2,188 matches
-
la București. Scoțând la iveală o sticluță cu coniac, el umplu prompt două pahare și îl goli pe-al său, urându-i să aibă încă un băiat. Același lucru și-l dorea și Virgil, care-i ură și el noroc cumnatului său, bând coniacul mai încet, ca să-l savureze. Era un coniac de calitate, dar nu atât de bun ca lichiorul de import cu care-l cinstise în alte rânduri. După ce pălăvrăgiră vreo jumătate de ceas despre una și despre alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiar mi-a zis să-ți zic... Il lași pe copil la noi până se-ntoarce Mița, dar să-i aduci diseară niște haine de schimb... De rest, are Iustina grijă!... Foarte mulțumit de înțelegere, Virgil dădu să plece, dar cumnatul său îl mai reținu puțin, ca să-i mai spună ceva. Dându-i băiatului să mănânce niște biscuiți, dintr-o cutie atunci desfăcută, el îl luă pe Virgil la o parte cu un aer misterios și, uitându-se să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
problemă; anume, să facă în așa fel ca să vireze niște bani de la buget pentru școala unde-i învățau copiii. Voia să se dea și el bine pe lângă directorul școlii, ca tot omul, că nu strica... Luat pe neașteptate de rugămintea cumnatului său, Virgil vru mai întâi să știe la ce-i trebuiau directorului banii, apoi îi spuse că problema nu era așa de simplă, dar că avea să vadă el ce era de făcut. În zilele următoare avu multă bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
banii, apoi îi spuse că problema nu era așa de simplă, dar că avea să vadă el ce era de făcut. În zilele următoare avu multă bătaie de cap din acest motiv, tot căutând o cale de a-și ajuta cumnatul fără să intre în cine știe ce bucluc. De la regiune, Cap de Porc (așa cum aflase ulterior că era poreclit economistul-politruc) îl avertizase să nu cumva să slăbească băierile de la punga statului și tot același lucru i-l repeta, cu mai multă delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nici prin gând nu trebuia să le treacă să-l țină fără ea!... În același timp, cu banii puși din timp de-o parte, Virgil se îngriji să facă toate târguielile necesare pentru marele eveniment de familie, apelând la serviciile cumnatului Lazăr și mergând de mai multe ori la București, de unde făcu rost de tot ce nu era de găsit în reședința de raion. Vremea se menținea neobișnuit de blândă pentru mijlocul iernii, dar badea Panciu, proprietarul lor, stând pe prispa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în România era prea mult! Dar am avea un steag frumos, unic în felul său în lume, insistă doctorul Rigani. Virgil trebui să convină că așa ar fi fost. Mai bine un lup pe steag decât secera și ciocanul. De la cumnatul și amicul Lazăr Popescu, care fusese și el la fața locului, Virgil află în zilele următoare tot ce se mai putea afla. Soldații aceia făceau, pare-se, parte din mica unitate militară sovietică instalată în pădurea Pusnicu, pe malul lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o dictatură cu alta, în timp ce adevărata eliberare se petrecea ceva mai la vest, pe pământul Franței, zicea Lazăr Popescu. Virgil avea o părere ceva mai nuanțată în această privință, dar preferă să afle mai multe amănunte despre istoria cu rușii. Cumnatul său nu s-ar fi dus la Pusnicu, să vadă locul unde rușii fuseseră mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așa-zisa restructurare nu fusese decât o manevră pentru ca pe postul lui, reînființat ulterior, să fie promovat un oarecare Lulea Gheorghe, dat afară cândva din școală pentru imbecilitate. Dar bașbuzucul în cauză beneficia de un dosar excelent de cadre: era cumnatul unui colonel de securitate. Toate aceste lucruri nu-l făcuseră pe Sever să dezarmeze, în schimb îl necăjiseră mult. Ai văzut, mă Norica?... Ciolovecii ăștia vor să mă vadă turnând ulei în candele până când o să ies la pensie, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curată, prin schimb de posturi cu gestionarul de la cooperativă, care la rându-i furase de stinsese. Și unul, și altul aveau înalte proptele, care-i feriseră de rigorile legii: Marangoci era văr primar cu secretarul de partid Tarbacea, iar celălalt, cumnat cu șeful postului de miliție. Dar Ghiță Marangoci avea de data aceasta ghinion, fiindcă verișorul Tarbacea se întâmpla să lipsească din comună, trimis la o școlarizare de partid pentru câteva săptămâni, așa că nu se mai găsi cine să-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la colectiv. 