227 matches
-
mărturisească cele văzute din „atât de marea apropiere de fenomenul extrem de viu, insuportabil de viu, adeseori, al realului!”. „Cred Doamne și mărturisesc...” sunt și cuvintele cu care preotul, cu chivotul în care ține sângele și trupul christic, cheamă credincioșii la cuminecare; nu numai „a crede”, dar și forța mărturisirii se cere celor ce cred că Fiul Omului și-a dat viața pentru a ne spăla de păcatul originar. Cel venit și întrupat pentru definitiva împăcare cu Tatăl său și al nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Lui vlăstar; Ca Egiptencii, ierte-mi pentru vină, Ori că lui Teofil, iertatul - doar Prin ruga Ta - de veșnicul calvar, Deșí i-a dat Satanei ascultare. Ferește-mă de-asemeni lepădare, Fecioara, nestricat trup născător Al tainei ce ne e cuminecare: În legea asta viețui și-am să mor. Bătrînă sînt, săracă și puțină: Puține știu; nici slovele măcar. Aci-n schit, unde vin să iau lumină, Răi văd, pictat cu țíteri la altar, Apoi și-un iad, cu osîndiți pe
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
Și prin trup: „... acest trup, făcut nemuritor prin puterea lui Dumnezeu, o dată introdus În noi, schimbă Și transformă Întreg trupul nostru după măsura Aceluia. După cum, dacă organismul nostru Înghite un medicament dăunător sănătății, Întreg trupul se slăbănogește, tot așa, prin cuminecare, acel Trup nemuritor transformă Întreaga făptură a noastră În făptură dumnezeiască”<footnote Idem, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 93AB; PSB, vol. 30, p. 338. footnote>. Sfântul Grigorie, citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, care numește pe Domnul
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
cumpănă. În această situație de criză, cartea lui Cotore reia și argumentează cele patru articole ("articulușe") impuse și acceptate la Unirea religioasă din anul 1700: "ex patre filioque procedit". ș(Spiritul Sfânt) purcede de la Tatăl și de la Fiulț, existența Purgatoriului, cuminecarea se poate face și cu pâine nedospită (azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere o carte reprezentativă pentru Biserica Greco-Catolică din Transilvania și pentru iluminismul românesc, Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor". Scrisă
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
ideile sale - numai ale sale. Am arătat că prima e clar de sorginte spengleriană, iar a doua mi se pare de domeniul locurilor comune. La interpretarea baladei Toma Alimoș, există o vagă apropiere între ideea lui Dan Botta despre "religioasa cuminecare cu lumea" și ideea lui Blaga că "natura întreagă e transformată în biserică", dar nuanțele sunt, totuși, sensibil diferite. Relația dintre Unduire și Moarte la Eminescu, ținută la mare cinste de Dan Botta, are un corespondent în "structura orizontică a
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
Cinei celei de Taină. Așezați la masă, călugării așteaptă într-o atmosferă solemnă, fratele Luc aduce două sticle de vin pe care le așează simetric și dă drumul la un casetofon. Pe muzica lui Ceaikovski din Lacul Lebedelor are loc cuminecarea, iar camera se rotește pentru a înseria, grosplan după grosplan, chipurile transfigurate de bunătate și emoție ale acestor călugări. Episodul anunță momentul martiriului, care nu apare explicit redat în film, dar către care scenele care urmează conduc, și anume răpirea
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
releva ceea ce s-a numit Spiritus mundi care, în viziunea poetului e Mîntuitorul: „Tu cea mai tristă singură și bună/ tu candelă de jertfă visătoare/ tu răsărit apus și înstelare/ tu mugur în explozii de furtună/ tu strană și potir cuminecare/ tu leagăn și colind și nor și lună/ tu țipăt ce pustia încunună/ tu rugăciune la iluminare/ tu harul și prescura din petale/ tu smirnă și ofir din patrafire/ tu roza orchestrîndu-mi cimitire/ tu Ghetsimani și Auralul, iată-l/ multplînsumi
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
hărțuiam pe teme de colaboraționism ceaușist. El se dezvinovățea senin, cum că a slujit Biserica, ideea creștină, nu buzunarul propriu. În fine, zice el, și-mi face semn către sutele de credincioși care așteptau cu lingura-n aer semnul de cuminecare al Păstorului: „Oamenii trebuie conduși“. Adăugând în șoaptă: „Cei ca dumneata au datoria s-o facă“. Ei bine, nici atunci și nici acum n-am (avut) urechi pentru atari îndemnuri. Tot nu știu dacă-i bine sau rău, dar cel
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
