926 matches
-
ciocnirea din ce în ce mai violentă dintre cei doi, insul-conștiință - într-un adevărat rechizitoriu - acuzându-și interlocutorul de fapte reprobabile. În final, directorul îngrozit că asemenea fapte ar putea fi divulgate îl ucide”) și Goana (1978) aduc în prim-plan responsabilitatea față de familie, culpabilitatea, alienarea socială. Eroarea din tinerețe ce îl face șantajabil pe Radu Vereș, directorul general al unei instituții importante, „bărbat-tiran”, oportunist și carierist, îi tulbură în egală măsură și viața familială. Învățând să îi respecte pe cei din jur, făcând efortul
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
de o Întâmplare letală (NDE - Near Death Experience), alții de mistica creștină sau de meditația yoga, alții de citirea aurei și de medicina taoistă. Asupra tuturor acestor discipline plutește, este adevărat, un voal de jenă, o acuză de neseriozitate, o culpabilitate nemărturisită, un sentiment al pericolului (cum ar fi cel de cădere În fanatism și de pierdere a discernământului). Dar ele pot fi recuperate dacă sunt privite drept ceea ce sunt, drept obiecte mentale, „stări alterate de conștiință”. Cred că e posibilă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și la deconstrucția și diseminarea lui Derrida, și la „gândirea slabă” a lui Vattimo, și la rizomii lui Deleuze, și la paradigmele lui Ihab Hassan. Dar ceea ce mi-ai spus tu mă ajută să mă eliberez de acest sentiment de culpabilitate academică. Fiindcă aparatul respectiv, am impresia, În loc să ajute la degajarea germenelui de noutate al conceptului, nu ar face decât să-l sufoce În fașă. Pe de altă parte, riscul opus este cel al diletantismului sau al ireverenței... Mihaela Ursa: Cred
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea unei poezii de atmosferă. Performanța implică îndeosebi un soi de culpabilitate în orizontul trăirilor așezate sub semnul iubirii: „ Sunt lupi acolo; am văzut / Ochi roși la marginea zăpezii; / Parcă pândeau și așteptau, / Din primăveri, să cadă iezii. Și-am vrut atunci să te alung, / Întârziată primăvară; / Căderea iezilor, doar ea, / Parcă
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
a situațiilor, ambiguitatea detaliilor-cheie, atmosfera casnică și pedantă, de apus a unei lumi vechi), dintr-o nuvelă despre viața pe șantierul unui nou oraș (Plecarea din Baracal) și o proză de război (Apus de soare în unghi mort), pe tema culpabilității dominate prin artă (căpitanul Ștefan Moraru se eliberează de sentimentul vinovăției de a fi singurul supraviețuitor al unui detașament ajuns pe teren minat pictând peisajul acelui moment), volumul lasă a se întrezări posibilități formale și stilistice reale, nefructificate însă ulterior
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
istorie a exilului”, e favorabilă perpetuării miturilor și fantasmelor legate de exil, mai putin adevărului istoric. Accesul la surse este Îngreuiat de absență sau indisponibilitatea arhivelor, de caracterul puțin fiabil al unor mărturii, de tăcerea unor actori (din neîncredere, din culpabilitate), contribuind În cele din urmă la o investiție științifică modestă În contrast cu suprainvestiția politică de care a avut parte același obiect. Apropiate că semnificație, noțiuni precum cele de „exilat”, de „refugiat”, „azilant” ori „imigrant” dispun de un statut juridic recunoscut sau
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
anii ’80. Anumiți membri ai GDS au desfășurat drept urmare o muncă de apropiere a acestor modele În perspectiva istorică prin publicații și prin organizarea de dezbateri. Politizarea intelectualilor Politizarea intelectualilor a fost progresivă și discontinua: retragerea În raport cu angajarea constrânsa, apoi culpabilitatea din pricina slăbiciunii actelor de solidaritate de dinainte de 1989 au stimulat În consecință manifestările și acțiunile colective după: petiții, crearea de grupuri și asociații, societăți și fundații. Noile forme de solidaritate (expresie devenită notorie prin sindicatul polonez omonim) erau creatoare de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și imposibil de împlinit a soției împăratului pentru Paulinus se confruntă cu apriga dorință de putere a cumnatei sale, Pulcheria. Pledoaria dramatică situează datoria femeii de a naște viață înaintea sentimentului. Ucigând rodul dragostei neîngăduite, Evdochia trăiește o dramă a culpabilității, prelungită în criză mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine este abandonat în favoarea teoretizării dogmatice, care diminuează fiorul poetic al piesei. Lucrările dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină sub control fracturile de adâncime dintre ființa materială și aspirația comunicării cu transcendentul, acutizarea spaimei sau a culpabilității. Atunci când i se acordă spațiu, confesiunea ia aspecte oraculare sau magic-incantatorii, capătă inflexiuni elegiace sau se lasă transpusă în viziuni halucinante, coșmarești. Aceasta în special în Moralizând fără glorie (1970), carte în care profilul poetei apare deplin cristalizat. Viziunea personală