5 O săptămână mai târziu, timp în care își văzu doar de treburile sale funcționărești de la cooperativă, Stelian se urcă dis-de-dimineață într-un autobuz și plecă la București. Nu luase până atunci nici un fel de hotărâre, regretând moartea cumnatului Șanticleru, unul dintre puținii oameni cu care ar fi putut sta de vorbă deschis, frățește despre orișice lucru și care, cu siguranță, i-ar fi putut da un sfat folositor, izvodit de mintea lui malițioasă, dar pătrunzătoare și clarvăzătoare. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie frică și de umbra ta, Ică, puiule!... Oala astupată nu dă miros! rosti sentențios bătrânul, ridicându-și degetul arătător în aer. 6 Despre problema căsătoriei nici Felicia, nici Victor nu mai aduseră vorba după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Opaiț să taie copacii cât mai sus, cam cu o jumătate de metru de la pământ... Dacă e nevoie îi și cinstesc, iar eu, din urmă, în două zile, am și scos cioata din rădăcină și am transportat-o acasă cu ajutorul cumnatului Ștefan. Asta doar așa, ca să vadă gloata cum știe să muncească un fecior de mazil scăpătat: cu sârg și cu spor, nu ca voi, cu ticăială și leneveală și să-i mai aud măcar o singură dată că îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aproape sfidător. Oare de ce nație o fi amețitu' ista că nu le prea are nici po-russki și nici pe românește. O fi având mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât ai clipi, dacă s-ar încumeta să smintească fie și cu ceva neînsemnat rânduiala proletară, își șopteau în surdină oamenii cuprinși de spaimă... Întreaga comedie s-ar fi derulat în aceeași notă încă mult și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ne omori? Ai uitat că suntem Nemuritori? Cel puțin pentru moment. Căci în curând tu vei fi mort. Stai nițel! Nu trebuie! Ce? Vrei să spui că nu m-ai omorî? Vreau să spun exact ce i-am spus și cumnatului tău. Nu vreau să luptăm! Căzu deasupra lui. Apropo, zi-mi, te rog, înainte de-a mă omorî, întotdeauna aduni informații înainte de a ucide? Vroiai să mă iei pe la spate? Plăti ironia cu un pumn. Eu lupt doar corect! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru viitorime. Nimic nu-i mai de valoare pe pământ decât pădurea. De aceea pădurii am compus și-i închin poeziile „De ce?” „Lasă,” „Târziu,” „Când,” cât și poemul „Spiritul.” Într-o sâmbătă de vară mă aflam în județul Vrancea, la cumnatul meu Neculai Apreutesei unde m-am întâlnit cu un alt cumnat de al meu din Ploiești, Dobrică Puiu, care era în concediu. Soarele dogora puternic peste pământ, aripile vântului s-au ascuns în pădure, păsările sporovăiau prin copaci dând de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pădurea. De aceea pădurii am compus și-i închin poeziile „De ce?” „Lasă,” „Târziu,” „Când,” cât și poemul „Spiritul.” Într-o sâmbătă de vară mă aflam în județul Vrancea, la cumnatul meu Neculai Apreutesei unde m-am întâlnit cu un alt cumnat de al meu din Ploiești, Dobrică Puiu, care era în concediu. Soarele dogora puternic peste pământ, aripile vântului s-au ascuns în pădure, păsările sporovăiau prin copaci dând de știre omului că spre seară se apropie câțiva nori de ploaie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cârtiță dominau panorama ca niște piramide în miniatură. M-am bucurat mai tare decât un copil, gândindu-mă că nu în zadar m-a scuturat căruța până acolo pe munte, că am ce vedea. Neculai și-a adunat fânul iar cumnatul Puiu a cosit ceea ce mai rămăsese de cosit învățându-mă și pe mine să mânuiesc coasa, după care am făcut cale întoarsă cu jurământ că trebuie să fac ceva, să mai revin pe acele locuri. Când am ajuns acasă s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