întregul ei? Într-o lume în care primează cunoștințele, Heidegger aduce gândirea și înțelesul, aduce răspunderea înțelesului, singura care mai este astăzi capabilă să reabiliteze metafizica. Într-o lume care e doar a comunicării, Heidegger continuă să vadă în cuvânt "cuminecarea" și comuniunea. Gîndiți-vă ce înseamnă un asemenea lucru într-o lume bântuită nu numai de degradarea curentă a cuvântului, ci și de asceza pe care o aduce cu sine filozofia analitică anglo-saxonă. Am terminat de curând cartea lui Hintikka, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
1996, V. Voiculescu, contemporanul nostru, 1997, Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, 2000, V. Voiculescu și contemporanii lui, 2004, ultimele semnate de Florentin Popescu. La cele menționate se adaugă: Vasile Voiculescu, poet isihast de Constantin Miu, 1998, De la comunicare la cuminecare, Dimensiuni ontice în opera lui Vasile Voiculescu de Delia Pop, 2000, dar și Biobibliografia vastă alcătuită de Aurora Alucăi, tipărită la Imprimeria Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași, în 1988. Integrala prozei literare (1998) și V. Voiculescu, Integrala operei
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
III, 1970, nr. 15/9 aprilie Pillat, Ion, Tradiție și literatură, Casa Școalelor, 1943 Piru, Al., Istoria literaturii române de la început până azi, Editura Eminescu, București, 1981 Plămădeală, Acad. dr. Antonie, Rugul Aprins, Sibiu, 2002 Pop, Delia, De la comunicare la cuminecare. Dimensiuni ontice în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Umbria, Baia Mare, 2002 194 Pop, Marius, Vasile Voiculescu peregrin prin veac, Editura Litera, București, 1984 Popescu, Florentin, Pe urmele lui Vasile Voiculescu, Editura Sport—Turism, București, 1984; ed. II—a, revizuită și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
prezența lui Iuda la împărtășire, adică a celui care-L va preda pe Isus întru moarte, sugerează adevăratul sens al Cinei de Taină. Accentul nu trebuie pus pe curățenia interioară sau exterioară (acestea sunt conexe), ci pe calitatea însăși a Cuminecării, interpretabilă ca actualizare a Împărăției mesianice. Chiar dacă unul va trăda („Cine? Oare eu?”), Împărăția se află prezentă aici și acum, ca împărtășire din trupul și sângele Domnului. Orice s-ar întâmpla, ea dă sens și orientare vieții noastre. Iuda nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Menirea mântuitoare a învățării se realizează prin transferul de la autor, de la cel ce știe/este autoritate, la subiect-ins, la cel ce nu știe/nu este autoritate un transfer având la bază înțelegerea, relație ființial consubstanțială (în acest caz comunicarea fiind cuminecare). Puterea, competența morală a omului nu se manifestă atunci când toate îi merg bine și se află, în arogantă, lascivă vegetare, pe val, ci în chiar momentul problemă, de criză, când ai căzut și tocmai te ridici, rezolvi problema, ori când
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în pământ pe sărite, cum, tot pe sărite, străbatem întunericul spre întrupare. până la ultimul rid, aparținem întâmplării strict potrivite, locul în propriul trup e circumscris în forma unghiilor, în celula purceasă din frigul astral, în pupila ce drămuiește lumina, nesfârșita cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul ca pe singura noastră măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de la o sursă la un receptor; m) proces prin care o sursă transmite un mesaj unui receptor cu intenția de a-i influența comportamentele ulterioare. Subliniind superioritatea comunicării umane, prin raportare la cea tehnologică, C. Noica insista asupra sensului de cuminecare: “și totuși comunicarea nu e totul; poate nici la mașini, cu siguranță nu la oameni. Comunicarea este de ceva, cuminecarea e în sînul a ceva întru ceva. Comunicarea trebuie să fie, și în orice caz, să fie fără rest; cuminecarea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
a-i influența comportamentele ulterioare. Subliniind superioritatea comunicării umane, prin raportare la cea tehnologică, C. Noica insista asupra sensului de cuminecare: “și totuși comunicarea nu e totul; poate nici la mașini, cu siguranță nu la oameni. Comunicarea este de ceva, cuminecarea e în sînul a ceva întru ceva. Comunicarea trebuie să fie, și în orice caz, să fie fără rest; cuminecarea nu se petrece decît dacă există un rest, și cu atît mai bine cu cît zona de rest e mai
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
cuminecare: “și totuși comunicarea nu e totul; poate nici la mașini, cu siguranță nu la oameni. Comunicarea este de ceva, cuminecarea e în sînul a ceva întru ceva. Comunicarea trebuie să fie, și în orice caz, să fie fără rest; cuminecarea nu se petrece decît dacă există un rest, și cu atît mai bine cu cît zona de rest e mai mare. Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații și înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri. Viața și societatea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
