364 matches
-
ce reflecta idealurile spirituale, cât și unul estetic, ce reflecta idealurile de armonie și frumusețe umană. În acest sens, înfățișarea zeiței Atena, spre exemplu, putea fi considerată atât o expresie idealizată a figurii umane, cât și întruchiparea vizuală, cu semnificații cultice, a zeiței înțelepciunii. Dintre cei mai cunoscuți creatori ai Antichității grecești, remarcăm numele sculptorului Fidias, supranumit și făcătorul de zei, ale cărui lucrări au servit multă vreme ca model de înfățișare plastică a divinității, artistul reușind să mute sursa sacralității
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
principii canonice stabile, care persistă până în zilele noastre. În final, importanța procesului iconoclast a mai constat și în fundamentarea teologică a icoanelor precum și în oficializarea statutului de artist iconograf, ca promotor al imaginilor sacre, cu multiple funcțiuni, atât de ordin cultic și artistic, cât și didactic 387, servind la o mai bună înțelegere a esențelor dogmatice. Să revenim însă la șirul istoric al artei creștine, concentrându-ne atenția asupra perioadei cuprinse între anii 500 și 1000 d.Hr., interval de timp
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
actual. În ce privește însă actuala cercetare, ne vom concentra atenția numai asupra noțiunii de artă sacră, care pare a fi termenul cel mai frecvent utilizat, indiferent că este vorba de cultura creștină, islamică, budistă, sau de oricare altă zonă a manifestărilor cultice. În elaborarea succintei noastre încercări de definire a acestei expresii, vom porni de la cele două accepțiuni majore filosofică și religioasă pe care conceptul sacrului le cunoaște, noțiunea de artă sacră comportând, la rândul său, o serie de definiții, unele cu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de intermediere a prezențelor spirituale, ce relaționează umanul cu lumea divină 486. Psihiatrul și psihanalistul francez Serge Tisseron sublinia într-un studiu dedicat acestor probleme că, în societățile tradiționale, operele sacre nu pot fi separate de riturile, dogmele și manifestările cultice ale respectivelor culturi 487. Totodată, acesta observa că procesul de simbolizare prin care este invocată prezența divinității în operele de artă comportă în permanență trei aspecte complementare iconic, gestual și verbal -, ce reflectă raporturile dintre creația artistică de factură sacră
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prezentului. Pe de o parte, prima dintre aceste situații este cea a prezenței tot mai multor lucrări ale artei sacre autentice, opere ale maeștrilor diferitelor perioade artistice, în special ale trecutului, în cadrul muzeelor, în spații eminamente laice, lipsite de funcțiunea cultică pe care o aveau locașurile sacre cărora le erau destinate inițial aceste valoroase creații. Explicația generală asupra acestui fapt fusese dată, de altfel, chiar de criticul și filosoful Arthur Danto, care afirmase că "muzeul este un câmp ce poate fi
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
descrise este inversă celei prezentate în cazul anterior, când făceam referire la consacrarea spațiului expozițional prin prezența operelor de artă sacră în el. În acest caz, spațiul sacru este cel care oferă o viziune diferită asupra operelor, lucrările expuse în cadrul cultic cunoscând alte valențe datorate tocmai acestui aspect -, decât în condițiile expunerii lor într-un mediu expozițional clasic, în galerie sau muzeu. Cu alte cuvinte, în aceste condiții, spațiul sacru este cel care consacră creația artistică, laică sau religioasă, oferindu-i
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pentru a aduce în earoadele „primirii Duhului celui ceresc”. „Credința cea adevărată”pe care a aflat-o acolo este trăirea credinței mărturisită în Simbol,care îl însoțește și după aceea în viața de toate zilele, El este prezent întoată lucrarea cultică a Bisericii, în săvârșirea celorlalte Sfinte Taine,apoi a ierurgiilor și în slujba celor 7 Laude. Realitatea Bisericii descrisă în Simbol este aceea a peceții SfinteiTreimi. Biserica este sfântă, fiind Trupul naturii umane îndumnezeite a lui Hristos și a celor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