jurământ că trebuie să fac ceva, să mai revin pe acele locuri. Când am ajuns acasă s-au distrat cu toții pe seama mea despre modul în care mi-am dat silința și Puiu m-a învățat să cosesc iar Neculai, celălalt cumnat să-mi ascute coasa. Mi-am promis să revin pe acele locuri și după câțiva ani am revenit. Spre surprinderea mea, începând cu priporul lui Pusoacă pădurea nu mai exista. Incredibil dar adevărat. În locul pădurii am găsit niște tufe și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă Îi mersese mai bine decât lor: pe când părintele meu Îngrășa pământul ereticilor, iar căpitanul trăgea mâța de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea, un cumnat majordom la palat și o femeie matură dar Încă frumoasă Îl ajutară pe Saldaña să se descurce la Madrid după eliberarea din armata din Flandra ca urmare a armistițiului defunctului nostru rege, don Filip al III-lea, cu olandezii. Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rege riscul aventurii urzite de fiul lui era mare - un accident, un eșec, sau un afront spaniol ar fi Însemnat un atentat la onoarea Angliei -, avantajele obținute prin Încheierea ei cu succes compensau neajunsurile. În primul rând, a-l avea cumnat al vlăstarului său pe monarhul națiunii care pe atunci continua să fie cea mai puternică din lume nu era puțin lucru. În plus, acea căsătorie, dorită de Curtea engleză, dar privită cu destulă răceală de contele de Olivares și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tipicuri erau atât de stricte Încât Îi impuneau dinainte familiei regale tot ce avea de făcut În fiecare moment al zilei, anului și anilor vieții ei. Nu este de mirare, așadar, că vizita neașteptată a ilustrului aspirant la starea de cumnat a fost folosită de monarh ca pretext pentru a Încălca eticheta rigidă a Palatului și a improviza serbări și promenade. Lumea se puse pe treabă și organiză o plimbare cu caleștile la care luă parte tot ce Însemna ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și Papa de la Roma, care, știa el bine, se Înțelegeau tustrei pe sub mână. Interveni și un miles gloriosus din cei doi de care am pomenit, jurându-se că are cele mai proaspete știri În chestiunea aceea, transmise lui de un cumnat servitor la Palat; și conversația se Întrerupse când toți, cu excepția lui Dómine, se aplecară peste balustradă ca să salute niște dame ce treceau Într-o caretă descoperită Într-un vălmășag de fuste larg Înfoiate și de brocarturi, Îndreptându-se spre prăvăliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
numeroasele comentarii ivite sârguincios după știrea propriu zisă. Un comentariu, în special, îi atrase atenția: “Este sută la sută adevărat. Marele afacerist a lucrat mână în mână cu un subsecretar de stat, pe care-l cunosc personal, fiindcă îmi este cumnat și la beție mi-a spus și mie exact cum funcționa toată megaescrocheria. Fraților, ăștia șiau tras cocote de lux, Mercedesuri și vile în Bahamas și Baleare, cum nici Pazvante nu visa, din fondurile europene și autohtone, dar au lucrat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de colonel în Rusia, a fost în Crimea și a fost singurul colonel care și-a adus înapoi divizia sau regimentul. I-a pus pe sanie și i-a salvat pe toți. Și i se spunea eroul de la Sevastopol. Iar cumnatul meu, fratele lui Apostol Bușulenga, îmi spunea "Ne vorbiți mereu despre un general, Dumitrescu. Nu cumva este Eroul de la Sevastopol?" Eu nu am știut ce să-i spun, iar cumnatul meu mi-a adus a doua zi o fotografie cu
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
pe toți. Și i se spunea eroul de la Sevastopol. Iar cumnatul meu, fratele lui Apostol Bușulenga, îmi spunea "Ne vorbiți mereu despre un general, Dumitrescu. Nu cumva este Eroul de la Sevastopol?" Eu nu am știut ce să-i spun, iar cumnatul meu mi-a adus a doua zi o fotografie cu el, locotenent, și generalul Vasile Dumitrescu. "Eroul de la Sevastopol!" Mi l-a arătat cu mare mândrie! Și bineînțeles, după, a fost considerat criminal de război, a făcut pușcărie, și-au
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]