orice caz, să fie fără rest; cuminecarea nu se petrece decît dacă există un rest, și cu atît mai bine cu cît zona de rest e mai mare. Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații și înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri. Viața și societatea nu ar fi nimic fără înțelegere și înțelesuri, dar ar fi totdeodată prea puțin fără subînțelegere și subînțelesuri.“ De Vito definește actul de comunicare drept „acțiune cu una sau mai multe persoane, de trimitere
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Pr. Rafail Noica încearcă să definească noțiunea de cuvânt, de cuvânt al Domnului, plecând de la existența a priori a ceea ce numește "cultura Duhului"5. Dincolo de nivelul prim, cel de informație al cuvântului, el mai semnifică, în tradiția religioasă, și împărtășire, cuminecare. Cultura, ca o devenire a propriei cultivări există o cultură a păcatului, "o cultură smintită", tot așa cum există o cultură a pământului este în permanent acord cu vocea Tatălui ceresc, modelând existența umană. Această voce interioară se dezvoltă treptat prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu moartea, vegheată de o ambiguă Ea și întreruptă de Marele Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual executat de micul soldat cu "somnul plin de spasme", asaltat de păsările aruncate prin vântul-abis și cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe aripi). La fel ca aceste sensibile fragmente de imn sau de psalm, toate poemele lui Nicolae Ionel poeme fără titlu, curgând unele din altele ca filele unui amplu, niciodată (sau chiar imposibil de) finalizat tratat despre miracolul etern al cuminecării, al împărtășirii cu/ din Ființă coagulează, pe spații reduse doar pe orizontala vederii, tensiuni extreme, fulgurații și viziuni, nostalgii, deliruri mistice și cataclisme interioare care își cer o textură poetică pe măsură. O textură adesea oximoronică, alăturând stihialul tihnitului și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea de esență ortodoxă în care se repliază Carmelia Leonte contaminând inclusiv textele de sorginte livrescă. În seria de topoï recurenți în texte ca Nunta patetică, Împărtășanie, Imn luminii se înscriu împărtășania și cuminecarea, îngerul, sfințenia, lumina și mai ales nunta, în sensul originar, biblic, al ceremonialului, de unire întru Domnul. Semnificația teologală a ritualului nupțial apare transcrisă direct, în terminologia specifică (nuntă, miel, Mire, Mărite), dar și prin aluziile religioase savante: undeva e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
păstra curățenia pe care șia câștigat-o prin Sf. Botez și a fost practicată de la început, chiar în timpul Sfinților Apostoli, după cum ne arată Sf. Sciptură. împătășirea celui botezat se face imediat după ungerea cu Sf. Mir și după rugăciunea „Cuminecarea Sf. Trup și a scumpului Sânge al Hristosului Tău. Păzește-l pe dânsul întru sfințenia Ta. întărește-l în credința cea adevărată. Izbăvește-l de cel rău și de toate uneltirile lui. Și păzește sufletul lui în frica ta cea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Cristea-Enache, V. V.- de două ori semnul victoriei, ALA, 1999, 498; Ștefan Aug. Doinaș, Poeți români, București, 1999, 279-300; Gheorghe Grigurcu, O aventură a vitalismului: V. Voiculescu, VR, 2000, 10-11; Dicț. esențial, 895-897; Ghițulescu, Istoria, 35-39; Delia Pop, De la comunicare la cuminecare. Dimensiuni ontice în opera lui Vasile Voiculescu, Baia Mare, 2000; Florentin Popescu, Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, București, 2000; Adrian Poruciuc, Structuri dramatice și imagini poetice la Shakespeare și Voiculescu, Iași, 2000; Teodor Tihan, Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 55-77
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
individ care nu se poate defini decât prin raportare la un altul, potrivit principiului alterității (fără un altul, nu există conștiință de sine). Atribut al umanității, limbajul este întotdeauna îndreptat spre altul, pentru că dincolo de a comunica ceva cuiva, el vizează cuminecarea cu celălalt. Limbajul nu este o facultate, o activitate printre activitățile omului, ci este una dintre dimensiunile fundamentale ale ființei umane. Dacă prin muncă omul își construiește o lume potrivită existenței sale fizice, prin limbaj el construiește o existență potrivită
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]