365 matches
-
de la culture, în „Le roseau d’or” Nr. 10 și în Der Sinn des Schaffens. ) Cultura ne apare astfel ca o iradiație din flacăra adorării lui Dumnezeu, ca o concretizare în forme obiective a esenței religioase. Scânteile răspândite din vatra cultică a credinței au aprins energiile creatoare de cultură. Sau, cum zice Burckhardt: „Numai religia și cultul au adus acele sărbătorești avânturi în suflet, care au fost în stare să insufle tuturor acestora (artelor spontane) cea mai înaltă posibilitate; ele cele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe pământ de unde s-a ridicat la cer din pricina răutății omenești. Atunci a învățat pe oameni cum să-și întemeieze familia, cum să-și lucreze armele și uneltele de care au nevoie. Cu alte cuvinte, în acesta formă de organizație cultică a credinței monoteiste, nu numai că manifestările culturale apar și se rânduiesc în mod spontan ca expresii ale sentimentului religios, dar însăși ideea de civilizație și de cultură e socotită ca inspirată direct de Dumnezeu. E de altfel convingerea obștească
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bine poziția religiei față de cultură. Se poate vorbi în creștinism de o divinizare a culturii? Aparențele ar putea să ne înșele, de vreme ce există o arhitectură sacră, o muzică sacră, o înțelepciune sacră, o știință sacră; și chiar vasele și odoarele cultice sunt sacre. Dar aceste multiple forme sacrale ale culturii, care participă la cult, nu trebuie să ne inducă în eroare. Care este sâmburele cultului? E unirea sufletului cu Dumnezeu. Liturghia culminează în euharistie, care e împărtășirea cu Hristos, adică taina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
subtilitate psihologică, Ioan Climax nu-1 ridică pentru a conclude la scoaterea artei din cult, ci pentru a ilustra urmările neatenției în actul religios al sufletului. Căci nu melodia e pricina abaterii, ci slăbiciunea morală a celui care o cântă. Arta cultică e parte integrantă a vieții religioase, ca funcție mijlocitoare, recunoscută și consfințită de întreaga ortodoxie. Dar atunci, materialitatea formelor ei nu e în contradicție cu spiritualitatea religiei ? Dacă am acorda gravitate acestei întrebări, ar trebui să mergem mai sus și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din libera conștiință religioasă și are un caracter facultativ. Un arhitect nu poate construi o biserică după bunul lui plac, ci numai în stilul la care îl obligă autoritatea bisericească. Arta lui, în cazul acesta, e o artă sacrală sau cultică. Dar un romancier de inspirație religioasă poate să-și construiască romanul exclusiv după normele artei lui, din moment ce opera lui nu e destinată cultului. În istoria ortodoxiei, atât cultura bisericească ori sacrală cât și cultura religioasă în sens mai larg se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ultima statuie cunoscută în istoria artei, aceea a unui împărat bizantin, cu crucea în mână, dar fără identitate, datează din veacul al Vll-lea. Cu toate acestea Biserica ortodoxă nu exclude sculptura. Dacă ea nu practică pe cea monumentală, cu destinație cultică, lucrul acesta îl înțelegem nu atât din interdicția, care vane din Vechiul Testament: „Să nu-ți faci ție chip cioplit!”cât din împrejurările istorice, în care creștinismul avea de luptat cu păgânismul Eladei, care diviniza statuile. Poporul grec, care deține în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
monumentală, din aceste motive care au devenit tradiție, ortodoxia n-a exclus arta sculpturii. Ea o practică în diferitele forme decorative, de la dăltuirea savantă a pietrei ce participă la arhitectură până la aurăriile și argintăriile ce îmbracă icoanele, cărțile și odoarele cultice; și o practică deopotrivă în basoreliefuri și în miniaturile de ivoriu, lemn și alte materii, care înfloresc cu o finețe și cu un gust fără pereche felurite obiecte necesare vieții religioase. Din această tradiție a sculpturii miniaturale, decorative, se trage
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
necesare vieții religioase. Din această tradiție a sculpturii miniaturale, decorative, se trage îndeletnicirea acelor călugări, care fac și azi minunate jucării sacre din lemn cioplit. Restricția și nu excluderea în ce privește sculptura se observă și în ce privește muzica socotită în funcția ei cultică. E ocrotită muzica vocală și nu sunt admise instrumentele muzicale, cum sunt admise în catolicism și în protestantism. Din punct de vedere al purității sentimentului religios, restricția e întemeiată. Pentru ortodoxie, muzica e vorbire cântată. Textul liturgic e o convorbire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ignoră programatic punctul de vedere creștin, când nu-l combate direct. Actualizarea lui în această a doua parte a cărții noastre, fie și numai în mod sumar, răspunde unei necesități de orientare. Orientare nu numai în sensul strict al artei cultice, dar și în sensul mai larg al culturii contemporane. Prin complexul de tendințe, mai toate ostile sau indiferente spiritului creștin, pe care le afirmă cultura contemporană, ea solicită din partea noastră o atitudine atentă și critică. Complexul acesta de tendințe dă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
