930 matches
-
19 conduită externă, 13, 132 conflict, 36, 39, 41, 57, 58, 59, 62, 75, 86, 90, 112, 129, 156, 169 conștiință, 72, 78, 80, 101, 109, 121, 136, 159, 160, 161, 164, 172 contract social, 89, 144, 209 conviețuire, 44 culpabilitate, 171, 172, 177 curent narativist. See D datorie: absolută, 28; asociată ideii de drept, 12; morală, 29 datorii: conflictuale, 112; perfecte și imperfecte, 24, 88 descriptiv, 22; legi descriptive, 94 discernământ, 142, 174, 175, 176, 201, 207 doctrina pură a
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
psihomotorie aproape în fiecare zi (constatată de ceilalți, fără a fi limitată la un sentiment subiectiv de febrilitate sau de diminuare a energiei interioare). (6) Oboseală sau pierdere de energie aproape în fiecare zi. (7) Sentiment de devalorizare sau de culpabilitate excesivă sau inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu doar a se plânge sau a se simți vinovat de a fi bolnav). (8) Diminuarea aptitudinii de a gândi sau de a se concentra sau nehotărâre aproape în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pare destul de important în formularea acestor acuze. Devalorizarea sau sentimentul neputinței este în general asociat fie cu activitatea școlară fie relației cu semenii săi: „nu voi reuși niciodată”, „nu sunt bun de nimic”, „nu reușesc să am prieteni”. Sentimentul de culpabilitate este mai puțin frecvent; atunci când acesta există el acționează în general fie asupra familiei, fie în legătură cu activitatea școlară. Ideile privitoare la moarte sunt frecvente, de la cel mai simplu gând „la ce bun să trăiești” până la dorința de a muri sau
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se întreabă deodată ce face el acolo. Se gândește că acești oameni sunt niște străini. Imediat își reproșează foarte tare că-și apreciază astfel familia adoptivă și că este gelos pe sora sa de lapte, și atunci dezvoltă sentimente de culpabilitate. Are și coșmaruri în timpul cărora își omoară părinții adoptivi: se trezește apoi speriat. Ca urmare a acestor gânduri agresive el se judecă cu severitate, dezvoltă idei suicidare: își imaginează că se aruncă sub un camion, dar nu trece la acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
În timpul acestor ședințe, agresivitatea față de familia adoptivă, mai ales față de mama adoptivă, va fi exprimată din ce în ce mai puternic; în același timp, nostalgia după familia sa naturală și după frați va putea fi, puțin câte puțin, recunoscută și evocată fără sentimentul de culpabilitate. Acest fapt va diminua delimitarea dintre mamă adoptivă bună și mamă naturală rea. Îl susținem într-un proiect de angajare într-un loc de muncă și de întrerupere a unui program școlar total neinteresant, și evocăm o posibilă plecare de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
particular al „deprimării” oricărui adolescent, descrisă inițial de psihanalistul Pierre Mâle. Acesta afirma: „n-am găsit alte cuvinte pentru a defini această stare particulară întâlnită la unii adolescenți, care nu este depresia, cu caracterul său anxios, de inhibiție formală, de culpabilitate exprimată etc. și care nu este psihoza... Este o stare care exprimă mai degrabă un refuz de investire a lumii obiectelor, a ființelor .... Nimic nu servește la ceva, lumea este goală. Aceste formule pot părea depresive, dar ele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sa de libertate. În timpul ședințelor Alice vorbește cu ușurință, asociațiile de idei sunt fluide și pline de conținut, permițând un travaliu elaborativ de calitate. Ea manifestă interes pentru acest tip de travaliu psihoterapeutic, ceea ce permite reluarea procesului adolescenței: - sentimentul de culpabilitate privind decesul bunicii va fi analizat ca o deplasare a culpabilității sale legată de separarea parentală. În fantasmele sale, Alice s-a simțit ca o „seducătoare” a viitorului său tată vitreg, atrăgându-l într-o oarecare măsură pe acesta în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
idei sunt fluide și pline de conținut, permițând un travaliu elaborativ de calitate. Ea manifestă interes pentru acest tip de travaliu psihoterapeutic, ceea ce permite reluarea procesului adolescenței: - sentimentul de culpabilitate privind decesul bunicii va fi analizat ca o deplasare a culpabilității sale legată de separarea parentală. În fantasmele sale, Alice s-a simțit ca o „seducătoare” a viitorului său tată vitreg, atrăgându-l într-o oarecare măsură pe acesta în casa lor. Ea este astfel vinovată față de tatăl său și rivală
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
itemi care caracterizează depresia (episod major sau tulburări distimice) după DSM-III, Bouvard observă frecvența cu care apar noțiunile de tristețe sau de disforie, de manifestări anxioase, de tulburări de somn sau de alimentație, importanța repercusiunilor școlare. În schimb, sentimentul de culpabilitate pare mai puțin frecvent ca la adult. Ceea ce diferențiază cel mai mult adolescenții clasați la rubrica „episod depresiv major” de cei clasați cu „tulburări distimice” este evoluția lor: tulburările distimice par să răspundă mai puțin bine tratamentelor psihotrope și au