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
sunt atacați: 1) compensarea reprezintă „contracararea unei slăbiciuni reale sau imaginare prin accentuarea unor trăsături dezirabile ori manifestarea unor comportamente de excelență în alte domenii” (Coon, 1983, p. 318); prin acest mecanism de apărare, „subiectul înlocuiește un sentiment intolerabil (inferioritate, culpabilitate) prin alt sentiment (superioritate, merit...) dezvoltate de alte ocazii, inconștient provocate” (Mucchielli, 1981, p. 52). Compensarea reprezintă ca proces centrarea pe propria persoană, ignorându-se variabilele exterioare ale conflictului și urmărindu-se creșterea eficacității proprii pentru a compensa sentimente reale
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
precum și de nivelul sociocultural. Unii părinți nu reușesc să se Împace cu acest gând, nu admit această realitate, o resping, se luptă cu ea, se Înșeală pe ei Înșiși, se amăgesc, caută explicații, uneori forțează unele explicații. În fața sentimentului de culpabilitate, majoritatea acestora vor adopta cele 5 strategii despre care tocmai am vorbit: nevoia de reparație, supraprotecția, culpabilizarea celorlalți, refuzul de a accepta deficiența, nevoia de pedeapsă. Cel mai frecvent, părinții reacționează printr-o Încercare de reparație a situației date; În fața
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
Sudului american - spune S. - au avut meritul de a pătrunde dincolo de legendă, de a desprinde fantezia de adevăr, de a intui tragismul vieții trăite în iluzie și, confruntată mereu cu o realitate contradictorie, de a defini și explora sentimentul de culpabilitate care face din sudist un potențial erou de tragedie”. Criticul urmărește cum s-a format conștiința unei structuri de clasă și de castă, un spirit marcat de instinctul puternic al posesiei pământului, atitudinea de frondă, de reexaminare a preceptelor și
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
mai cuprinzătoare și în același timp mai radicală decât cea a lui Augustin. Ea reflectă o întreagă filozofie creștină, rezumă toate marile teme ale creștinismului: cea a libertății și a liberului arbitru; cea a minciunii și a adevărului; cea a culpabilității și a responsabilității; cea a păcatului și a îndreptării; cea a pieirii și a mântuirii; cea a morții și a învierii. Augustin încheie astfel o perioadă în care diferite poziții teologice și exegetice au contribuit la șlefuirea figurii Anticristului după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etc., până la dăruirea de sine. Darul este dezinteresat, el este o punte de legătură Între persoane, dar și o completare reciprocă. Tendințele de evitare a unei persoane față de ceilalți sunt atitudini psiho-morale care au la originea lor frustrări, complexe de culpabilitate și inferioritate, o anumită imaturitate psiho-morală a Eului, un Supra-Eu slab, nesiguranța de sine, incapacitatea de a se afirma și de a lupta În viață pe căi directe. Cei care prin atitudinile lor Îi evită pe ceilalți sunt persoane nesigure
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și moral, cu un caracter Îndoielnic. Formele de manifestare ale acestor atitudini față de ceilalți sunt minciuna, calomnia, ipocrizia și lingușirea. Le vom analiza În continuare. Minciuna este falsificarea adevărului unei situații de teama acesteia. În spatele minciunii stă un complex de culpabilitate și frica de pedeapsă legată de acesta. Minciuna este expresia nesiguranței, a nesincerității În relațiile interpersonale, dar și incapacitatea de a avea relații sufletești și morale pozitive, de deschidere și apropiere sinceră, de dăruire reciprocă. În sensul acesta, minciuna este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau a convingerilor sale. În acest caz, chiar dacă conștiința refuză aceste acte, ca reprobabile, dacă ele sunt totuși executate de individ, sub presiune sau amenințare, conștiința se va desolidariza de actul comis. Se poate vorbi, În aceste situații, despre o culpabilitate? Este actul acesta perceput ca o vinovăție a persoanei respective În planul conștiinței morale? Nu. A fi obligat să faci ceea ce este Împotriva voinței tale, a principiilor tale morale, este un act care nu-ți aparține, de care te simți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cedează În fața presiunilor și ordonă ca Iisus să fie răstignit. El știe că este nevinovat și, condamnându-l la moarte, Își asumă responsabilitatea morală a condamnării unui nevinovat. Hotărârea lui Pilat a fost luată sub presiunea mulțimii. Pentru a deturna culpabilitatea, Pilat face un act simbolic, asemenea unui ritual purificator; spălându-și mâinile, spune: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră”, iar mulțimea răspunde: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei, 27, 24-25Ă. Prin răspunsul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