două procese cu totul diferite: procesul formativ al stilului instituțional, al stilului sacru bizantin, cu procesul formării culturii folclorice a popoarelor ortodoxe. Ortodoxia, zice dânsul, nu lucrează asupra sufletelor pe calea logică a convingerii individuale; caracterul ei e prin excelență cultic; esența ei deci se insinuează în om pe calea subconștientului, voind să spună, desigur, pe calea sentimentului. Credinciosul e astfel încadrat pe neobservate, în chip firesc, în marele organism al făpturii, străbătut sofianic de transcendentul care coboară. Pe această cale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cuvinte, se poate descifra sau măcar intui din configurația simbolică a unui tablou. Pictura bizantină înfățișează până azi în chip convenabil anumite enigme ale credinței, pe care teologia a uitat cum să le dezlege. La fel cu marea poesie cultică, aceea care se cântă în Biserica răsăriteană, în ea e reprezentată, cu o amploare care întrece cărțile docte, dogma mântuirii. Alcătuitorul acestei cărți a cercetat aproape toate muzeele Europei, precum a ascultat aproape toată muzica superioară ce s-a scris
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de răspunsul pe care îl dă religia creștină, în prezentarea și înțelegerea ei curentă, la întrebarea „Ce putem spera?”. Este vorba de promisiunea fericirii veșnice, drept răsplată a vieții virtuoase pe acest pământ. În opoziție cu ceea ce Kant numește „religia cultică”, religia în care datoria este văzută ca o obligație a omului față de Dumnezeu, în „religia morală pură” împlinirea datoriei este o obligație a omului față de sine însuși, ca ființă rațională. Kant afirmă explicit că cel care își face datoria „de dragul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bună apucare a sa (acest gurgui având, mai mult ca sigur, un corespondent și în partea ruptă din vechime). Prin proporționarea echilibrată, prin atenta și realista reliefare a detaliilor anatomice, credem că e vorba de un vas cu destinație specială, cultică, cel mai probabil un vas folosit la libațiile diferitelor manifestări legate de cultul fertilității și fecundității, aduse de comunitățile neoliticului timpuriu din arealul anatoliano-balcanic. Vasele antropomorfe întruchipau femeia cu toate atributele sale, „femeia-mare divinitate-glie” și jucau un rol esențial în
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
germinativ asupra căruia se revarsă energiile creatoare ale zeității. X Statuetele aparținând culturii Dudești, deși sunt puțin numeroase, pot oferi, totuși, o serie de informații cu privire la maniera de modelare, la stabilirea unor tipologii sau chiar referitor la identificarea unor teme cultice. Tratarea simplistă a capului sub forma unei coloane, reprezentarea trunchiului plat sub formă romboidală și a brațelor ca niște prelungiri laterale (Planșa I/6, 9, 10), marcarea sânilor prin două proeminențe, accentuarea feselor și a șoldurilor, sau evidențierea stării de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
culturii Dudești, am încercat să evidențiem faptul că o analiză “primară” a tuturor datelor care au în vedere diversitatea tipologică și morfologică și mai ales posibilitatea unei anumite categorii plastice de a materializa un aspect al fenomenului religios prin intermediul temelor cultice nu ne permit cel puțin, la ora actuală, să oferim o explicație general valabilă pentru toate creațiile artistice cu conotații cultice. O abordare metodologică a fenomenului vieții spirituale dintr-o perspectivă pluridisciplinară ar permite „decodificarea” acestuia și identificarea acelor canoane
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
morfologică și mai ales posibilitatea unei anumite categorii plastice de a materializa un aspect al fenomenului religios prin intermediul temelor cultice nu ne permit cel puțin, la ora actuală, să oferim o explicație general valabilă pentru toate creațiile artistice cu conotații cultice. O abordare metodologică a fenomenului vieții spirituale dintr-o perspectivă pluridisciplinară ar permite „decodificarea” acestuia și identificarea acelor canoane impuse de sacralitatea vieții care au determinat comunitățile preistorice să-și reprezinte dieux d’argile conform propriilor motivații magice și religioase
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