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
toracice sau dureri reumatologice în particular). ASOCIEREA CU ANTECEDENTE DE ABUZURI SEXUALE Adolescenții care au suferit abuzuri sexuale prezintă un risc ridicat de a dezvolta depresii, datorită unei stime de sine scăzute, unui sentiment de neputință și frecventelor idei de culpabilitate. Clinic, se constată că aceștia prezintă adesea tulburări de comportament cu expunere la pericol a propriului lor corp: vagabondaj, delincvență, activitate sexuală neadaptată vârstei, automutilări, tentative de suicid. Dar aceste antecedente nu par a fi corelate cu gravitatea depresiei așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
prezintă o stimă de sine mai scăzută și, mai ales, simptome de stres post-traumatic (cu atât mai importante cu cât abuzul a fost mai sever și mai prelungit), dar nu sunt mai puternic deprimați și nu au un sentiment de culpabilitate mai intens, idei suicidare sau tulburări de comportament mai accentuate decât adolescenții deprimați care n-au suferit abuzuri. IPOTEZE ȘI ABORDĂRI ORGANICE Această abordare a depresiei adultului este recentă deoarece datează de la începutul anilor șaptezeci. Ea a generat, totuși, un
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
obiectul oedipian, de deidealizare a imaginii parentale și de elaborare a identificărilor va avea relații complexe cu imaginea unui părinte deprimat: relație de solicitudine cu un părinte perceput ca fragil, pe care adolescentul poate dori să-l îngrijească, relație de culpabilitate față de același părinte fragil, pe care adolescentul poate să-și interzică să-l deidealizeze sau să-l devalorizeze; relație de fragilizare a imaginii de sine atunci când trebuie să elaboreze identificări pornind de la un piedestal a cărui vulnerabilitate este evidentă. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să-l aducă la consultație. Ce se ascunde oare în spatele acestui paradox construit din cunoașterea depresiei adolescentului lor asociată cu această incapacitate de a o recunoaște și de a adopta atitudinile coerente care decurg de aici? Sigur, ne gândim la culpabilitate: ea este totdeauna prezentă. Ca și cum în ceea ce privește depresia copilului, părinții se simt acuzați și vinovați pentru faptul că n-au oferit ceea ce-i trebuia adolescentului. În cazul lui Julien, de exemplu, este clar că mama se simte vinovată de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este clar că mama se simte vinovată de a fi impus fiului său o schimbare de domiciliu care a antrenat o fisură evidentă în modul său de viață și în relațiile cu cei de o seamă cu el. Dar această culpabilitate nu explică tergiversările și obișnuita dificultate de a face față situației. La aceasta se adaugă adesea o notă evidentă de agresivitate: la început adolescentul este nervos, coleric, după cum spun părinții, adică impulsiv și iritabil, semne de acum recunoscute ale depresiei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
agresiv al propriilor lor dificultăți, în special conflictele de cuplu. Prin capacitatea sa de a protesta, adolescentul este transmițătorul unui mesaj familial pe care unul sau altul dintre soți își interzic să-l enunțe. Tot în cazul lui Julien, subiacent culpabilității, chiar și mama se simte foarte afectată de aceste frecvente schimbări de domiciliu: ea a lăsat în urmă o parte din ambițiile sale profesionale, dar nu îndrăznește să spună aceasta soțului și, chiar mai mult, să-și mărturisească sie însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
un preadolescent de 13 ani, palid și slab. Este abătut, cu un aer trist, nu în mod evident opozant ci mai degrabă indiferent. Școala nu-i place. Povestește despre furturi cu o voce monotonă, aparent fără să manifeste afecte sau culpabilitate. Singura persoană despre care vorbește cu plăcere și animându-se puțin este sora sa mai mare, căsătorită acum: cu puțin timp în urmă ea a reluat legătura cu familia. Nu pare să fie interesat decât de activități violente, filme cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se apropie) poate deveni excitant și dezorganizator: de acum înainte în el însuși și prin el trebuie să găsească tânărul puber liniștea și trebuie să renunțe, în parte, la alinarea pe care i-o pot oferi părinții. CONTROLUL AGRESIVITĂȚII ȘI CULPABILITATEA IMPLICITĂ În mod incontestabil, apariția pubertății este însoțită de o intensificare a pulsiunilor în corpul și psihicul adolescentului, fie că este vorba de pulsiune sexuală sau de pulsiune agresivă. Această amplificare pulsională se traduce printr-o tensiune internă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