geneza, edenul), ale miturilor escatologie (sfârșitul lumii, apocalipsa, diluviul), nemurirea, infernul, problema răului etc. Preluând clasificarea tematică a Christinei Renard-Cheinisse, care identifica șase teme majore prin care aspectul religios este abordat în genul SF (demistificarea, descrierea religiilor prin prisma ceremoniilor cultice, aculturația religioasă, valorizarea gândirii magice și a practicilor vrăjitorești, experiența mistică și speculațiile teologice și metafizice), autorul francez întocmește o listă mai detaliată a temelor religioase din producțiile SF: religii ale extratereștrilor, religii viitoare, alte planete ca destinații pentru misionariat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a înscris într-o foaie proaspăt desprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărui personalitate, spre sfârșitul deceniului al optulea, ajunge să eclipseze restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca marele antreprenor politic în materie de inovație cultică. El este cel care l-a canonizat pe Lenin, îmbălsămându-i trupul și prin aceasta i-a conferit "viață politică unui trup mort" (după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat legitimitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
momentul de răspândie ideologică din 1971, care a re-focalizat direcția propagandei de stat de pe imaginea lui Lenin pe cea a noului secretar general al PCR. Ediția din 1979 a aceluiași manual de Istoria Patriei reflectă în mod eclatant această mutație cultică: locul portretului lui Lenin a fost luat de cel al "tovarășului Nicolae Ceaușescu, președinte al R.S.R." (1979, p. 183). De remarcat este progresia constantă a cultului ceaușist, care a avut o evoluție graduală mai curând decât o dezvoltare fulminantă. În
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ceaușiste fost învestit cu centralitate comemorativă, figura liderului iradiindu-se din această poziție centrală pentru a pătrunde în și subordona sieși toate evenimentele din trecut aflate pe agenda politică a aducerii aminte. Cultul partinic. Partidul devine de asemenea subiectul devoțiunii cultice. Dacă cultul personalității constituie o specie a cultului eroilor (hero worship), cultul partinic poate fi înscris în clasa cultului instituțional din care fac parte cultul ecleziastic (a instituției bisericii) și cultul monarhic (a instituției regalității). Cultul personalității poate fi interpretat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului cultic se bazează astfel pe o charismă artificială, extrinsecă, al cărei sediu rezidă în mijloacele propagandistice și nu în calitățile interne ale subiectului carismatic. În schimb, cultul partinic se bazează pe construcția ideologică a charismei instituționale. Partidul, ca avangardă a clasei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a timpului ca așezămintele spitalicești care se construiau În a doua jumătate a secolului al XVIIIlea și chiar mai târziu, să includă un paraclis sau capelă de incintă, ca loc de Închinăciune pentru pacienți și personal și pentru diverse servicii cultice atât de necesare celor În suferință. Mărturia existenței acestui loc de Închinăciune, chiar de la Înființarea spitalului, ne-o oferă Gheorghe Ghibănescu În scrierile sale din care cităm; „pi locul acesta găsindu-se țintirim vechiu și din hrisoavele domnești a târgului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
în arhitectura românească (București: Meridiane, 1983), pp. 83-4. 5 Ibidem. 6 G. M. Cantacuzino "Modernismul și arhitectura românească", Revista Fundațiilor Regale 11/1935, pp.683-6, preluat în op. cit, pp.86-90. 7 Ibidem. 8 Probabil mult mai eficient (din perspectivă cultică), efortul de a dota cartierele locuite de populație ortodoxă cu biserici de parohie ar fi costat statul român sume echivalente. 9 Pentru mai multe detalii asupra acestui exemplu, trimit cititorul la capitolul I din cartea mea Power, Play and National
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
da după învățăturile evangheliei și mai puțin după anumite prescripții și porunci ale Vechiului Testament. Desigur, se știe că legea veche interzicea idolatria și confecționarea sub orice formă a idolilor 16, dar nu este mai puțin adevărat, că în ambianța cultică era îngăduit simbolul, mai ales cel de factură orientală cu sens decorativ, dar și cel figurat, chiar cu rol evocativ sau revela‑ tor. De asemenea simbolurile din Vechiul Testament aveau și funcție profetică pentru că ele slujeau unei imagini și umbre a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere, de credințele și de "profesiunile" care transformă în timp "ideologia" vânătorii într-una predominant pastorală. Această mărturie din cronica lui Ureche - ritualul întemeierii statale) - include și ea narațiunea vânătorii arhetipale și descrie înființarea unei vetre de civilizație într-un
