227 matches
-
cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În unele părți, atunci când evangheliarul lipsește (în timpul procesiunii sau citirii), se pune o cruce peste antimis
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
la Liturghie doar un agneț, cub mic decupat dintr-o pâine. Pentru a copia ostiile din ritul latin, se vor introduce miridele, bucățele sau firimituri. Credincioșii nu vor mai putea primi pâinea euharistică pe palme, nici bea din potir, ci cuminecarea laicilor se va face cu lingurița. Sfântul Ioan din Damasc ia octoihul sirian occidental și-l prescurtează. Această formă va deveni octoihul bizantin duminical. Mai târziu acest octoih bizantin va fi completat, pentru a avea cântări și pentru celelalte zile
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
De aceea anumite comunități ortodoxe de rit bizantin din Occident au fost mult marcate de reforma liturgică petrecută în Biserica romană datorită sinodului al II-lea de la Vatican. Astfel multe comunități ortodoxe din Apus au regăsit elemente vechi ale ritului: cuminecarea deasă (în fiecare duminică sau zilnic), împărtășirea fără linguriță, cântarea întregii liturghii cu voce tare, privegherea pascală veche, săvârșirea botezului și mirului sau a cununiei în cadrul liturghiei, etc. În același timp, sinodul al II-lea de la Vatican poruncește Bisericilor răsăritene
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
se cuminecau toți credicioșii, se pregătea toată pâinea liturgică (prescura), fără a fi tăiată, apoi se turna în potir vinul și apa. Mai târziu s-a ajuns ca să fie tăiat doar agnețul, un cub extras din prescură, care ajungea pentru cuminecarea clerului. Sub influența «ostiilor» din ritul latin, pentru cuminecarea credincioșilor s-a început a se tăia din prescură alte părticele separate, ceea ce contrazicea conceptul de «o unică pâine și un potir unic». Astfel, începând cu secolul al XVII-lea, aceste
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
prescura), fără a fi tăiată, apoi se turna în potir vinul și apa. Mai târziu s-a ajuns ca să fie tăiat doar agnețul, un cub extras din prescură, care ajungea pentru cuminecarea clerului. Sub influența «ostiilor» din ritul latin, pentru cuminecarea credincioșilor s-a început a se tăia din prescură alte părticele separate, ceea ce contrazicea conceptul de «o unică pâine și un potir unic». Astfel, începând cu secolul al XVII-lea, aceste părticele suplimentare nu au, decât o valoare simbolică. Ele
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
începând cu secolul al XVII-lea, aceste părticele suplimentare nu au, decât o valoare simbolică. Ele se taie întru pomenirea alor personaje, dar ele nu sunt oferite și sfințite, decât la ruteni. Pe alocurea, mlekiții încă decupează alte părticele pentru cuminecarea credincioșilor, iar aceste părticele se pun pe un alt disc. Totuși, s-a dezvoltat un simbolism al discului, încât el este icoana întregii Biserici. Agnețul («mielușelul») îl închipuie pe Iisus; la dreapta lui stă părticica ce o închipuie pe fecioara
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
ori antidoron sau eulogii), ce urmează a fi împărțite credincioșilor ce nu se cuminecă. Slavii folosesc cinci prescuri, iar grecii doar una. Agnețul are patru părți: IC («Iisus») - XC («Christos») - NI - KA (în greacă "nika"= «învinge»). La frângerea pâinii, înainte de cuminecare, părticica IC va fi pusă în potir. Pentru a nu aglomera potirul, liturgiștii contemporani nu pun în potir decât o firimitură smulsă din părticica IC. Părticica XC va fi tiată în atâtea bucăți câți clerici, și cu aceasta se vor
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
contemporani nu pun în potir decât o firimitură smulsă din părticica IC. Părticica XC va fi tiată în atâtea bucăți câți clerici, și cu aceasta se vor cumineca clericii. Părticelele NI-KA vor fi tăiate în mai multe bucățele, pentru cuminecarea credincioșilor. Ceea ce e specific în ritul bizantin: crezul se rostește între aducerea darurilor și anaforă; ofertoriul a fost deja făcut la proscomidie, deci darurile se pun pur și simplu pe antimis, în amintirea punerii lui Iisus în mormânt. Părțile liturghiei
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
se sfințește de obicei de către episcopii în sobor, și mai rar de către vreun episcop singur. Ritul bizantin folosește pentru liturghie pâine dospită și sărată; cât despre potir, se folosește vin amestecat cu apă, dar apă caldă (ζεόν) se toarnă înainte de cuminecare, obicei de susbtituire a practicii medievale de a fi încălzit potirul pe o găleată de cărbuni aprinși. Liturghia euharistică se face pe masa euharistică ("sfânta masă" sau "altarul") pe care se trebuie să se afle antimisul desfăcut. Pentru spovadă se