evocate în mod obișnuit în psihopatologia oricărei depresii se regăsesc în perioada acestui travaliu psihic caracteristic adolescenței. Întâlnim atunci într-adevăr: - axa pierderilor, fie ele reale sau imaginare, fie că acestea implică obiectul sau relația cu obiectul; - axa agresivității și culpabilității generată de aceasta; - axa narcisismului și a revenirii asupra sistemului ideal de valori. Aceste tensiuni psihologice comune travaliului psihic al adolescenței și psihopatologiei depresiei explică, după părerea noastră, frecventa colorare timică a manifestărilor suferințelor psihice la această vârstă. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
plictiseala, tristețea se estompează datorită trăirii speranței nerăbdătoare a regăsirilor. Alice așteaptă cu nerăbdare vești de la prietenul ei, un cuvânt, un telefon, o scrisoare. Relația cu imaginea oedipiană paternală a putut fi prelucrată, ea nemaifiind infiltrată de sentimentul vechi de culpabilitate. Relația de dragoste ocupă locul vacant după o perioadă de plictiseală și de proastă dispoziție. Condensarea relației cu un prieten/prietenă și a relației de dragoste se observă la această „primă iubire” (Daymas-Lugassy, 1980), bruscă efracție narcisiacă, în care individul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
datorită atât faptului că se simte diferită de ei, ridicolă, subiect pentru glumele lor răutăcioase cât și pentru că nu poate răspunde așteptărilor lor, provocând suferință atât în ceea ce o privește cât și suferință celorlalți. Invadată de un intens sentiment de culpabilitate, îi este imposibil să continue să mai trăiască, se închide în sine, pradă tensiunilor interne angoasante: ideea de a ieși din casă i se pare insuportabilă. Sentimentele de inferioritate, de incapacitate, de gol, lentoarea, cuprind toate activitățile sale, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
subiect al atenției celor din jur, adolescentul are tendința de a respinge ajutorul care i se propune, considerându-l inutil; este adesea susținut în acest comportament de către părinții săi, care sunt pradă unor sentimente contradictorii în care se amestecă tristețea, culpabilitatea, grija pentru adolescent dar și ostilitate uneori (vezi capitolul 11). În mod obiectiv, se observă o relaxare simptomatică relativă: adolescentul pare mai relaxat, mai optimist și are tendința să nege orice suferință psihică. Părinții se mobilizează, oferă pe moment ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Alain, 16 ani, se prezintă la consultație pentru tentativă de suicid prin intoxicație cu medicamente (a luat o cantitate limitată din anxioliticile mamei). Se constată un context depresiv evident, cu tristețe intensă, lentoare psihomotorie și rigiditate a gândirii, sentiment de culpabilitate etc. Motivul declanșator este o altercație cu profesorul de gimnastică care l-ar fi pedepsit pe nedrept. Este cea de a doua tentativă de suicid. Prima tentativă, efectuată prin tăierea venelor și care a avut loc cu șase luni mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
doua tentativă de suicid. Prima tentativă, efectuată prin tăierea venelor și care a avut loc cu șase luni mai devreme, a fost provocată de rezultatele școlare slabe, urmate de amenințarea cu repetarea anului școlar și de un sentiment intens de culpabilitate. Ca urmare a acestui prim gest, Alain și-a mărturisit „problemele” mamei sale, fără ca acest lucru să producă vreo schimbare. Adolescent de talie mijlocie, fără nici o particularitate fizică, este îmbrăcat în mod obișnuit. Foarte liniștit, pasiv, răspunzând monosilabic, lui Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
părinților, de a recunoaște afectele subiacente acestei treceri la act: o recunoaștere adecvată a afectelor și a gravității potențiale a gestului de către părinți permite un travaliu de transformare. În aceste situații, sentimentul dominant în ceea ce-i privește pe părinți este culpabilitatea. Este vorba, adesea, despre o tentativă de suicid unică și despre o anume manieră inițiatică ce deschide calea spre lumea adulților: ea servește înmormântării copilăriei și descoperirii adultului, negarea afectelor și banalizarea gestului de către părinți conduce adesea la o blocare
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Într-adevăr primul obiectiv al îngrijirii este acela de a obține o diminuare, sau chiar o dispariție a simptoamelor: - cele mai invalidante: lentoarea, retragerea, dezinteresul, iritabilitatea majoră care blochează relațiile sociale etc.; - cele mai dureroase: suferința morală, devalorizarea, ideea de culpabilitate etc.; - cele mai amenințătoare: idei sau proiecte suicidare. Dar obiectivul primordial al terapeutului trebuie să fie acela de a re-dinamiza, a revitaliza și a relansa travaliul psihic propriu acestei vârste. Ori, acest travaliu psihic îl confruntă în mod necesar și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]