purificator; spălându-și mâinile, spune: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră”, iar mulțimea răspunde: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei, 27, 24-25Ă. Prin răspunsul dat actului lui Pilat, mulțimea preia asupra ei culpabilitatea. Ritualic, printr-un transfer proiectiv, culpabilitatea a fost deturnată de la Pilat la mulțime. Aceasta Însă În plan formal, Întrucât Pilat va purta vinovăția morală a condamnării lui Iisus, iar mulțimea va avea, la rândul ei, vinovăția morală a celor care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră”, iar mulțimea răspunde: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei, 27, 24-25Ă. Prin răspunsul dat actului lui Pilat, mulțimea preia asupra ei culpabilitatea. Ritualic, printr-un transfer proiectiv, culpabilitatea a fost deturnată de la Pilat la mulțime. Aceasta Însă În plan formal, Întrucât Pilat va purta vinovăția morală a condamnării lui Iisus, iar mulțimea va avea, la rândul ei, vinovăția morală a celor care, prin presiunea exercitată, au determinat condamnarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aă „situațiile Închise”, care Închid Eul și posibilitățile acestuia, bă „situațiile deschise”, care deschid sau eliberează Eul și posibilitățile acestuia, favorizând capacitățile sale de afirmare. Cazurile de mai sus privesc, pe de o parte, limita impusă persoanei (eșecul, conflictele, Înfrângerea, culpabilitatea, boala, moarteaă sau, dimpotrivă, deschiderea care se oferă persoanei (succesul, realizarea de sine, prestigiu, dominanță, autoritate, putereă. Orice persoană, orice Eu este pus de Împrejurările vieții În situații de tipul celor mai sus menționate. Persoana nu trebuie privită, psihologic, moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
primul rând, conflicte psiho-morale. Ele se datoresc faptului că cele două persoane nu se recunosc reciproc ca aparținându-și una alteia. Ele nu reușesc să aibă o identitate de cuplu comună și, din acest motiv, fiecare va proiecta o anumită culpabilitate asupra celeilalte. Separarea sau desfacerea cuplurilor este, În interiorul ei, o chestiune de conflict psiho-moral. 12 SENTIMENTELE ȘI ASPIRAȚIILE MORALE Cadrul general al problemei În Psihologia Morală trebuie să avem În vedere că manifestările noastre sufletești sunt dublate de o semnificație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
medicale inutile, reduc omul la un simplu obiect sau corp natural, anulând În felul acesta sensibilitatea și sentimentele morale ale persoanei. Pudoarea este polarizată de jos În sus, În raport cu reprezentarea trupului. Ceea ce este „jos” este rușinos, legat de complexe de culpabilitate, vicii, violarea unor secrete individuale, dar și a unor tabuuri impuse de educația morală. Este acel noli me tengere, care pune o barieră Între persoană și lumea externă. Pudoarea este corelată corporal cu spațiul intim al persoanei. Acesta din urmă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
actele noastre sunt În egală măsură psihologice și morale. În sensul acesta, ele sunt de două feluri: aă acte pozitive, urmate de sentimentul Împlinirii datoriei, al bucuriei pentru binele făcut; bă acte negative, care au drept consecință sentimentul penibil al culpabilității sau al păcatului, ceea ce-i provoacă remușcare și căință pentru faptele comise. Cel mai important aspect negativ psiho-moral este vinovăția. Ea are În Psihologia Morală o dublă semnificație: vinovăția dată de comiterea unui act negativ, a unui prejudiciu adus altei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comiterea unui act negativ, a unui prejudiciu adus altei persoane și vinovăția datorită refuzului de a ajuta o persoană aflată În suferință și care ar fi putut fi mult ușurată sau chiar salvată de ajutorul tău. Trebuie să vedem În culpabilitate principalul motiv al căinței și remușcării, ca acte sau ca eforturi sufletești de reparație. În general, un act comis nu mai poate fi decât În parte sau deloc șters. Din aceste motive, actele de reparație au un caracter particular, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
timpului, În ambele situații În raport cu momentul comiterii acțiunii de care persoana se simte culpabilizată. Reparația este și un act simbolic de catharsis, prin care individul caută să se desprindă de efectele acțiunilor sale negative. Aceasta este reparația morală În cazul culpabilității. Ca exemplu de reparație se poate menționa recunoașterea vinovăției sau restituirea unor obiecte furate În scopul eliberării celui care a comis aceste acte de presiunea propriei sale culpabilități etc. Doliul este tot un act reparator cu caracter simbolic și ritualizat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]