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
România. La baza acestor reforme au stat diferiți patriarhi melkiți, precum și preacuviosul Nicolae Sayegh, protoegumen al Mănăstirii Sfântului Ioan din Șueir (Orientul Mijlociu). Ritul melkit are câteva merite și cu privire la celebrarea euharistiei. Mai întâi de toate, melkiții au scos lingurița de la cuminecare, iar cuminecarea se face prin îngingere. De asemenease folosesc mai multe agnețe dreptunghiulare. Cât privește rugăciunile rostite de preot, ele se spun cu voce tare, și nu în taină. Sunt scoase ecteniile pentru catehumeni, precum și jumătate din ectenia peste daruri
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
baza acestor reforme au stat diferiți patriarhi melkiți, precum și preacuviosul Nicolae Sayegh, protoegumen al Mănăstirii Sfântului Ioan din Șueir (Orientul Mijlociu). Ritul melkit are câteva merite și cu privire la celebrarea euharistiei. Mai întâi de toate, melkiții au scos lingurița de la cuminecare, iar cuminecarea se face prin îngingere. De asemenease folosesc mai multe agnețe dreptunghiulare. Cât privește rugăciunile rostite de preot, ele se spun cu voce tare, și nu în taină. Sunt scoase ecteniile pentru catehumeni, precum și jumătate din ectenia peste daruri (între heruvic
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
dreptunghiulare. Cât privește rugăciunile rostite de preot, ele se spun cu voce tare, și nu în taină. Sunt scoase ecteniile pentru catehumeni, precum și jumătate din ectenia peste daruri (între heruvic și sărutarea păcii), dar rămân celelalte. Răspunsul la ectenia după cuminecare este: "Mărire ție, Doamne, mărire ție" în loc de "Kyrie eleison". Mai există multe alte diferențe, toate legate de pompa liturgică. Ritul bizantin, așa cum se face de către români, e o curioasă împletire a elementelor slave cu cele grecești, dar și cu influențe
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
apariția încă din trecutul îndepărtat a așezărilor omenești deși a durat oficial atât de mult totuși nici măcar un singur foc nu a fost vreodată tras aceste semne hiragana se numesc furigana mai întâi de toate melkiții au scos lingurița de la cuminecare iar cuminecarea se face prin îngingere nu au impus populației locale nici limba lor am avut mulți predecesori dar istoria nu poate să ne ofere exemplul unei vieți pur spirituale dezvoltarea acestei discipline a fost stimulată de alte discipline conexe
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
din trecutul îndepărtat a așezărilor omenești deși a durat oficial atât de mult totuși nici măcar un singur foc nu a fost vreodată tras aceste semne hiragana se numesc furigana mai întâi de toate melkiții au scos lingurița de la cuminecare iar cuminecarea se face prin îngingere nu au impus populației locale nici limba lor am avut mulți predecesori dar istoria nu poate să ne ofere exemplul unei vieți pur spirituale dezvoltarea acestei discipline a fost stimulată de alte discipline conexe ca magnetohidrodinamică
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
dintre care cele mai multe erau pseudoepigrafe, reclamându-se de la marii dascăli imediat următori perioadei de persecuție. Astfel creștinii au început să-și spovedeascä și păcate mai ușoare, iar spovedania auriculară s-a generalizat, devenind, în secolul al IX-lea, condiție necesară cuminecării. În secolul al XVI-lea, Carol Boromeu va inventa confesionalul, un scaun de spovadă în formă de dulap. În Răsărit, spovedania se va practica fie în diaconin, fie în fața unei icoane din nartex. Din punct de vedere liturgic și sistematic
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
cuvântul «misă» are cu totul altă desemnare. Începând cu Evul Mediu târziu, în comunitățile protestante se mai folosesc.Însă, în zilele noastre, expresiile: cina Domnului sau sfânta Cină, făcând aluzie la Cina cea de Taină se utilizează din ce în ce mai puțin . Cuvântul cuminecare (din latină "communicari") își are originea în scrierile apostolului Pavel, însă desemnează cu precădere actul “tainei”, decât slujba în sine, deși nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
armeni, în secolul al VI-lea, de către ritul maronit, apoi s-a răspândit, între secolele al VIII-lea și al XII-lea, și în Occident. În secolul al XI-lea se pune problema felului de pâine ce trebuie folosită la cuminecare. Aceasta dă naștere la renumita controversă dintre bizantini și latini, ce constituie unul din punctele florentine. În urma lucrărilor lui Anselm de Canterbury, Biserica Catolică, la Conciliul de la Florența, decide că ambele feluri de pâine sunt valabile, dar că fiecare rit