a timpului ca așezămintele spitalicești care se construiau În a doua jumătate a secolului al XVIIIlea și chiar mai târziu, să includă un paraclis sau capelă de incintă, ca loc de Închinăciune pentru pacienți și personal și pentru diverse servicii cultice atât de necesare celor În suferință. Mărturia existenței acestui loc de Închinăciune, chiar de la Înființarea spitalului, ne-o oferă Gheorghe Ghibănescu În scrierile sale din care cităm; „pi locul acesta găsindu-se țintirim vechiu și din hrisoavele domnești a târgului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
că sectele resping majoritatea stilurilor de viață, precum și setul de valori existent într-o societate. Ele urmăresc să răspundă unor nevoi fie individuale, fie de grup, resimțite ca păreri impuse de o societate sau de către sistemul religios dominant. Dincolo de fațada cultică, sectele desfășoară activități ce țin de militantismul politico social, având contingențe cu acumularea sistematică de informații prin structuri specializate ilegale și chiar cu terorismul internațional. Secta, numită în limbaj teologic erezie, denumește și învățătura greșită care stă la baza ruperii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a tipărit o lucrare intitulată: Hat die Urkirche die Kindertaufe geübt?, în care aduce probe documentare care arată că spre sfârșitul veacului I a. Chr., iudeii au ajuns la ideea că păgânii sunt „prihăniți” nu numai din punct de vedere cultic - ca unii care se închinau „făpturii”, adică idolilor și nu Făcătorului a toate, ci și personal, fiecare în parte. De aceea, atunci când erau acceptați în rândurile prozeliților, ei erau supuși unui dublu ritual: circumciziunea, care spăla necurăția obștească, cultică, a
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
vedere cultic - ca unii care se închinau „făpturii”, adică idolilor și nu Făcătorului a toate, ci și personal, fiecare în parte. De aceea, atunci când erau acceptați în rândurile prozeliților, ei erau supuși unui dublu ritual: circumciziunea, care spăla necurăția obștească, cultică, a păgânilor și botezul, baia de curățire care spăla prihana personală a fiecăruia dintre ei. Acest „botez al prozeliților” a fost instituit și practicat pe temeiul unor dispoziții destul de cuprinzătoare ale Legii mozaice, ca cea din Numeri 15, 14-16 (care
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
În folclorul nostru, el poartă pecetea mitologiei autohtone. Caracterul magic al acestei specii a determinat conservarea unui mare număr de elemente străvechi. Structura d. apropie textul de epica rituală, recitarea amintește de incantație, apelurile către supranatural stabilesc relații cu poezia cultică, prezența fantasticului și finalul optimist trimit la basm, personajele din mitologia creștină la legendă etc. Valoarea artistică a speciei sporește datorită acumulărilor de experiență poetică din mai multe epoci. Cei care au practicat d. vreme îndelungată au căpătat o ușurință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
Își face simțită prezenta Sa Harică, activă prin Sfintele Taine. Sfintele Taine sunt lucrări vizibile, acte personale ale Mântuitorului, În vizibilitatea pământească, prin mijlocirea cărora ,,ne Întâlnim cu Omul preamărit Iisus” și prin care venim ,, În contact viu cu misteriul cultic sfințitor al Lui Hristos’’. Prin Sfintele Taine simțim o anumită putere, o anumită forță ce lucrează asupra ființei omenești și anume aceea a harului care se pogoară asupra creștinului. Tainele sunt sinteza cea mai minunată a pedagogiei divine pornite În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Edvica Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92291]
-
semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă 1. „Individualismul intramundan”2 condamnă reducția Scripturii la o simplă textualitate 3. De la abandonarea tradiției ca mediu al experienței cultice se ajunge apoi la recuzarea tradiției ca obiect de reflecție culturală 4. Recuzarea temelor tradiției creștine este exemplificată de numeroase atitudini care descriu tabloul clinic al modernității. În arta picturală, bunăoară, asistăm la tranziția de la icoană la tabloul religios (e.g.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
secolul al VI-lea, cînd au apărut limbile romanice, limba latină literară a continuat să fie folosită ca limbă de cult și ca limbă a culturii, fenomenele culturale fiind, de altfel, atunci în mare parte în relație nemijlocită cu cele cultice, iar uneori depinzînd chiar de acestea. De aceea, bogăția și varietatea culturală specifice vechilor latini s-au limitat treptat la cîteva forme de manifestare, important fiind îndeosebi faptul că, prin continuarea latinei, s-a menținut în mare măsură comunicarea interetnică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura și chiotul cu melosul de colindă, cu formule de incantație magică. Modalitățile expresive diferă de la poet la poet, dar, mai mult decât atât, nu toți tradiționaliștii (prin sursa inspirației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]