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cărui personalitate, spre sfârșitul deceniului al optulea, ajunge să eclipseze restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca marele antreprenor politic în materie de inovație cultică. El este cel care l-a canonizat pe Lenin, îmbălsămându-i trupul și prin aceasta i-a conferit "viață politică unui trup mort" (după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat legitimitatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
momentul de răspândie ideologică din 1971, care a re-focalizat direcția propagandei de stat de pe imaginea lui Lenin pe cea a noului secretar general al PCR. Ediția din 1979 a aceluiași manual de Istoria Patriei reflectă în mod eclatant această mutație cultică: locul portretului lui Lenin a fost luat de cel al "tovarășului Nicolae Ceaușescu, președinte al R.S.R." (1979, p. 183). De remarcat este progresia constantă a cultului ceaușist, care a avut o evoluție graduală mai curând decât o dezvoltare fulminantă. În
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ceaușiste fost învestit cu centralitate comemorativă, figura liderului iradiindu-se din această poziție centrală pentru a pătrunde în și subordona sieși toate evenimentele din trecut aflate pe agenda politică a aducerii aminte. Cultul partinic. Partidul devine de asemenea subiectul devoțiunii cultice. Dacă cultul personalității constituie o specie a cultului eroilor (hero worship), cultul partinic poate fi înscris în clasa cultului instituțional din care fac parte cultul ecleziastic (a instituției bisericii) și cultul monarhic (a instituției regalității). Cultul personalității poate fi interpretat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului cultic se bazează astfel pe o charismă artificială, extrinsecă, al cărei sediu rezidă în mijloacele propagandistice și nu în calitățile interne ale subiectului carismatic. În schimb, cultul partinic se bazează pe construcția ideologică a charismei instituționale. Partidul, ca avangardă a clasei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe argila încă umedă, gravuri cu linii simple, linii striate, raclaje, reprezentând bovidee, bizoni, cai, cervidee, mamuți, urși, feline, chiar păsări. (Colectiv, 1984 b, p. 514-520). Toți exegeții acceptă ideea existenței unor rituri și ritualuri magice, religioase, care presupuneau sacrificii cultice, chiar a unor elemente patologice, considerate tot elemente cultice, sau ca reprezentând un cod, un “limbaj” mutual, un “joc al degetelor ce asigura exprimarea sau expresia diferitelor teme” (A. Leroi-Gourhan, 1990) (Colectiv, 1984 a, p. 119-121). Ca și în grota
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
striate, raclaje, reprezentând bovidee, bizoni, cai, cervidee, mamuți, urși, feline, chiar păsări. (Colectiv, 1984 b, p. 514-520). Toți exegeții acceptă ideea existenței unor rituri și ritualuri magice, religioase, care presupuneau sacrificii cultice, chiar a unor elemente patologice, considerate tot elemente cultice, sau ca reprezentând un cod, un “limbaj” mutual, un “joc al degetelor ce asigura exprimarea sau expresia diferitelor teme” (A. Leroi-Gourhan, 1990) (Colectiv, 1984 a, p. 119-121). Ca și în grota Chauvet, s-a constatat stăpânirea tehnicii pulverizării culorii lichide
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
obligativitatea imaginii interzise, canon respectat cu strictețe în arta paleolitică și eneolitică, ceea ce ne apropie, din nou, de textul scripturistic. Prezența unui număr sporit de statuete, la Grimaldi, unde s-au descoperit și morminte de copii, probează existența unor locuri cultice importante pentru manifestările religioase ale vremii. Grota Paglicci, Italia, a fost descoperită și cercetată începând din a doua jumătate a secolului trecut. A fost locuită, ca și alte numeroase stațiuni, începând din Paleoliticul inferior, dar Gravettianul de aici se remarcă
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
s-a realizat în grota Chauvet, cu aproximativ 17 milenii în urmă. În prezent sunt cunoscute și alte numeroase locuiri paleolitice în grote sau în așezări deschise, care ar putea fi incluse în categoria sanctuarelor datorită creațiilor artistice cu rol cultic. Ne referim la grotele din Franța, Spania, Italia, dar și la așezările de la Molodova sau Cosăuți, pe Nistru, în R. Moldova, poate chiar Mitoc și Piatra Neamț-Poiana Cireșului, cu bogate și variate obiecte de artă parietală, respectiv mobiliară, îndeosebi pe
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]