton, pentru a-i confecționa un culcuș unde să stea Suzi cu puii săi. Era 1 martie, zi în care toți bărbații cumpărau și făceau cadou mărțișoare persoanelor dragi, sau colegelor de serviciu. Suzi mi-a adus patru mărțișoare, unul mai frumos ca celălalt, două fetițe și
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
ne potoli frustrările și setea asta de îngâmfare ce ne spânzură,numită frică.Te întrebi fără drept de vot asupra răspunsului,dacă consternarea asta nătângă de viață și reproș,ar putea fi umilită sau nu,ca să nu-și mai facă culcușul peste reprimări derizorii de destin,în care ne co-placem,ca niște intruși în sine-le nostru propriu.Am vrea să ștergem,cu răbufniri de orgoliu,orice jignire adusă sau indusă,dar,suntem îmbrăcați în neglijența introvertitului,ca într-o cavernă
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
serviciu îi zise Elenei: - Draga mea, sunt obosit și doresc să ne culcăm mai devreme. Și tu ești extenuată de povara muncii din gospodărie și a sarcinii din pântece. - Așa-i. Abia aștept ca după cină să ne băgăm în culcuș. Ești obosit după o săptămână de trudă, dar nu-i bai că mâine-i sâmbătă și dormi cât dorești! - zâmbi înțelegătoare tânăra nevastă. - Scumpa mea, am hotărât, împreună cu șeful, să lucrăm și mâine. Trebuie să terminăm lucrarea până încep ploile
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
lapte de cuc sau zeamă de varză, pentru că au același efect, pentru domnița care dormise cu el. După cum e lesne de închipuit, japița respectivă nu era doar sora miresei ci era și o spioancă redutabilă, care fusese băgată intenționat în culcușul prințului român, pentru a obține de la el varii informații de interes operativ pentru regele neamț. Cum l-a văzut pe Vlad că-și termină discuția cu subalternii săi, dintr-odată l-a luat la întrebări pe nemțește: —Măi porc de
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
unit Dumnezeu cer și pământ prin Coloana Infinită-buricul lumii în sufletul Carpaților și-n inimi de viteji ai frăției lupilor din totemuri. a semănat el iubirea de neam și datini în în ochiul acvilelor și inimile stâncilor străvechi leagăne tăcute culcușuri osemintelor tocite ale voievozilor și lacrimile valahilor ce-au clădit scut gliei din trupurile lor în calea valurilor păgâne care le potopeau țarinile pustiindu-le precum lăcustele dansul caprelor și urșilor la răscruce de ani și ahourile plugușoarelor printre muscele
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
distingă ceva pe fundul ei întunecat, n-a putut zări decât valuri de pământ și câteva ramuri din imensa coroană a nucului din curte. Ce s-a ales de porumbei, nu și-a putut da seama; au fost surprinși în culcușurile lor în toiul nopții, s-au putut unii salva dacă prăbușirea a survenit către ziuă... Zile întregi a lipsit prietenul meu de la școală, cutreierând Teritoriul printre genuni, încercând să-și recunoască păsările între înaripatele sălbăticite ce cuibăreau în fisurile pereților
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă, verde și stacojie, ale cărei forme atrăgătoare transpăreau pe sub vălurile străbătute de lumina cea orbitoare. Continuă să Înainteze până când atinse culcușul cu gambele, iar poetul simți căldura trupului care se apleca peste el, deschizându-i șireturile hainei și Întinzându-și pântecul spre chipul lui. Chiar atunci, pântecul acela Își dezvălui rana care Îl brăzda, o despicătură sângerândă, imundă. O pădure vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era o operă măreață, dar ei nu erau pregătiți încă s-o suporte, așa că încuviințară pe dată invitația creștinului și pătrunseră aplecându-se în colibă. în colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu privirea și condeiul asupra șturlubaticei lor goane prin colibă dacă nu ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vechea limbă și cu scris tremurat, trecu pe foaie și pe limba lui, cot la cot cu ceilalți, primele cuvinte auzite: „Capitolul întâi. Facerea lumii. La început a făcut Dumnezeu cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto, făcut covrig, cu mațele chiorăindu-i de foame, visa că era senator roman. în adâncurile sufletului său, Toto știa că ar fi fost exagerat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un fir de iarbă sub ureche. Acesta se răsuci spre ea și șopti cu zâmbet de satisfacție pe