209 matches
-
sau o valoare umană recunoscută. Arta descalificării se manifestă În mai multe feluri : a) prin deturnarea atenției de la sarcina comună, utilizând timpul pentru a „câștiga” contra colectivului ; b) prin paralizarea activității grupului, inspirându-le membrilor sentimentul că ei sunt nuli, culpabilizând și victimizând ; c) prin afișarea unei jubilații perverse În fața grupului lipsit de forță ; d) prin manevre defensive, de natură să deturneze grupul de la sarcina sa. El vorbește, totdeauna, pentru a Întrerupe realizarea unei sarcini comune sau pentru a bloca formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
face față atacurilor de panică nocturne, pe care nu le poate preveni. Sentimentul de angoasă și de moarte iminentă este atunci atât de puternic, încât este obligată să-l trezească pe soțul său, lucru care nu rezolvă situația, deoarece se culpabilizează că-l deranjează și se teme ca acesta să n-o părăsească. Sedința de terapie de cuplu o liniștește în legătură cu aceste din urmă gânduri, dar nu înțelege cum de este posibil să apară un atac de panică nocturn. Terapeutul enunță
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ii este rușine de corpul său. Crede că este grasă, mai ales în zona abdomenului, a șoldurilor și a coapselor. Gwen suferă de o depresie clinică de intensitate medie. Ea este tristă, a pierdut gustul pentru viață, este indecisă, se culpabilizează pentru orice, este pesimistă, se simte obosită și se izolează. Se detestă din punct de vedere fizic și crede că este inutilă și stupidă. Are idei suicidare pasive: ar prefera „să adoarmă și să nu se mai trezească pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ofere. Deși îi este foarte teamă, Gwen acceptă. Sedința 6: întâlnire cu părinții Gwen vine cu părinții. Terapeutul îi primește cu căldură și le precizează obiectivele convorbirii. Răspunsuri la întrebări Terapeutul începe prin a răspunde la întrebările acestora. Mama se culpabilizează că nu a observat problemele fiicei sale. Ea ar dori să știe ce ar fi trebuit să facă. Tatăl este neliniștit în legătură cu starea de sănătate a fiicei sale și în legătură cu studiile acesteia. El dorește să știe ce atitudine să adopte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
său, după ce a subliniat pasajele pe care ar dori să le transmită acestora. Gwen este mulțumită de propunere. Identificarea cauzelor La insistențele părinților, terapeutul explică rolul lor ipotetic în dezvoltarea și menținerea problemelor fiicei lor, fiind atent să nu-i culpabilizeze ci să-i îndrume să-și mobilizeze cât mai bine resursele lor parentale pentru a-și ajuta fiica să facă față problemelor. Sedința 7 Bilanțul întâlnirii Sedința începe printr-un bilanț al convorbirii cu familia. Gwen este mulțumită să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe parcursul terapiei. Comportamentul problemă Carolyn dezvăluie problemele sale: mai puțină dorință, durere la penetrare, decepție la dispariția erecției, diminuarea excitației în timpul raportului sexual deoarece se întreabă dacă uscăciunea vaginală nu contribuia și ea la apariția diserecției soțului său. Ea se culpabilizează că nu spune nimic și chiar pentru faptul că-i imputează soțului său întreaga problemă, deși știe că neplăcerile sunt comune, chiar dacă sunt mai vizibile în cazul lui Hubert. Consecințe personale Consecințele personale sunt evitarea și o agresivitate manifestată față de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai ridicată, comportamentul părintelui fiind apreciat ca semn de afecțiune în universul copilului. Nevoia de dragoste parentală îl poate face pe copil să admită că ceea ce i se întâmplă este normal și pentru a justifica actele părinților, copilul se va culpabiliza și-și va spune că merită un astfel de tratament pentru că părinții vor ca el să devină o persoană normală. Atitudinea negativă a părinților poate fi însă percepută dureros de către copil. Pentru cei mai mici, atitudinea negativă a părinților intensifică
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
numele nostru al tuturor celor de azi în fața generațiilor de mâine. Deci cotidian catolic român în capitala țării, cu sprijinul tuturor forțelor active ale bisericii române catolice mai înainte de toate!"922. Responsabilitatea acțiunii a fost plasată într-un timp istoric, culpabilizând pe cei responsabili de eșec față de generațiile viitoare, care ar fi avut de suferit dacă acest proiect nu se realiza. A existat o abordare diferită a uniților, ce au avut un plan comun în privința dezvoltării presei, principii clare și un
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
bine”. Ceea ce a vrut Freud să spună a fost că indiferent de modul în care se comportă părinții, copiii vor avea oricum nevoie să se dezică de ei la un moment dat, găsindu-le neajunsuri și vini. Mulți părinți se culpabilizează pentru numeroasele certuri și neînțelegeri cu copiii lor adolescenți, considerându-se incapabili și nepricepuți în a administra această relație. În realitate, această relație, părinte-adolescent, este prin definiție, aș spune, împovărată de fricțiuni, rebeliuni, explozii emoționale, reproșuri și învinuiri reciproce. După cum
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]