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
doar clerului. După conciliul Vatican II, se permite din nou împărtășirea sub ambele elemente, dar nu e o obligație. Dacă pâinea liturgică nu mai pune probleme la nivel interconfesional, o problemă acută la nivel ecumenic e lipsa de obligativitate de cuminecare a credincioșilor din potir în Biserica romană. Până la începutul secolului al IV-lea, euharistia avea loc în casele din orașe, în noaptea între sâmbătă și duminică, dar întotdeauna avându-l ca întâistătător pe episcop. În Dacia apar horepiscopii, care slujesc
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
nu se mai săvârșește în case, ci în biserici. La prima parte a liturghiei participă toți, dar la liturghia altarului participă doar cei botezați, fără impedimente grave (cele trei păcate mortale: apostazia, uciderea, adulterul). Pentru prima dată se pune problema cuminecării zilnice. Apusenii, precum și copții, continuă cuminecarea zilnică, dar nimeni nu mai ia cuminecătura acasă, ci se face liturghie zilnic, la biserică. Răsăritenii, în afară de copți, continuă liturghia doar o dată pe săptămână, dar nu se mai permite credincioșilor să se cuminece acasă
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
ci în biserici. La prima parte a liturghiei participă toți, dar la liturghia altarului participă doar cei botezați, fără impedimente grave (cele trei păcate mortale: apostazia, uciderea, adulterul). Pentru prima dată se pune problema cuminecării zilnice. Apusenii, precum și copții, continuă cuminecarea zilnică, dar nimeni nu mai ia cuminecătura acasă, ci se face liturghie zilnic, la biserică. Răsăritenii, în afară de copți, continuă liturghia doar o dată pe săptămână, dar nu se mai permite credincioșilor să se cuminece acasă. Papa Damaschin I, tot în secolul
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Deci liturghia euharistică ar trebui să se focalizeze pe patru momente: luarea darurilor de pâine și vin, binecuvântarea sau mulțumirea, frângerea și darea lor. În limbaj liturgic aceste patru momente ar fi: 1. ofertoriul; 2. anafora; 3. frângerea și 4. cuminecarea. Această structură fiind cea mai larg acceptată în ziua de astăzi, o vom folosi în articolul de față. Cele patru momente sunt prezente în fiecare rit tradițional. Potrivit fiecărui rit, aceste patru momente se îmbină în mod diferit. Ipolit de
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
această regulă sunt și excepții. Vezi și articolul principal: anaforă (liturgică). Aceasta poate fi mai mult sau mai puțin pusă în evidență. Datorită faptului că frângerea pâinii e tocmai numele tainei (sacramentului), se încearcă o evidențiere a frângerii pâinii euharistice. Cuminecarea poate fi făcută în mai multe moduri. Modul biblic și tradițional e ca credincioșii să primească pâinea euharistică pe palmele încrucișate, apoi, să bea din potir. Această metodă e folosită cel mai mult în Bisericile protestante, anglicană, coptă și, într-
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
cea mai practicată în Bisericile tradiționale. În Bisericile ortodoxe de rit bizantin e folosită atât la Ierusalim, cât și în Franța. În România, Biserica Greco-Catolică folosește tot această metodă, mai puțin în Maramureș, la ruteni. O a treia metodă e cuminecarea cu lingurița. Această metodă se practică, mai cu seamă, în majoritatea Bisericilor ortodoxe de rit bizantin. Slujitorul pune pâinea euharistică în potir, apoi, cu o linguriță, ia părticele înmuiate și le depune în gura cuminecatului. În anumite țări, această metodă
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
apoi, cu o linguriță, ia părticele înmuiate și le depune în gura cuminecatului. În anumite țări, această metodă e interzisă de către reglementările sanitare civile. Alte elemente în slujirea liturghiei pot fi: sărutarea păcii, ectenii și rugăciuni pentru popor, rugăciuni pregătitoare cuminecării, rugăciuni și imnuri de mulțumire, binecuvântarea de la sfârșit.
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
X. Există urme arheologice de populație în această perioada, dar nu dovezi de netăgăduit că aceste populații erau românofone. În limba română sunt păstrate cuvinte de bază ale religiei creștine de origine latină : Dumnezeu, cruce, creștin, credință, biserică, rugă, rugăciune, cuminecare, a boteza, înger, păgân, Paște, Rusalii, Sân (Sân Petru, Sân Nicoară, Sân Toader, Sânta Maria, Sânziene, Sângeorz) ; în schimb lipsesc împrumuturile grecești directe de termeni religioși creștini, prezente în aromână : termenii religioși creștini din limba română au fost preluați prin intermediul
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]