chipu-i adormit: „Ba am să te omor, spurcăciune, căci ai vrut a mă vinde!” Dezamăgită, se ridică și se întoarse în culcușul ei, gândindu-se nu fără admirație, că o țară unde oamenii fac politichie până și în somn nu va putea fi îngenuncheată ușor. Episodul 180 SE PUN LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțin în fața casei până să intru, întrebându-mă dacă sunt pregătită să fac față provocării unei petreceri în toată regula. Aveam dubiile mele. Oamenii puteau să mă întrebe cum îmi merge cu munca. Iar la mine în studio, făcându-și culcuș pe podea ca o malefică broască râioasă argintie, era sculptura pe care ar fi trebuit să o termin acum câteva luni, dar de care nu m-am atins de nu mai țin minte când. Eram prinsă de ea; nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
căreia era legat inexpresiv un cablu gros de oțel. Am ars cablul din loc în loc, am scos afară firele și am lucrat cu fire de lână până când bucăți din el ajunseseră să strălucească de parcă erau de argint. Chestia își făcuse culcușul acolo ca o imensă broască argintie, ținută de frânghie. Nu părea fericită; voia să fie terminată și știam că încă nu este gata. Am cochetat scurt cu câteva idei. Poate i-ar trebui un stativ, să o ridice puțin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care, după o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucît „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mîinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluînd personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu sticlă, sub care zăceau, presate, fotografii ale Înaintașilor, ferpare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îi zise apoi lui Dante, aruncându-i o privire ironică. Priorule, mereu apari pe timp de noapte. Nevasta dumitale, Gemma, pesemne că nu prea are parte de bucuriile patului conjugal, chiar dacă ți-a fătat copii. Dar, firește, În „Paradisul” meu culcușurile sunt mai dulci decât În casele Florenței, după cum spune toată lumea. - Taci, femeie, șuieră poetul, negru la față. Cealaltă izbucni În râs, bătându-se cu mâinile peste coapse. - Se pare că ai scris versuri de iubire pentru vreo șaizeci de frumuseți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
clopotelor, luminată de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan, mai erau Încă roțile vechilor clopote, iar dedesubtul lor, cineva așezase niște perne. În tăcerea deplină a nopții, putea auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se foi prin somn, Întorcându-se pe o parte și arătându-și spatele. Linia suavă a șirei spinării apăru În toată splendoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și partea masculină a acelei făpturi se stârnise. Incapabil să reacționeze, Dante se pomenea dezbinat Între două dorințe, aidoma monstrului care Își Întindea brațele spre el. Apoi, cu un efort de voință, apucă vălul de organza care zăcea abandonat În culcuș și Îl Înfășură cu delicatețe În jurul acelui trup fildeșiu, Înfrângându-și dorința de a-l Îmbrățișa și de a-l poseda. Acum, când nuditatea Îi fusese Înlăturată, caracterul său dublu dispăruse și el, iar Amara redevenise femeie, prin aceeași magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
absolvent din anii nouăzeci Îi povestise cândva despre una dintre distracțiile lui Booth Tarkington: să se proțăpească În mijlocul campusului, când abia se crapă de ziuă, și să cânte arii de tenor către stele, stârnind emoții amestecate În sufletele studenților din culcușuri, În funcție de dispoziția fiecăruia. Acum, undeva departe, pe linia părelnică a străzii University Place, o falangă albă a spart Întunericul și siluete În marș, cu cămăși albe și pantaloni albi, au apărut Înaintând ritmic pe stradă, braț la braț și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
litere Îl citeau cu pasiune pe Rupert Brooke; stâlpii de cafenea se Întrebau dacă guvernul va aproba croiul englezesc al uniformelor ofițerești; câțiva leneși incurabili au scris unor birouri obscure ale Ministerului de Război, solicitând o misiune ușoară și un culcuș cald. Apoi, cam după o săptămână, Amory s-a Întâlnit cu Burne și și-a dat seama din primul moment că orice discuție ar fi zadarnică: Burne devenise pacifist. Revistele socialiste, nenumăratele lecturi din Tolstoi și tânjirea lui intensă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]